Voluntar de profesie: şase luni de vacanţă pentru a se pune în slujba semenilor

Voluntar
de profesie: şase
luni de vacanţă pentru a se pune în slujba semenilor

Voluntarii de profesie au terminat cele şase luni de voluntariat şi se întorc înapoi la job-urile lor

Au vrut să schimbe viaţa unor semeni mai puţin norocoşi şi au renunţat la jobul lor timp de şase luni pentru a deveni ”voluntar de profesie”, pe baza unor proiecte sociale. Cei 18 voluntari, care au încheiat la sfârşitul lunii martie programul de voluntariat, au vârste cuprinse între 21 şi 54 de ani, şi provin din profesii diverse: economist, psihopedagog, asistent medical, specialist în marketing, profesor, arheolog sau asistent social.

Ştiri pe aceeaşi temă

Aceştia au primit de la Fundaţia Vodafone ultimul salariu de la locul de muncă în cele şase luni de implementare a proiectului pentru a-şi pune pe picioare ideile sociale, dar şi de a se cunoaşte mai bine. 

Neîncrederea în semeni 

Iulian Chihaia este asistent medical la Spitalul Universitar din Bucureşti. Are 32 de ani şi face muncă de voluntariat la Asociaţia "Sântul Stelian" şi a încheiat vineri, 29 martie, şase luni de zile de voluntariat de profesie. Chihaia a câştigat o şansă de a-şi schimba pentru jumătate de an modul de viaţă şi de a-i ajuta pe alţii cu aptitudinile şi cunoştinţele pe care le are în calitate de asistent medical.
 
"Am ajutat persoanele nevoiaşe, care provin din medii foarte defavorizate şi care nu apelează la medici dacă suferă de ceva, se izolează social fiindcă nici nu au fost primiţi în ceea ce am numi normalitate socială. Am întâlnit, spre exemplu, o bătrână de 87 de ani, foarte bolnavă, care trăia singură în condiţii insalubre şi care nu cerea ajutorul nimănui în suferinţa ei fiindcă efectiv nu avea încredere în oameni. Am consultat-o şi am descoperit că nu avea o circulaţie sangvină bună, iar mâinile şi picioarele îi erau umflate. Femeia nu vroia nici în ruptul capului să se ducă la un medic. Am dus muncă de convingere vreo oră şi ceva ca să accepte să fie consultată de un doctor", povesteşte Chihaia.
 
"Am întâlnit şi cazuri care m-au cutremurat. Am încercat să merg la familii şi să rup răul de la rădăcină fiindcă acolo este focarul. Nici părinţii nu aveau noţiuni de igienă care să le transmită mai departe copiilor. Cea mai mare problemă la copii erau păduchii, igiena lor fiind deficitară, condiţiile în care trăiesc fiind foarte precare, insalubre, nu există apă curentă, spre exemplu. A trebui să-i deparazităm înainte să-i introducem în programele noastre de educaţie şi activităţi sociale. Vorbim aici de copii care la 13 ani sunt în clasa I, abia învaţă să scrie şi să citească şi trăiesc în condiţii greu de imaginat pentru cei mai mulţi dintre noi", a explicat Chihaia. 
 
Deşi se întoarce înapoi la spital, el va continua să se implice în munca de voluntariat cu Asociaţia "Sfântul Stelian", dar în timpul liber.
 

”Laptele praf s-a inventat, dar afecţiunea unei mame nu"

Silvia Dumitrache locuieşte la Milano, în Italia, şi a participat în programul Vodafone cu proiectul "Te iubeşte mama", reuşind să înfiinţeze primul birou de consultanţă pentru românii plecaţi la muncă în Milano pentru a ţine legătura cu copiii lor rămaşi în ţară. 
 
A reuşit să introducă proiectul în bibliotecile din judeţele Dolj, Gorj, Neamţ, Satu Mare şi Suceava. Peste graniţe, proiectul urmează să fie implementat şi în Spania şi Sicilia.
 
Copiii şi părinţii pot să comunice faţă în faţă prin Skype, program pe care îl pot accesa de pe calculatoarele puse la dispoziţia lor de către bibliotecile implicate în proiect. 
 
