Ei bine, poveştile unor pescari sunt reale, căci ei au reuşit ceea ce România nu prea mai reuşeşte, au obţinut titlul de campioni mondiali la Pescuit din Barcă la răpitor, la campionatul mondial din Rusia!

Pescuitul sportiv la răpitor presupune o strategie foarte bine conturată, fundamentată pe mai mulţi piloni, presupune multe mile parcurse pe apă, răbdare şi, cel mai important, etică în relaţie cu peştele (acesta trebuie ţinut în viaţă şi, după ce este măsurat, eliberat).

Eu particip la competiţia naţională din acest an, i-am văzut pe cei care ne reprezintă, ştiam că sunt cei mai buni dintre noi, nu am ştiut că sunt şi din lume. Felicitări lotului naţional pentru marea reuşită, abia aştept următoarea etapă a campionatului naţional pentru poveştile pescăreşti ale unor campioni mondiali.

Despre experienţa lor de la campionatul mondial a scris detaliat un alt pescar sportiv, Andi Arif, căreia îi dau cuvântul pe blogul adevarul.ro, preluând un text semnat de acesta pentru rapitorimania.ro.

Oficial, România este noua campioană mondială la CM Rusia 2017!

După 11 ani de rodaj în campionatul naţional LRS, participare la 8 campionate Mondiale Fips (medalii bronz, argint), iată că pescarii de competiţie din România îşi revendică pentru prima oară cea mai înaltă treaptă a podiumului. Suntem Campioni Mondiali 2017!
 
Rezultate finale CM Rusia 2017:

Gânduri şi strategii înainte de a doua manşă
 
Ziua întâi de Campionat Mondial a fost, per total, un succes pentru echipa noastră. Am început în cele mai bune două zone identificate în antrenamente pe care băieţii noştri le-au tocat minuţios. Emoţiile de pe mal au fost probabil mai mari decât cele din bărci, mai ales în condiţiile în care am hotărât împreună să nu comunicăm decât o dată la două ore. Perioadele dintre telefoane păreau interminabile, dar fericirea ce urmă după contact a făcut aşteptarea să merite. În primele ore, Eugen şi Cristi punctaseră cu un biban, iar Robert cu Andrei cu două ştiuci. Apoi, de la un telefon la altul, atacurile s-au înmulţit la ambele echipe, singura diferenţa fiind pur şi simplu de şansă. Şansa de a avea la capătul firului o ştiucă peste 50 cm. În medie, fiecare echipă a prins câte 20 de ştiuci, doar că unele au trecut de limită şi altele nu, deşi zonele semănau în conformaţie. Apa mică, iarba şi lanseurile aproape de mal şi foarte precise au făcut diferenţa. Cele mai productive năluci au fost spinnerbait-ii double willow şi oscilantele Rublex Eira 24g, cu care Robert a reuşit să aducă la barcă şi captura concursului de până acum, o ştiucă foarte mare pentru acest lac, de 81 de centimetri.

Singura echipă care ne-a devansat în clasament,a fost Polonia, care probabil a identificat nişte zone similare de ştiucă, dar care fie a avut alte năluci mai selective, fie a avut noroc să aibă peşti mai mari pe locuri. Surpriză mare a făcut Belarus, care a punctat în clasament numai cu şalău cu ambele echipe, acasă la ruşi, care au prins doar un singur şalău şi în rest, ştiuci. Dar cu o echipă ce a prins 2 peşti şi una 5 peşti, s-au tras în jos destul de mult, clasându-se doar pe locul 4 pe naţiuni.

La şedinţa căpitanilor de ieri, am avut din nou noroc la tragerea la sorţi a bărcilor pentru a doua manşă cu Gyorg, norocosul care a tras cu sânge rece o barcă cu motor electric pe bot. Motor care o să ne ajute fantastic în manşa 2. Se pare că ziua de ieri a fost una cu noroc şi în barca Robert Boanta şi Andrei Sava, aceştia prinzând, aşa cum vă ziceam, cea mai mare ştiucă din manşă, precum şi o ştiucă la fix ultimul lanseu ce a urmărit spinnerbait-ul lui Andrei până lângă barcă.

Astăzi e o nouă zi. Condiţiile meteo s-au schimbat destul de mult, a început să bată vântul mai serios şi cerul e înnorat. Chestie care, din punctul nostru de vedere - al celor care stăm pe mal şi ne roadem unghiile, e un lucru bun pentru comportamentul ştiucii. Dimineaţa, băieţii au plecat încrezători în forţele lor, fără a fi totuşi prea relaxaţi. Suntem cu toţii conştienţi că nu e nimic jucat şi că manşa de astăzi o să fie una şi mai grea atât din punct de vedere tactic, cât şi psihologic. Noi nu avem altceva de făcut pe mal decât să aşteptăm şi să ne facem bagajele, căci la noapte trebuie să plecăm către aeroport.

„Începe confruntarea naţiunilor la pescuit, echipa gazdă pare câştigătoare detaşată. Este precum confruntarea dintre Halep şi Sharapova, mereu vrem şi credem că poate, iar după partida constatăm că adversarul a fost mai puternic. Este ultima participare a mea alături de Andrei Sava ca partener la pescuit şi mi-am stabilit un obiectiv: Să învingem echipa gazdă! Mulţumesc Andrei pentru toţi anii aceştia!”, declara Robert Boantă înainte de începerea manşei 1.

Gânduri şi strategii înainte de prima manşă
 
A venit momentul ca tot ceea ce am învăţat în cele şapte zile de pescuit pe acest lac să punem în practică. În ultima zi de antrenament, am avut ca target confirmarea unor zone pe care am avut rezultate zilele trecute, restrângerea nălucilor cele mai productive şi verificarea finală a echipamentelor. Totul a fost pus la punct în cel mai mic detaliu, de la poziţia miciogului în barcă şi până la ordinea în care echipele noastre vor aborda locurile cu potenţial.


Seara am făcut strategia finală de concurs pentru prima manşă. Echipa România 1, formată din Eugen German şi Cristi Dragotă, şi echipa România 2, formată din Robert Boantă şi Andrei Sava, vor pescui zonele cele mai productive de pe ambele maluri în aşa fel încât să fie relativ aproape unii de alţii, astfel încât dacă una dintre echipe reuşeşte să prindă mulţi peşti, să o poată chema şi pe cea de-a doua, şi în acelaşi timp să se acopere o zonă cât mai mare. Din aprecierile noastre, manşa se va câştiga cu 6-8 peşti maxim.

Un localnic ne-a spus că pe una dintre echipele gazdă nu are cum să o bată nimeni din lume niciodată pentru că ei trăiesc pe malul lacului şi pescuiesc 90% numai aici. Şi că vor pescui cu siguranţă după şalău, dar vor avea şi ştiuci mari printre ei. De curiozitate, m-am uitat eu prin fişierele sonarului pe care îl aveam în barcă şi din istoric am aflat că au fost şterse 1371 de waypoint-uri şi un fişier cu hartă batimetrică. Aşadar, cu siguranţă localnicii pescuiesc mult la şalău şi teoria cu sacoşa mixtă e foarte plauzibilă.