Juraj Valčuha, dirijor: „Muzica clasică va supravieţui secole“

Dirijorul Juraj Valčuha a concertat pentru prima dată la Bucureşti alături de Orchestra Simfonică Naţională RAI din Torino anul trecut, în Festivalul Orchestrelor Radio.

Interviu realizat de Andreea Chiselev

Artistul Juraj Valčuha revine acum cu plăcere pe o scenă românească pentru două concerte. În primul dintre acestea, azi, muzicianul dirijează pentru prima dată o lucrare enesciană şi colaborează, tot în premieră, cu violonista Anna Ţifu – câştigătoarea ediţiei 2007 a Concursului Internaţional „George Enescu“. Iar pe 10 septembrie, prezintă un program cu lucrări semnate de câţiva dintre compozitorii săi favoriţi: Ottorino Respighi, Claude Debussy, Maurice Ravel. 

Aţi studiat compoziţie, dirijat şi ţambal la Conservatorul din Bratislava. Cum aţi descoperit ţambalul, un instrument cunoscut şi în muzica tradiţională românească?

Este o istorie familială, pentru că străbunicul meu era muzician, cânta la toate instrumentele tradiţionale, printre care şi ţambalul. A descoperit acest instrument în casa părintească, l-a restaurat şi aşa am început să cânt. Aşadar nu am ales eu să cânt neapărat la acest instrument, ci a fost o poveste de familie.

Cum şi când aţi decis apoi că vă doriţi o carieră dirijorală?

Ştiam că vreau să devin muzician. Din păcate ţambalul nu este un instrument pentru un muzician profesionist: fie se ascultă într-un restaurant sau bar, fie este destinat interpretării muzicii folclorice – ceea ce am făcut şi eu când eram copil. Dar m-am înscris la Conservatorul din Bratislava la ţambal şi în acelaşi timp la compoziţie, pentru că tatăl meu n-a vrut să aibă un muzician „de cafenea“ acasă, el era profesor inginer. Fiind înscris la compoziţie, era obligatoriu să studiez şi dirijatul, iar profesorul meu mi-a spus că sunt într-adevăr talentat şi că ar trebui să dedic acestui domeniu mai mult timp, mai multă atenţie – adică să mă înscriu şi la această secţie. Încetul cu încetul, am început să aprofundez dirijatul, iar după ce am absolvit secţia de ţambal şi am plecat să mă perfecţionez în Rusia şi în Franţa, am studiat în continuare simultan compoziţia şi dirijatul. 

Aţi studiat de asemenea la Sankt Petersburg şi Paris. Există diferenţe majore între aceste două şcoli?

Referitor la şcolile de dirijat, putem vorbi probabil despre cea rusă – mai precis de la Moscova şi Sankt Petersburg. Eu am avut şansa de a studia cu un profesor legendar, Ilya Musin, care a fost de asemenea profesorul unor mari dirijori ai generaţiei din care fac parte Yuri Temirkanov, Valery Gergiev, Semiyon Bychkov. La vremea studiilor mele, el avea deja peste 90 de ani şi era extrem de activ. Nu aş putea spune însă că există o şcoală de dirijat franceză. Există dirijori foarte buni, dar nu putem vorbi despre o şcoală sau de un profesor care a creat o şcoală – cum ar fi cea belgiană sau cea rusă de vioară. Dar cele două maniere de abordare a muzicii, cea rusă şi cea franceză, sunt total complementare. 

Este pentru prima dată când dirijez muzica lui Enescu, dar pot spune că mă simt foarte aproape nu doar de Enescu, ci şi de muzica inspirată din folclor sau cu rădăcini folclorice, cum ar fi cea a lui Bartók sau Janáček. Juraj Valcuha, dirijor

V-aţi mutat la Paris în 1998, apoi începuturile carierei dvs. de succes au avut loc în Franţa. Ce v-a purtat acolo?

Posibilitatea de a obţine o bursă, aşadar motivele financiare. Pentru a studia în străinătate trebuie să te poţi întreţine, iar eu am obţinut o bursă din partea Guvernului Francez, iar după terminarea studiilor mi-am început şi activitatea profesională. 

Din anul 2009 sunteţi dirijor-şef al Orchestrei Simfonice Naţionale RAI. Care este povestea drumului dvs. spre Italia?