"Părinţii vin în Italia ca să lucreze, să aibă grijă de bătrâni sau de copiii altora, lăsându-i pe ai lor acasă în grija rudelor. Din cauza faptului că familiile acestea s-au destrămat şi copiii au crescut practic singuri, au existat şi peste 100 de cazuri în care aceştia s-au sinucis. Să creşti fără dragostea unei mame e un lucru dificil... laptele praf s-a inventat, dar afecţiunea unei mame nu", a povestit Silvia Dumitrache.
 

Prăjituri pentru copii

Amandine, eclere, torturi cu marzipan, negrese, fursecuri de tot felul. Magda Cârcu este de profesie sociolog, lucrează într-un magazin Vodafone şi are o pasiune pentru prăjituri. 
 
"Acum doi ani a început totul. Eram în concediu maternal şi stând acasă cu primul meu copil am început să fac prăjituri. Nu urmez reţetele întru totul, improvizez cu ingrediente şi de fiecare dată iese altceva, gustul nu se repetă", povesteşte Cârcu, care a lucrat cu Fundaţia Principesa Margareta. 
 
A realizat peste 60 de reţete de prăjituri împreună cu beneficiarii fundaţiei, copii care au învăţat arta cofetăriei la 24 de ateliere. Magda i-a mai învăţat pe cei mici şi bune maniere, cum să mănânce corect la masă, cum să ţină tacâmurile, sau să se spele pe mâini înainte de masă.
 
Prăjiturile făcute împreună cu copiii au fost vândute la cinci târguri, iar banii au ajuns la Fundaţia Principesa Margareta. Magda intenţionează să continue activitatea în grădiniţe şi şcoli, unde va ţine ateliere de cofetărie.
 

Adopţia şi lupta cu infertilitatea

Alina Iacob şi-a dorit foarte mult să aibă copii, însă nu a putut pe cale naturală. Încă din 2008, ea a făcut demersuri la Ministerul Sănătăţii pentru ca statul să finanţeze procedura de fertilizare in vitro pentru cuplurile care doresc să aibă un copil şi din diverse motive nu reuşesc pe cale naturală. 
 
Eforturile Alinei Iacob şi ale Asociaţiei SOS Infertilitatea, pe care a fondat-o, au dus la rezultate în 2011, când statul a demarat un program prin care să suporte costurile procedurii de fertilizare in vitro. "Până acum, 100 de bebeluşi au fost concepuţi pe această cale cu ajutorul programului", povesteşte Iacob.
 
Proiectul pe care l-a adus în atenţia Fundaţiei Vodafone se leagă de problema adopţiilor în România care este foarte îngreunată de birocraţie. Ea a realizat numeroase campanii media pe diferite canale TV prin care încearcă să aducă în atenţia instituţiilor de stat această problemă.
 
Împreună cu soţul a încercat să adopte un copil, însă birocraţia a fost prea mare şi nu a reuşit lucrul acesta, iar acum se gândeşte să emigreze. 
 

Workshopuri de fotografii pentru cei mici

La 25 de ani, Mihai Costin este asistent social de profesie, la fel ca mama lui, şi face muncă de voluntariat la Asociaţia Hercules unde organizează workshopuri de fotografie cu cei aproximativ 50 de copii de la centru, care au între 7 şi 14 ani şi provin din familii foarte sărace. 
 
 
Mihai Costin, fotograf-voluntar de profesie

"Când ieşim în natură fotografiem mediul, florile. Copiii sunt fascinaţi de aparatul de fotografiat, de curând am adus la centru şi o imprimantă foto şi au putut să ţină fotografiile pentru prima dată în mână, ca pe obiecte fizice, nu doar imagini digitale", povesteşte Mihai.
 
Costin a mai organizat ateliere de fotografiat şi în şcoli din zona oraşului Costeşti. "Ţin minte că la o clasă a venit un copil la mine şi mi-a spus 'când voi creşte mare aş vrea să am şi eu un aparat din acela ca al tău, dar şi o barcă fiindcă vreau să merg pe mare şi să fotografiez delfinii când sar din apă'. M-a luat prin surprindere, e un vis frumos", spune fotograful.
 
În cadrul programului ”Voluntar de profesie”, iniţiat de Fundaţia Vodafone în septembrie 2012, au fost lansate centre afterschool pentru copiii abandonaţi, un centru de consiliere şi informare pentru persoanele care suferă de scleroză multiplă, un program de sprijin psihosocial pentru copiii bolnavi de cancer din judeţul Iaşi, workshop-uri cu fotografii pentru copii, dar şi un centru medical pentru persoanele aflate în situaţii economice dificile.  
citeste totul despre: