Cum am devenit ”agresiv” la adresa ţărilor europene

O altă publicaţie mă acuză că aş fi avut o reacţie ”agresivă” la adresa ţărilor europene atunci când am spus că România şi-a depăşit statutul de colonie, afirmându-şi dreptul de a avea relaţii externe şi cu ţări din afara UE. Când o persoană îşi face prieteni noi, înseamnă că este agresivă faţă de prietenii vechi?

Reacţia publicaţiei cu pricina la adresa declaraţiei mele de independenţă în politica externă a României, dovedită prin turneul asiatic al premierului Victor Ponta, este sugestivă pentru o anumită atitudine publică de tip taliban. Ea s-a făcut remarcată în zona ideologilor portocalii care împărţeau lumea în alb şi negru, ei fiind cei albi, desigur, restul fiind duşmani ai poporului (acum modificat în duşmani ai democraţiei). Orice era din afara spaţiului european era duşman de clasă şi trebuia înfierat. Oricine se uita dincolo de Europa era condamnabil şi bun de pus la zidul infamiei. Procedura s-a aplicat şi acum asupra mea pentru simplul fapt că am salutat deschiderea României spre ţări cu potenţial economic major din Asia şi pentru că am ieşit din izolarea ultimilor ani prin care fosta putere ne-a construit un viitor de colonie care să nu aibă niciun drept şi mai ales să nu poată opta pentru niciun parteneriat extern normal în interes propriu.

România poate fi un partener dezirabil şi respectat al multor ţări despre care la noi nu s-a vorbit până acum pentru că a existat mereu o grupare de voci gata să execute pe oricine pomenea denumiri precum China, Rusia sau Asia altfel decât cu înjurăturile de rigoare. 

Faptul că opinia mea, publicată iniţial în Adevărul, a fost preluată şi de Vocea Rusiei, nu a făcut decât să-i inflameze pe fanaticii închiderii României în ţarcul gestionat de Cotroceni în care Bunul Păstor (nu spun cine, persoană importantă) să dicteze care oaie să meargă la tăiere şi care la promovare. România nu este turma Cotroceniului, nici masa de manevră a celor care doresc să o ţină în izolare. România poate fi un partener dezirabil şi respectat al multor ţări despre care la noi nu s-a vorbit până acum pentru că a existat mereu o grupare de voci gata să execute pe oricine pomenea denumiri precum China, Rusia sau Asia altfel decât cu înjurăturile de rigoare.

Poate ar fi timpul să ne deschidem puţin la minte şi să privim dincolo de Mediterană. Mai există şi alte ţări, dintre care una, exact cea cu care România vrea acum să stabilească un parteneriat strategic, are a cincea parte din populaţia lumii şi este a doua putere economică a globului, fiind în evoluţie spre primul loc. Dacă a menţiona aceste date reale şi a acţiona în consecinţă pentru că aşa este în interesul statului nostru înseamnă a fi agresiv, atunci da, mă mândresc cu ”agresivitatea” mea prin care am apreciat că despre România se vorbeşte din nou în lume în termeni laudativi. De exemplu, preşedintele Chinei, Xi Jinping, a declarat cu ocazia vizitei premierului Victor Ponta, că ţara sa şi România sunt prieteni buni, care se înţeleg şi se sprijină reciproc. Îmi place când România este prietenă cu unul din cele mai puternice state ale lumii şi când liderul acesteia îşi declară intenţia de a dezvolta colaborarea cu noi la un nivel mai înalt. Cui nu-i place, să colaboreze cu Băsescu...