În 2006 am debutat în Italia, la Bologna, cu Boema de Puccini. A fost o ocazie extraordinară pentru că, să apari aici cu o operă italiană pe care toată lumea o cunoaşte este într-adevăr interesant. Începând de atunci, am dirijat din ce în ce mai mult în această ţară, iar în 2007 am fost invitat pentru prima dată să conduc Orchestra RAI. S-a creat imediat o legătură şi am fost reinvitat de câteva ori, abordând repertorii diverse, iar apoi am devenit dirijor principal. 

„Muzica lui Enescu îmi place foarte mult“

Primul dintre cele două concerte pe care le veţi dirija începe cu o lucrare semnată de George Enescu: Suita I pentru orchestră. Cum v-aţi apropiat de muzica lui Enescu şi de această lucrare?

Este pentru prima dată când dirijez muzica lui Enescu, dar pot spune că mă simt foarte aproape nu doar de Enescu, ci şi de muzica inspirată din folclor sau cu rădăcini folclorice, cum ar fi cea a lui Bartók sau Janáček. Toţi aceşti compozitori îmi sunt aproape pentru că am cântat la rândul meu astfel de muzică la ţambal. Sigur că abordarea era una diferită, dar simt o conexiune foarte puternică faţă de muzica lui Enescu şi îmi place foarte mult. 

În cel de-al doilea concert din Festivalul „Enescu” veţi interpreta lucrări de Respighi, Debussy, Ravel. Ce ne puteţi spune despre alegerea acestui program?

Există o conexiune „acvatică”, să spunem, în prima parte – Fântânile Romei şi Marea, iar în cea de-a doua parte, Suita Daphnis şi Chloe de Ravel, iar punctul comun direct este culoarea orchestraţiei celor trei compozitori, poate cei mai mari orchestratori ai secolului XX. Respighi a studiat în Rusia cu Rimski-Korsakov, iar pe de altă parte, deşi este o manieră diferită, toată lumea cunoaşte talentul coloristic al lui Debussy şi Ravel. 

Aveţi o legătură specială cu o anumită perioadă din istoria muzicii?

Da, şi cred că este vizibilă din programul celor două concerte. Este vorba despre muzica începutului de secol XX – nu neapărat a unei ţări sau a unui compozitor, ci în sens general, implicând toată bogăţia stilistică. 

Care sunt cele mai importante proiecte ale dvs. pe parcursul următoarei stagiuni?

Mă întorc la Londra pentru a dirija Orchestra Philharmonia, la colaborarea practic anuală cu Filarmonica din München, apoi la Pittsburgh, unde dirijez de asemenea anual, voi debuta cu NHK în Japonia, unde voi realiza un turneu amplu. Desigur, deschiderea stagiunii cu Orchestra RAI, la Torino, este foarte importantă, pentru că vom interpreta Recviemul lui Verdi – este anul Verdi, iar pentru mine reprezintă un eveniment să dirijez această lucrare în Italia. Apoi colaborez cu alte orchestre, precum Santa Cecilia din Roma, şi revin de asemenea la San Francisco. 

Aţi declarat că trăiţi pentru muzică. Ne puteţi spune cum vedeţi viitorul acestei arte?

Fără a fi profet şi fără a fi entuziast, sunt optimist şi cred că muzica clasică va dura, va supravieţui pentru încă nişte secole. 

La pupitrul unor mari orchestre

Nume: Juraj Valčuha

Anul şi locul naşterii: 1976, Bratislava

Starea civilă: căsătorit, copii

A studiat: 

Ţambal, compoziţie şi dirijat. Bratislava, St. Petersburg şi Paris sunt oraşele în care dirijorul slovac Juraj Valčuha şi-a realizat studiile muzicale. 

Între 2003-2005 a fost director muzical asistent la Opera din Montpellier şi a debutat apoi cu Orchestra Naţională a Franţei şi cu Orchestra Filarmonică Radio France. 

A fost invitatul unui număr foarte mare de orchestre de renume, ca de exemplu Philharmonia din Londra, Filarmonicile din Rotterdam, Oslo, München, Monte Carlo, Los Angeles, ansamblul Gewandhaus din Leipzig, Orchestra Radiodifuziunii din Berlin. 

În stagiunea 2011-2012 a debutat la pupitrul orchestrei Concertgebouw din Amsterdam, iar în următoarea, 2012-2013, la cel al Filarmonicii din New York. 

Locuieşte: lângă Paris