Corespondenţă din Barcelona - Derbyul Spaniei, Barca - Real Madrid, o poveste despre cum fotbalul a devenit vârful de lance al conflictelor geo-politice

Barcelona e campioană şi câştigătoare a Cupei Spaniei, Real Madrid se află la un pas de a treia Ligă a Campionilor, câştigată consecutiv, şi a 13-a din istoria clubului.

Şi atunci, ce importanţă mai are El Clasico? Cel mai aşteptat  meci al planetei, urmărit anul trecut de 600 de milioane de oameni din 180 de ţări, stârneşte însă orgolii uriaşe indiferent de situaţie şi nu se pune problema ca el să fie catalogat ca o partidă obişnuită. 

Mai ales că, dincolo de rivalitatea sportivă, El Clasico este şi despre problema geo-politică a Spaniei, acolo unde provincia Catalunia îşi tot caută drumul spre o independenţă care pare destul de greu de dobândit. 

Derbyul aduce faţă în faţă două oraşe, două provincii, Castilla şi Catalunia, şi două mentalităţi dobândite şi cizelate în zeci ori sute de ani. Realul reprezintă Casa Regală şi capitala Spaniei unde îşi are sediul guvernul. Madridul e spiritul spaniol pur, dar şi centralizarea culturală a diferitelor regiuni, instituită pe vremea dictaturii generalului Franco. Sunt lucruri pe care catalanii nu le-au tolerat şi nu le pot uita. FC Barcelona este mândria Cataluniei, o provincie unde s-a născut ideologia care a format Spania modernă. Pentru suporterul catalan, Barca a fost, în ultimul secol, piesa de rezistenţă şi portdrapelul întregii regiuni în lupta cu puterea centrală de la Madrid.

Aceste orgolii s-au transmis şi în fotbal, unde Barca – Real a devenit vârful de lance al divergenţelor politice. Mai cu seamă că, de-a lungul anilor politicul a fost a de partea Realului. Generalul Franco, cel care a condus Spania cu mână de fier între 1939 şi 1975, a făcut tot ce i-a stat în putinţă pentru a face din Real cea mai mare echipă a Spaniei şi a lumii, iar visul său a fost îndeplinit. Parţial, aşa se explică şi seria de trofee cucerite de madrileni în anii de sub conducerea lui, când Barcelona rar putea scoate capul de la cutie (între 1960 şi 1974 Barca n-a câştigat niciun titlu). 

Un capitol aparte în istoria acestui derby este meciul din 1943, când a fost consemnată cea mai mare diferenţă de scor, 11-0 în favoarea Realului. Catalanii câştigaseră în tur cu 3-0, iar la retur au avut parte de o ostilitate greu de imaginat. Autobuzul care i-a dus de la gară la stadion a fost bombardat cu pietre şi sticle. La încălzire, careul Barcelonei era plin de monede aruncate din tribună, iar jucătorii au fost calcati la vestiare, într-o vizită de intimidare, de Şeful Securităţii Naţionale. În acest context de teroare, Realul a condus la pauză cu 8-0 şi la final s-a impus cu 11-0, semnând cea mai mare pată din istoria Barcelonei, dar şi o pată imensă pentru fotbal. Tot ce s-a întâmplat atunci a fost o urmare a situaţiei politice. Pe timpul războiului civil din perioada 1936-1939, Franco executase toţi oponenţii săi politici, între care şi pe Josep Sunol, care era preşedintele clubului FC Barcelona dar şi membru marcant al partidului “Accio Catalana”. Asocierea acestuia cu fotbalul catalan a trimis şi clubul de fotbal în dizgraţia puterii, prăpastia adâncindu-se pe toate planurile.

