Viitorul demografic al României

Viitorul demografic al României arată sumbru. Ţara noastră îmbină în mod nefericit o scădere demografică severă cu o emigraţie foarte susţinută, cu predilecţie către ţările din Uniunea Europeană.

Potrivit recensământului din 2011, populaţia stabilă a României a scăzut cu peste un milion şi jumătate de persoane, iar trendul este evident negativ. În condiţiile în care, la nivel mondial, populaţia va continua să crească, perspectiva României este de continuare a scăderii cu 15%, până în 2050. Totodată, românii alcătuiesc cel mai mare grup de emigranţi care provin dintr-un stat european. Numărul lor variază de la o statistică la alta, dar este aproape sigur că în principalele state din UE – Spania, Italia, Franţa, Germania, Marea Britanie – se află în prezent peste un milion şi jumătate de români. Structura imigranţilor s-a schimbat treptat, în dezavantajul României, de la căpşunarii începutului anilor 2.000 până la medicii sau clasele întregi de absolvenţi de liceu care pleacă la studii în străinătate (mulţi dintre ei dorind să rămână acolo).

Viitorul e sumbru pentru că prezentul nu arată foarte bine. Deşi creşterea economică a fost reluată, România continuă să rămână una dintre cele mai sărace ţări din UE (practic, penultima ţară). Nivelul de trai este scăzut şi chiar foarte scăzut, dacă îl comparăm cu cel al ţărilor de destinaţie pentru imigranţi. În acelaşi timp, ţările din Occident manifestă o reticenţă sporită faţă de imigranţii din Estul Europei şi, în mod special, faţă de români. Românii nu se simt bine la ei în ţară şi nu sunt primiţi cu deschidere nicăieri în Uniunea Europeană – aceasta este realitatea, acesta este, de fapt, blocajul în care trăim toţi.

Ce-i de făcut?

Evident, nu ne putem aştepta la miracole. Vom reuşi să ieşim din acest blocaj şi să schimbăm perspectiva de evoluţie a ţării numai prin forţe proprii şi numai printr-o abordare strategică pe termen lung. Integrarea în UE a adus beneficii României, dar şi provocări sociale, economice şi demografice, cărora cu foarte mare dificultate le facem faţă. Dacă nu vom sucomba, până la urmă, în faţa presiunii UE, atunci vom rămâne permanent dependenţi de situaţia ei, ceea ce înseamnă că orice remediu va fi, pentru noi, unul conjunctural. Pentru a inversa trendurile şi a ne crea, în UE, o situaţie stabilă şi o oarecare autonomie, este urgent să ne creştem mult competitivitatea pe cât posibil generând prosperitate din surse financiare proprii. Numai în felul acesta vom reuşi să reducem fluxul de migraţie către Occident (care are efecte pozitive numai până la punct, iar acest punct este gata să fie atins) şi vom reveni la creşterea demografică.

Dacă nu vom face asta, în 2050 nu doar că vor fi şi mai puţini români în România, nu doar că vor fi şi mai mulţi români în celelalte state ale UE, dar – din motive de evoluţie demografică globală - va fi tot mai greu să numim acest spaţiu danubiano-pontic România.