OUG nr. 14/2017, cea cu abrogarea OUG nr. 13/2017, are 2 prevederi importante:

  1. Art. I - OUG nr. 13/2017 se abrogă (toată).
  2. Art. II - 4 articole din Codul de procedură penală se modifică (s-a revenit la reglementările din Codul de procedură penală anterioare celor introduse prin abrogata OUG nr. 13/2017, adică la reglementările nepuse în acord cu deciziile în materie ale Curţii Constituţionale).

De la acest art. II al OUG nr. 14/2017 au început să se construiască diverse scenarii catastrofice, cu „bombe” şi cu puternic iz rocambolesc, susţinute vizual, pentru o mai uşoară înţelegere, de diverse scheme desenate pe Flipchart-uri la emisiunile unor televiziuni de ştiri, vigilente şi, totodată, în căutare de audienţă.

În esenţă, scenariile „bomb”-astice vor să convingă că dacă art. II al OUG nr. 14/2017 ar avea prevederi neconstituţionale, asta înseamnă că este neconstituţională întreaga OUG nr. 14/2017, adică şi art. I al acestei ordonanţe prin care se abrogă integral OUG nr. 13/2017.

Această susţinere/îngrijorare, amplificată surprinzător de mult în spaţiul public, este falsă. De ce?

Pentru că dacă o parte (unul sau câteva articole) dintr-un act normativ (în speţă o ordonanţă de urgenţă) sunt neconstituţionale, asta nu înseamnă că întregul act normativ (în speţă, întreaga OUG) este neconstituţional. Articolele din actul normativ care corespund Constituţiei nu vor fi afectate în „valabilitatea” lor de alte articole din acelaşi act normativ care nu corespund Constituţiei.

În acest sens, art. 29 al. 1 din Legea Curţii Constituţionale (Legea nr. 47/1992, cu modificările ulterioare) prevede: „Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a UNEI DISPOZIŢII dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia.

De asemenea, art. 32 din Legea Curţii Constituţionale, prevede: „Curtea Constituţională hotărăşte asupra excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate direct de Avocatul Poporului privind constituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a UNEI DISPOZIŢII dintr-o lege sau ordonanţă în vigoare.

Deci, neconstituţionalitatea unui act normativ nu este întotdeauna integrală, ci poate fi şi parţială, adică vor fi lipsite de efecte doar acele articole din actul normativ care încalcă Constituţia, iar nu, în mod automat, întregul act normativ.

Exemplul cel mai pe înţelesul tuturor este cel privind situaţia Codului penal sau Codului de procedură penală: deşi mai multe articole din aceste coduri au fost declarate neconstituţionale, aceasta nu înseamnă că, din această cauză, vreunul dintre acele coduri a fost declarat neconstituţional în întregul său.

În concluzie, în speţă, chiar dacă art. II din OUG nr. 14/2017 ar fi declarat neconstituţional, această consecinţă nu se extinde în mod automat şi la art. I din OUG nr. 14/2017. Fiecare articol, cu soarta lui şi cu constituţionalitatea lui.

Aşa că „bombele” din OUG nr. 14/2017, despre care s-a tot vorbit pe la TV şi în alte spaţii publice, scot doar fum şi nu pocnesc, în genul petardelor depozitate în condiţii improprii şi comercializate, pe la unele colţuri de stradă, de Anul Nou.

P.S. OUG nr. 14/2007, cea cu abrogarea OUG nr. 13/2017, are, totuşi, o serioasă problemă de constituţionalitate. Problema nu a fost „implantată” de nimeni şi este cu totul alta decât falsele „bombe” descoperite şi desenate color până acum. Despre această problemă, însă, într-un articol viitor. 

Text de Dan Mihai

Dan Mihai este jurist şi membru al Asociaţiei pentru Apărarea Drepturilor Omului în România – Comitetul Helsinki din anul 2001. Domeniile de expertiză: legislaţie penală, transparenţă decizională, acces la informaţiile de interes public, libertate de exprimare.