Madridul a aruncat mănuşa

Pentru azi, Madridul a aruncat deja mănuşa. Albii nu vor să  îi onoreze pe catalani cu celebrul pasillo. respectând tradiţia. După ce o echipă câştigă un trofeu important, adversarii din primul meci obişnuiesc să îi aştepta la ieşirea de la vestiare pentru a-i felicita. Real refuză însă să facă acest lucru, mai ales pe terenul rivalei.  "Barca a făcut un sezon mare, a câştigat două trofee. Să câştigi Cupa Spaniei e ceva, iar să câştigi titlul e şi mai important. Dar să câştigi Champions League ar fi echivalentul celor două trofee sau chiar mai mult", a explicat căpitanul Realului, Sergio Ramos. Până una alta însă, Real Madrid n-a câştigat Champions League, ci mai are de disputat finala competiţiei, pe 26 mai, contra lui Liverpool, la Kiev. Iar felul în care s-a calificat, la returul cu Bayern Munchen, după câteva erori grave de arbitraj, a dat apă la moară contestatarilor, care o consideră o formaţie ajutată temeinic de arbitri în special în Liga Campionilor.

Pentru Barcelona acest titlu de campioană a venit după doar un an de pauză, deoarece anul trecut a câştigat Real Madrid. Barca se află totuşi la mare distanţă faţă de Real, la numărul campionatelor adjudecate, 25 faţă de 33, chiar dacă în era Messi, începută în 2004, a recuperat mult. Cu Messi în echipă, catalanii au pierdut doar de cinci ori titlu, câştigându-l de nouă ori.

Barca e neînvinsă în campionat

Deşi e matematic campioană, Barcelona mai are o provocare măreaţă. Să termine sezonul neînvinsă. Până acum, din 34 de meciuri, Iniesta şi compania au câştigat 26 de partide, iar opt le-au terminat la egalitate. Celta Vigo (de două ori), Getafe, Las Palmas, Sevilla, Atletico Madrid, Espanyol şi Valencia au reuşit să smulgă câte un punct viitoarei campioane, Getafe şi celta Vigo chiar pe terenul acesteia.

Doar două echipe au reuşit până acum să termine neînvinse un sezon. Athletic Bilbao a făcut-o în sezonul 1929/30, iar Real Madrid doi ani mai târziu, în sezonul 1931/32. Însă pe atunci campionatul Spaniei avea doar 10 echipe şi se jucau 18 etape. În actuala formulă, recordul pentru cele mai puţine înfrângeri într-o ediţie de campionat este împărţit de rivalele Real şi Barcelona. Madrilenii au pierdut o singură dată în sezonul 1988/89, iar catalanii au reuşit aceeaşi performanţă în stagiunea 2009/10.

Zidane e neînvins pe Nou Camp, primul titlu pentru Valverde

În tentativa lor de a administra o nouă înfrângere Realului şi a face dubla în acest sezon (nu s-a mai întâmplat din 2013-2014, când tot Barcelona a obţinut o dublă victorie în campionat), catalanii trebuie să ţină cont de un aspect. Real este invincibilă pe Nou Camp cu Zidane pe banca tehnică. Francezul care a trimis Realul într-o nouă epocă, cucerind 8 trofee din 2016 încoace, are la active trei vizite în fieful Barcelonei, de unde a plecat cu două victorii şi un egal. Cu un palmares net inferior, Ernesto Valverde a bifat în 2018 primele trofee notabile. Tehnicianul Barcelonei a câştigat campionatul şi cupa, la primul său sezon la cârma unei formaţii cu adevărat mari. Valverde, fost jucător la Barca între 1988 şi 1990, în era Cruyff, a mai antrenat pe Bilbao, Espanyol, Olympiakos Pireu (unde a reuşit eventul), Valencia şi din nou Bilbao, fiind desemnat tehnicianul anului în Spania în 2016. Şi apropo de Cruyff, vineri s-au împlinit 30 de ani de când Olandezul Zburător a pus bazele Barcelonei moderne, preluând echipa ca antrenor şi conducând-o timp de opt ani. 

FOTO: Ernesto Valverde, alături de Johann Cruyff, pe vremea când era jucător

În partida din tur, la Madrid, Barcelona a câştigat cu 3-0, prin golurile marcate de Suarez, Messi şi Aleix Vidal

Istorie de 102 ani

Real Madrid şi FC Barcelona se întâlnesc azi  pentru a 271-a oară, într-o rivalitate începută în 1916, în Cupa Regelui, cea mai veche competiţie din Spania. Dacă acum vorbim despre Ronaldo, Messi, Suarez, Bale, Zidane şi multe, multe milioane de euro, istoria primei confruntări dintre cei doi giganţi ai fotbalului mondial a avut şi ea o poveste aparte. În primul meci din 1916, jucat în semifinalele Cupei Spaniei, Barcelona a câştigat cu 2-1. În retur însă, Realul a învins cu 4-1. Neverosimil pentru fotbalul din zilele noastre, în 1916 Barça a intrat în teren cu doi jucători mai puţin, aceştia având un accident în trenul cu care au venit spre stadion. Până la urmă, Costa şi Bru au intrat pe gazon în minutele 15 şi 30. Cum atunci nu se ţinea cont de golaveraj, a fost nevoie de un meci de baraj. A fost un adevărat festival de goluri: după 90 de minute a fost 4-4, iar după 120 s-a terminat 6-6. În al doilea meci de baraj, Santiago Bernabeu a egalat pentru Real Madrid dintr-o poziţie de ofsaid, iar lui Alcantara i s-a anulat un gol valabil la scorul de 2-1 pentru Barça. La 2-2 portarul Barcelonei a apărat un penalty executat de Bernabeu. În prelungiri, Arangueren a marcat pentru Real Madrid dintr-o poziţie suspectă de ofsaid, şi căpitanul Barçei, Santiago Massana, şi-a pierdut răbdarea şi a scos echipa de pe teren! Real a câştigat cu 4-2 şi s-a calificat în finală, unde însă Bilbao a spulberat-o cu 4-0.

Alcantara, un Messi al fotbalului timpuriu

Vedetele celor două echipe, erau la vremea respectivă Paulinho Alcantara şi Santiago Bernabeu. Alcantara era starul Barcelonei, un fel de Messi al momentului respectiv. Născut în Filipine, fostă colonie spaniolă, el a debutat la Barça pe când avea numai 15 ani. E cel mai tânăr jucător şi marcator din istoria catalanilor dar şi primul jucător asiatic care a evoluat în Europa. La 20 de ani, Alcantara s-a întors în Filipine, alături de familie, şi a continuat să joace fotbal, dar şi să studieze medicina. N-a rezistat decât doi ani acasă şi apoi a revenit la Barcelona, unde a scris istorie până la 31 de ani, fiind unul dintre cei mai eficienţi jucători din istoria clubului: în 177 de meciuri  a marcat 142 de goluri. Rivalul său a fost Santiago Bernabeu, omul după numele căruia a fost branduit stadionul lui Real Madrid. Bernabeu a fost prima vedetă a Realului şi personajul care a activat la acest club timp de 67 de ani. Între 1911 şi 1927 a fost jucător, între 1927 şi 1941 a fost director sportiv şi antrenor secund, iar din 1943 şi 1978 preşedintele clubului. El este cel care a făcut din Real Madrid cel mai mare club de fotbal din toate timpurile, de 12 ori câştigător al Ligii Campionilor.

Au jucat şi în anii războiului
De la meciul din 1916 şi până azi, El Clasico şi-a derulat alte 269 de episoade. Curios, din 1916 până în 1926 Real şi Barcelona nu s-a mai confruntat niciodată, însă din 1929 au fost în faţă an de an, inclusiv în perioada celui de-al doilea Război Mondial. Din totalul de 270 de meciuri, 236 au fost oficiale, iar 34 amicale (unele disputate înainte de 1916). Barca şi Real s-au întâlnit în campionat, Cupa Spaniei, Cupa Ligii Spaniei, Supercupa Spaniei şi de opt ori în Liga Campionilor. Barcelona are 112 victorii, Real Madrid 99 de victorii, iar 59 de meciuri au fost la egalitate. Atenţie însă, bilanţul este de partea Barcelonei graţie rezultatelor din amicale, pentru că la oficiale, Real are 95 de victorii, iar Barcelona 92, în vreme ce 49 de partide s-au încheiat egal.

