Inundaţii politice şi europarlamentare de probă

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

Peste o lună au loc alegerile pentru Parlamentul European. Ar trebui să fie importante, într-o ţară ca a noastră, unde încrederea în instituţiile europene – zic sondajele – e mare. Şi unde lucrurile bune întâmplate în ultimii ani au fost, orice s-ar spune, datorate mai ales Bruxelles-ului.

S-ar părea însă că nu e aşa. O ştire aparent neimportantă, strecurată printre altele în zilele de după Paşti, zice că liderul PNL şi candidatul la preşedinţie Crin Antonescu nu s-a dus în satele inundate din Teleorman (judeţul unde a fost ales senator) pentru că “nu era oportun” să fie acolo în acelaşi timp cu Victor Ponta şi Liviu Dragnea. Aşa a declarat şeful PNL din Teleorman. Care va să zică, omul care vrea să devină şeful statului nu se duce să vadă ce necazuri au oamenii care l-au ales ca nu cumva să dea ochii cu actualii săi duşmani politici, foşti aliaţi până mai ieri. De partea cealaltă, Ponta şi Dragnea au făcut o tură cu barca prin sat şi au promis bani pentru diguri. Cam aşa arată nivelul politicii româneşti: totul e o problemă de “imagine” prost înţeleasă, o interminabilă serie de “contre” pe mize mici. Aşa încât inundaţiile au şi ele coloratură de partid. Această măruntă ştire despre vizita în Teleorman spune multe despre lipsa de anvergură a politicienilor români.

Cu asemenea inşi, alegerile europene sunt reduse, şi ele, la nivelul de ansamblu al politichiei româneşti. Ce teme europene să dezbaţi cu ei? Ce viziune despre “construcţia europeană” ar putea avea asemenea lideri politici de televizor? Drept pentru care alegerile europene sunt privite mai ales ca test electoral pentru partide şi modalitate de a scoate din căciulă biletul câştigător pentru prezidenţiale. Pe stânga şi pe dreapta, partidele mari şi mici aşteaptă rezultatele de la scrutinul european pentru a-şi definitiva candidaţii şi strategia pentru prezidenţiale. Partidele mici şi foarte mici de pe dreapta speră să ia suficiente voturi ca să mai reziste până în noiembrie, iar marele partid PSD aşteaptă să vadă mărimea scorului electoral pentru a-şi desemna candidatul. Aşadar, preşedintele statului se “fabrică” rapid, pe ultima sută de metri, în funcţie de procentele de la alegerile europene şi cam atât. Alte criterii nu prea mai au loc. Ceea ce este cu totul neserios. Procesul de recrutare al directorului unei companii mijlocii, de exemplu, durează mai mult de câteva luni, iar selecţia se face după criterii multiple. Pentru cel care va conduce România în următorii cinci ani, e suficientă o privire pe tabelul cu rezultatele alegerilor pentru Parlamentul European.

Problema este că la aceste alegeri vor participa puţini cetăţeni. Data trecută au votat 27%, acum se aşteaptă chiar mai puţini. Testul electoral va fi, aşadar, foarte puţin relevant. De ce nu votează cetăţenii români la europarlamentare, deşi sondajele arată în continuare un mare “euro-entuziasm” în România – asta e o altă discuţie. Mi se pare însă limpede că, deocamdată, situaţia arată aşa: alegerile europene sunt folosite pentru a vedea dacă, în urma prezenţei la vot a unui sfert dintre alegători, partidele noastre au şanse să “împuşte” rapid funcţia de preşedinte. E ca şi cum România ar face parte din Uniunea Europeană, doar aşa, “de probă”…

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite