Problema istorică, nerezolvată a puterii

Incurabila problemă majoră care a perpetuat legendara „ciumă roşie” în România.Călcâiul lui Ahile pentru actuala putere din România? Vulnerabilitate a marilor câştigători ai alegerilor? Cel mai mare şi puternic partid din ţara noastră, care domină scena politică de la Revoluţie încoace, are o repetabilă problemă. O piatră de gât, accesorizată cu numeroasele schelete istorice în dulap, de care nu poate să scape.

În ciuda eforturilor făcute de-a lungul a zeci de ani, prin toate căile şi mijloacele puterii, cea mai mare problemă a primului partid politic al ţării nu pare să aibă rezolvare. Este o moştenire aproape istorică prin prisma faptului că PSD-ul actual este considerat urmaşul fostului PCR, cu valul doi de activişti care au preluat puterea în 1989 şi după aceea. Tarele acestei moşteniri s-au perpetuat din generaţie în generaţie de politicieni social democraţi, în ciuda ieşiri treptate din scenă a vechilor şi influentelor eminenţe roşii trase pe dreapta.

Incurabilă până acum, această problemă majoră a fost resuscitată de câte ori a fost nevoie şi a dus mai departe legendara „ciumă roşie” în România.

Unde este călcâiul lui Ahile pentru actuala putere din România? Care este cea mai mare vulnerabilitate a marilor câştigători ai alegerilor de anul trecut, 2016? Cel mai mare şi puternic partid din ţara noastră, cel care domină scena politică de la revoluţie încoace, cu unele sincope inerente evoluţiei, are o repetabilă problemă. O piatră de gât, accesorizată cu numeroasele schelete istorice din dulap, de care nu poate să scape.

După părerea mea, de ani de zile, Justiţia pare să fie problema majoră, nerezolvabilă, a PSD, oricum s-a mai numit acest partid în timp. O problemă prea grea pentru liderii acestui partid, care nu doar că nu au ştiut să o rezolve, ci chiar au avut de suferit din cauza ei. Ba, mai mult unii lideri au ajuns la puşcărie şi au fost scoşi din scena politică pentru că n-au reuşit să rezolve această chestiune vitală.

Oricât s-au străduit, în partid, Parlament, în Guvern, în instituţiile de forţă şi control ale statului, în politică, cu tot suportul material şi logistic de care au dispus, cu tot sprijinul votului democratic, care i-a împins ciclic la butoanele puterii, reprezentanţii PSD şi ai aliaţilor săi de-a lungul anilor, nu au reuşit să rezolve Justiţia. Corupţia endemică i-a dus inevitabil şi repetat în faţa procurorilor atât de huliţi şi a instanţelor de judecată.

Din acestă cauză, s-au dezvoltat aproape permanent tensiuni, certuri şi disensiuni mari în sânul celui mai mare partid politic românesc, dar şi în rândurile acoliţilor lor politici. Controlul Justiţiei şi impunerea legilor după propriile interese şi nu în beneficiul interesului public, au scos în stradă sutele de mii de români care au ieşit în număr fără precedent până în acest an, manifestând vehement împotriva corupţiei.

Marile manevre şi diversiuni ale puterii actuale pentru acapararea Justiţiei au atras atenţia nu doar a Europei, ci a întregii lumi civilizate. Cu atât mai mult, eşecul PSD-ALDE în a-şi atinge ţelul suprem a fost mai mare. Dovadă că de la câştigarea alegerilor şi până acum, n-au reuşit să-şi legifereze interesele ci, dimpotrivă, să atragă oprobiul opiniei publice concretizat în demonstraţii de stradă împotriva corupţiei.

În prezent, asistăm la o derulare a ostilităţilor care îl au în prim plan pe actualul ministru al Justiţiei, Tudorel Toader. Considerat un tehnocrat versat mai mult decât un politician, acesta a reuşit să irite mulţi lideri de marcă ai PSD şi să surprindă pozitiv opinia publică, prin faptul că nu i-a demis pe şefa DNA şi pe procurorul general. Mai mult, a înaintat pachetul de modificări privind Justiţia, fără să ţină seama de doleanţele şefilor de partid. În plus, a anunţat şi promovarea proiectului de confiscare a averilor extinse adoptat de Parlamentul European la iniţiativa Monicăi Macovei.

La prima vedere asupra acţiunilor ministrului de la Justiţiei, pare că acesta a ieşit din tiparele politicii pesediste în domeniu şi a devenit opozantul acesteia. Surprinzător, greu de admis şi mai ales de înţeles o astfel de poziţie faţă de cei care l-au pus în funcţie, dacă ar fi şi adevărate aceste acţiuni. Nevenindu-le să creadă, mulţi români se întreabă dacă-i pe bune sau e doar o cacealma?

Pentru că poate fi şi o cacealma pentru a închide gura străzi şi a păcăli susţinătorii occidentali ai statului de drept în România, deoarece legile în domeniu pot fi modificate şi adoptate în Parlament după cum doreşte actuala majoritate parlamentară formată din coaliţia PSD-ALDE. Astfel, s-ar închide toate gurile cârcotaşe şi s-ar anihila, chiar de către legiuitor, acţiunile anticorupţie ale străzii.

Bătălia politică pe controlul Justiţiei este departe de a se termina, implicit problema majoră a partidului de guvernământ este departe de a-şi găsi o soluţie care să-i convină. Aceasta afectează în continuare, profund scena politică, dar şi evoluţia democraţiei româneşti. Repetabila problemă ne trage mereu înapoi. Generează efecte negative şi în dezvoltarea economiei naţionale.