Real Madrid este clubul mai iubit din Spania, cu un procent de 32,8%. Barcelona are 25,7% dintre fani, iar pe locul trei este Valencia cu 5,3% din suporterii de fotbal
 

Ultimul El Clasico Iniesta

Acest El Clasico este special pentru Andres Iniesta. Căpitanul Barcelonei se desparte la finalul acestui sezon de echipa pentru care joacă de la 13 ani şi pentru care a cucerit 32 de trofee: 4 Ligi ale Campionilor, 9 titluri de campion, 6 Cupe ale Spaniei, 7 Supercupe ale Spaniei,  3 Supercupe ale Europei, 3 Campionate Mondiale ale Cluburilor. Un adevărat recordman, aflat la egalitate cu Messi, care a câştigat tot 32 de trofee pentru Barca. Iniesta şi-a dat acceptul să plece în China şi va semna cu Tianjin Quanjian, formaţie la care va evolua în următorii trei ani, cu drept de prelungire pentru încă un sezon. Iniesta va încasa de la chinezi 37 de milioane de euro. Andres Iniesta va împlini 33 de ani peste o lună şi este la Barcelona din 1996. Omul care a adus Spaniei Mondialul din 2010, cu golul marcat în prelungiri contra Olandei, are la activ 37 de confruntări cu Realul, la fel ca Messi. Tot 37 de el Clasico are în palmares şi căpitanul Realului, Sergio Ramos. Anunţaţi ca titular, cei trei vor urca pe locul 4 în ierarhia all-time a prezenţelor în acest spectacol, după Sanchis (43), Xavi şi Gento (42).

Griezmann La Barca, Neymar la Real?

Întrucât jocurile sunt făcute în acest sezon de La Liga, presa din Spania speculează deja mutările pe care le vor face cele două formaţii din vară. Madrilenii vorbesc mult despre venirea lui Neymar, cotidianul Marca titrând că acesta ar vrea să joace lângă Ronaldo. Un alt nume adus în discuţie este cel al lui Lewandowski, fiind clar că zilele lui Gareth Bale pe Bernabeu sunt numărate. De partea cealaltă, Barcelona caută înlocuitor pentru Iniesta, deşi îl are în curte pe Coutinho, transferat în iarnă de la Liverpool. Un nume vehiculat pentru a-i lua locul acestuia este danezul Christian Eriksen, de la Tottenham. O altă ţintă a catalanilor o reprezintă francezul antoine Griezmann, de la Atletico Madrid. 

Messi, de cinci ori golgheter

Titlul cu numărul 25 îi va aduce, aproape sigur şi trofeul de golgheter lui Leo Messi. Argentinianul are 32 de goluri înscrise, cu opt mai mult decât principalul său rival, Cristiano Ronaldo. Pentru Messi ar fi al cincilea titlu de golgheter în La Liga, după cele cucerite în 2010, 2012, 2013 şi 2017. În comparaţie cu el, CR 7 a fost cel mai bun marcator din campionat doar de trei ori -  2011, 2014, 2015. Numai Luis Suarez a reuşit să spargă, în 2016, monopolul celor doi. Uruguayanul este acum pe locul trei în clasamentul golgheterilor, cu un gol mai puţin decât Ronaldo, care este în acest sezon cel mai bun marcator din Liga Campionilor.

25 de goluri a marcat Messi în El Clasico, cu 8 mai mult decât Cristiano Ronaldo

Hagi, într-un club select

Un singur român a evoluat atât pentru Real Madrid, cât şi pentru Barcelona. Gică Hagi face parte dintr-un club select al fotbaliştilor care au îmbrăcat tricourile ambelor formaţii. Gică a jucat la Real între 1992 şi 1994 şi apoi la Barcelona, între 1994 şi 1996. În situaţia lui, cu prezenţe la Barca şi Real sunt câteva nume mari: Schuster, Michael Laudrup, Luis Enrique, Figo, Ronaldo sau Prosinecki. Dacă în trecut nu era chiar neobişnuit ca un fotbalist să joace la cele două mari rivale, de mai bine de un deceniu lucrurile s-au schimbat, Real şi Barca delimitându-şi teritoriile. Argentinianul Saviola este ultimul fotbalist, care a jucat la Real şi la Barcelona, el trecând din Catalunia la Madrid în 2007. Conducerea Realului a fost mult mai conservatoare în ceea ce priveşte mutările directe. De la Barcelona la Real au plecat de-a lungul istoriei 16 fotbalişti, în timp ce de la Real la Barca numai trei: Luciano Lizaraga (1905), Lucien Muller (1965) şi Luis Enrique (1996).  

Simatoc şi Gică Popescu în El Clasico
Hagi nu este însă singurul român care a jucat în cel mai mediatizat derby din fotbal. Gică are opt prezenţe în El Clasico (6 la Real, 2 la Barca), dar nu e singur. Cu mult înaintea lui, în anii 1960, Nicolae Simatoc, care a jucat pentru Barca (1950-1952) a prins trei El Clasico. După Hagi, în topul prezenţelor este Gică Popescu, cu şase meciuri sub tricoul Barcelonei contra lui Real Madrid. Pe 30 septembrie 1995 a fost singura dată în istorie când România a avut doi fotbalişti pe teren în derbyul Spaniei. Popescu a fost titular, iar Hagi a intrat în minutul 63 al meciului de pe Santiago Bernabeu, terminat la egalitate, Real Madrid – Barcelona 1-1. 

Clasamentul în Spania
1. FC Barcelona 86 puncte 34 meciuri
2. Atletico Madrid 75 puncte 35 meciuri
3. Real Madrid 71 puncte 34 meciuri
4. Valencia 67 puncte 35 meciuri
5. Betis 59 puncte 36 meciuri

FC Barcelona vs Real Madrid TROFEE CÂŞTIGATE

FC Barcelona

Liga Campionilor: 5
Campionatul Spaniei: 25
Cupa Spaniei: 29
Supercupa Europei: 5
Supercupa Spaniei: 12
Campionatul Mondial al Cluburilor: 3
Cupa Cupelor (desfiinţată): 4
Cupa Ligii Spaniei (desfiinţată): 2
Cupa Eva Duarte (desfiinţată) : 3
Cupa Oraşelor Târguri (desfiinţată) : 3
Total: 92 trofee

Real Madrid

Liga Campionilor: 12
Campionatul Spaniei: 33
Cupa Spaniei: 19
Supercupa Europei: 4
Supercupa Spaniei: 10
Campionatul Mondial al Cluburilor: 3
Cupa UEFA (desfiinţată): 2
Cupa Ligii Spaniei(desfiinţată): 1
Cupa Eva Duarte (desfiinţată): 1
Cupa Intercontinentală (desfiinţată) : 3
Total: 88 trofee

FC BARCELONA - REAL MADRID,  Azi, Ora 21.45, Digisport, Telekomsport

Echipele probabile:

Barcelona: Ter Stegen - Sergi Roberto, Pique, Umtiti, Alba - Rakitic, Busquets, Iniesta - Coutinho, Messi, Luis Suarez

Antrenor: Ernesto Valverde

Real Madrid: Navas - Nacho, Vallejo, S. Ramos, Marcelo - Modric, Casemiro, Kroos - Asensio - Ronaldo, Bale

Antrenor: Zinedine Zidane