Ultima specializare a românului este justiţia

În ultima perioadă  suntem toţi „juraţi” în procesele penale pe care le vedem comentate  la televizor.  Pe lângă fotbal şi politică, ne pricepem şi la justiţie.

Vrem, nu vrem schimbăm impresii, ne dăm cu părerea, comentăm de pe margine,  facem dezbateri plini de patos şi mai pasionaţi decât mulţi studenţi de la facultatea de drept care participă la un proces simulat. 

Ştim cu toţii vorba românească: toată lumea se pricepe la fotbal şi la politică, iar rezulatele se văd - nu am fost reprezentaţi la Campionatul Mondial de foltbal din Brazilia,  iar clasa politică are deţinuţi încadraţi în toate regimurile de detenţie: maximă siguranţă, închis, deschis şi semi-deschis.  

M-am hotărât să scriu câteva explicaţii pentru oamenii care nu au făcut o facultate de drept sau nu au citit Noul Cod de Procedura Penală, fiindcă asemenea mamei mele, şi ei, de bună-credinţă, se pot întreba: Cum poate un judecător să soluţioneze propria cerere de recuzare?   

Am încercat cu cuvinte mai puţin juridice să îi explic mamei mele că atunci când o parte formuleză o cerere de recuzare împotriva aceluiaşi judecător, pentru acelaşi motiv de incompatibilitate ca şi cel invocat anterior printr-o cerere de recuzare soluţionată în sensul respingerii sale, este normal să fie declarată inadmisibilă de acelaşi judecător care judecă cauza.  

Ce s-ar întâmpla dacă inculpatul ar formula la fiecare termen o cerere de recuzare pe aceleaşi motive? Sau ar formula cereri de recuzare a tuturor judecătorilor unei instanţe sau a instanţelor ierarhic superioare? Ori tocmai pentru a preveni abuzul părţii în exerciţiul dreptului de recuzare, legiuitorul a considerat că este corect ca judecătorul să soluţioneze el însuşi cererea de recuzare, declarând-o inadmisibilă.

Mai există şi alte motive pentru care o cerere de recuzare poate fi declarată inadmisibilă, însă este bine ca acele explicaţii să fie date actorilor justiţiei şi nu spectatorilor care au văzut filme americane şi se simt juraţi în fiecare seară în faţa televizorului.

Avocaţii au obligaţia de a folosi toate mijloacele procesuale pentru a apăra un client, însă au şi obligaţia de a spune onest că soluţia unui judecător este conform normelor de drept, chiar dacă ea nu este avantajoasă pentru clientul său.

Text semnat de  avocat Nicoleta Popescu

Este membră APADOR-CH din 2003 si a Baroului Bucureşti din 2004. Cazurile de care s-a ocupat se înscriu în specializările drept civil, dreptul muncii, drept administrativ. Primul caz pe care l-a reprezentat la CEDO a fost în 2004, iar de atunci a câştigat 18 cazuri, iar 20 sunt în prezent pe rolul Curţii Europene în diferite stadii procesuale. Mai multe despre Nicoleta Popescu găsiţi site-ul personal.