CCR - roasă de la rădăcini de politic

Nu fandările şi încordările de muşchi de tipul Popeye Marinarul ale d-lui Victor Viorel Ponta şi exerciţiile de calpă retorică politică graţie cărora partidul Pro România a intrat în atenţia presei înseamnă centrul de maxim interes politic al săptămânii politice pe cale să se încheie.

Nici faptul că au fost jurnalişti şi analişti politici care, fie din naivitate, fie din alte motive aflate la antipozi cu deontologia.

Cu atât mai puţin traseismul politic, naveta de la PSD la Pro România şi de la PMP la PSD, altminteri grăitoare în privinţa calităţii morale şi umane a parlamentarilor români.

Indiscutabil cea mai grea în consecinţe este decizia CCR în privinţa pretinsului conflict de natură constituţională care ar fi existat, pasămite, între Instituţia Preşedintelui şi Guvernul României pe subiectul revocării de la şefia DNA a d-nei Laura Codruţa Kövesi.

Ar fi complet greşit să limităm discuţia, aşa cum unii totuşi au făcut-o, la istoria orgoliilor rănite. La pasiunile stârnite de rămânerea ori nu în funcţie a doamnei Kōvesi care, oricum, şi-ar încheia mandatul, ultimul de altfel, în anul 2019. Personalizarea excesivă a luptei anticorupţie este dăunătoare - s-a şi dovedit  a fi astfel- pentru însăşi ideea de democraţie. Aflată în gravă suferinţă în România anului de graţie 2018.

Inutil să ne mirăm cu câtă inconştienţă instituţiile de presă controlate de coaliţia PSD-ALDE au salutat ceea ce nu s-au sfiit să spună că ar fi punerea cu botul pe labe a preşedintelui Iohannis. Care în opinia unui Chirieac, Gâdea, Cristoiu, Andronic, Ciutacu, Savaliuc, Curea ar fi primit o grea lovitură. Salvele de artilerie, râsetele isterice cu care România tv, Antena 3, TVR 1, prin incalificabila emisiune România 9 a lui Ionuţ Cristache, Evenimentul zilei, cristoiublog, DCNews, luju.ro, adică organisme de propagandă contra-cost astfel setate încât să salute orice nemernicie a coaliţiei PSD-ALDE şi a instituţiilor pe care aceasta şi le-a subordonat politic nu au nici cea mai mică importanţă. Nu sunt decât nişte comicării de joasă speţă. Ofensă la ideea de presă onestă, în serviciul corectei informări a cetăţeanului.

Decizia de miercurea trecută a mai dovedit o dată că CCR este veşnic ori de închiriat, mereu gata de luat în locaţie de gestiune, oricând pregătită spre a fi scoasă la vânzare pe piaţa liberă a politicii româneşti aflată în degringoladă evidentă. CCR este gata mereu să îşi schimbe stăpânul în funcţie de bătaia majoritară a vântului politic.

În 2012, CCR, avându-l în frunte pe fostul jurist de CAP Augustin Zegrean, căruia astăzi gura nu-i mai tace l-a slujit pe alt glăsuitor logoreic, anume pe Traian Băsescu pe care l-a salvat de la demitere. În 2018 aceeaşi CCR a dus la îndeplinire ordinele primite de la Dragnea şi Tăriceanu. Direct. Ori prin vocile castrate ale lui Tudorel Toader şi Valer Dorneanu. Întruchipări post-decembriste ale sinistrului Avram Bunaciu.

E clar. CCR joacă în funcţie de cine cântă mai tare. Dovedind că este o instituţie de la rădăcini roasă de politic. Că rostul său practic nu seamănă defel cu acela al instituţiilor omologe din ţările UE. CCR nici măcar nu îşi propune să apere Legea fundamentală, ci să detecteze vulnerabilităţile Constituţiei spre a le folosi în favoarea intereselor celor care se află la butoane.

Prin decizia ei de miercuri, CCR a întors România în anii în care justiţia, magistraţii, procurorii erau la cheremul factorului politic. De miercuri încolo, ministrul Justiţiei, desemnat şi numit politic, poate destitui pe oricine nu îi îndeplineşte vrerile. Preşedintele României nemairămându-i decât dreptul de, vorba agramatei doamne Dăncilă, “a-şi pune în funcţie” stiloul, de a semna că a luat la cunoştinţă ultimele capricii ale ministrului şi de a cere cuiva din preajmă să aducă repede-repejor ştampila Administraţiei prezidenţiale.

Nu ştiu cum are de gând să reacţioneze în faţa evidentei limitări anticonstituţionale  a atribuţiilor sale prevăzute negru pe alb în textul Legii fundamentale, limitare operată ticălos de valeţii din CCR ai  coaliţiei PSD-ALDE preşedintele Klaus Werner Johannis. Vom vedea în cursul zilelor următoare dacă domnia –sa va înghiţi pe nemestecate găluşca, dacă va recurge la referendumul vizând consultarea populaţiei pe subiectul arzătoarele teme ale justiţiei (ideea le-a dat deja fiori domnului Călin Popescu-Tăriceanu, dar şi unei anume doamne Dana Gârbovan, extrem de locvace, de altfel, şi agreată de mediile de informare aservite coaliţiei, doamna respectivă conducând o fantomatică asociaţie a magistraţilor de mărimea unei asociaţii de locatari, referendum invocat întâia oară în februarie 2017, ori îşi va pune în joc funcţia, riscând suspendarea, poate chiar demiterea refuzând să pună în aplicare o decizie vădit anticonstituţională a CCR.

Momentan toate opţiunile sunt posibile. Soluţia în favoarea căreia va opta în cele din urmă dl. Iohannis nu vor afecta însă doar şansele domniei sale de a obţine un al doilea mandat la Cotroceni.

În joc este însuşi viitorul democratic al României. Călcat în picioare nemernic de coaliţia PSD-ALDE şi de unul dintre instrumentele sale. Curtea Constituţională a României. Sau caricatura acesteia.

Text apărut concomitent pe site-ul contributors.ro şi pe blogurile adevărul.ro