Ministrul Bogdan Stanoevici joacă dublu

După ce a cerut voie, ministrul Bogdan Stanoevici şi-a scos cravata: nu era decît ora 10 şi Forumul jurnaliştilor de limbă română din Europa, organizat la Lyon, începea cu un streaptease simpatic: doar un actor bun era capabil să joace premeditarea drept spontaneitate.

Nonşalanţă molipsitoare: înarmaţi cu PowerPoint şi costum-cravată, tinerii de la LSRS (Liga Studenţilor Români din Străinătate), Jeunes Moldaves şi GRASP (Global Romanian Society of Young Professionals) şi-au imitat ministrul, şi-au scos pe loc, cravatele. Doar e ministrul lor. Bogdan Stanoevici, de profesie actor, e, în guvernul Ponta III, noul ministru delegat al românilor de pretutindeni.

„Aş vrea să rămân un român de pretutindeni” şi-a continuat oficialul scenariul de seducţie. Bogdan Stanoevici are toate datele pentru ca acest „joc al ielelor” să-i reuşească: a jucat în „Eu, tu şi Ovidiu”, e încă pe afiş la „Boeing Boeing”, în ultimii 22 de ani a trăit printre românii din afară, în Franţa, actualmente „nu joacă” în niciun partid, se declară independent. Deocamdată, i-au profeţit jurnaliştii români veniţi din Austria, Belgia, Franţa, Grecia, Italia, Spania. Va urma o experienţă de scenă inedită, l-au avertizat aceştia: firele nevăzute şi abile ale aparatului de guvernare îl vor transforma într-o marionetă, „Deus ex machina” va funcţiona cînd şi pentru cine trebuie, independent de rolul său... În faţa acestor Casandre, ministrul a respins şăgalnic tabloul negru al mandatului său, jucînd în continuare cartea unui ministru „altfel”. A rămas şi a participat toată ziua la dezbateri, n-a plecat după discursul de deschidere, dezinvolt şi colorat („actorii vorbesc mult, politicienii la fel”). A sărit de la locul lui de mai multe ori ca să puncteze, cu optimism dezinhibat: „e foarte bine că se aude din ce în ce mai des clinchet de cătuşe, nu?”. Din butadă în butadă, i se cere să formulze lucruri concrete, fezabile pentru românii de pretutindeni, care devin, în an electoral, o masă critică vizibilă („Preşedintele a fost ales la Paris”, scapă ministrul).

Cînd patriotismul e pe gratis

Pe agenda lui de poaspăt ministru ar fi trei puncte. Mai întîi, reimplantarea cursurilor de limbă română în comunităţile care-şi pierd încet-încet identitatea prin neglijarea limbii de origine odată ce copiii frecventează, în mod firesc, şcolile ţării de adopţie. „Copiii copiilor noştri nu vor mai şti nicio boabă de limbă română” rezumă lucid corespondentul Digi 24 din Spania. S-a pus problema, spinoasă  cum altfel, a celor care ar fi mai îndreptăţiţi să fie implicaţi în recuperarea identităţii prin limbă: îi folosim pe expatriaţi ca profesori (cei cu pregătire), îi integrăm într-un astfel de proiec, sau trimitem profesori din ţară, cu alte costuri şi uneori fără cunoaşterea limbii locale? Iniţiative de gen există mai peste tot, punctuale şi în bună măsură voluntare. Pentru că patriotismul e pe gratis, nu-i aşa?

În al doilea rînd, pe agenda ministrului se află  „repatrierea voluntară”, readucerea  în ţară a competenţelor plecate şi acompanierea românilor care se întorc şi nu-şi mai găsesc locul. În acest sens a fost semnat un protocol cu LSRS, studenţii români din străinătate, care au pus la cale un proiect numit, superb şi utopic, „Hai acasă!”.

Utopic atîta vreme cît discrepanţa între nivelul de salarizare, condiţiile de muncă şi chiar oglinda simbolică a recunoaşterii societăţii îi descurajează  pe dezrădăcinaţi să revină.

În paralel, hemoragia plecărilor – drept divin al europenilor de tot felul – continuă, mai ales în domenii care videază România de profesionişti  vitali...

În fine, ministrul românilor de pretutindeni şi-ar dori organizarea unui congres al acestora. De către cine? Ministerul propune, dar Parlamentul trebuie să aprobe. Cu ce bani? Da, am uitat: patriotismul e, pentru românii plecaţi, pe gratis.

S-a vorbit despre jurnalele care subzistă încă, pe hîrtie, în Italia (Gazeta Românească), Spania (Occidentul Românesc, - ce titlu splendid!), SUA (Gîndacul de Colorado), despre emisunile de la radio Arthis din Belgia, cu acest numitor comun de toată admiraţia: fondurile sunt proprii iar voluntariatul e legea fundamentală. „E prima reuniune cu românii din diaspora în care nimeni nu cere bani” rîde ministrul şi rîd jurnaliştii, statutînd, cu bună dispoziţie, un adevăr trist: patriotismul celor plecaţi e pe gratis.

S-a vorbit prea puţin despre imaginea României, o bagatelă vaporoasă, necuantificabilă, dar care, la o analiză mai atentă, ar putea da naştere la cîteva strategii inteligente, la îndemînă, şi nu foarte costisitoare. Cum ar fi federarea pe o platformă unică a miriadelor de iniţiative gratis ale românilor plecaţi care fac reclamă României, scriind pe bloguri, site-uri şi facebook, în limba ţărilor de adopţie, despre oameni  de poveste şi fapte de minune, toţi din România. Structura face vizibilitatea. De exemplu, cîţi ştiu ce imens succes au, la Paris, DJ-ii români, care electrizează  cluburile la modă cu ştiinţa lor de a mixa muzica, îmbrăcaţi în tricouri pe care scrie made în România? Ştiu, domnule ministru, doar cei care dau întîmplător peste site-ul confidenţial, de Facebook, „Zburrrd – culture roumaine contemporaine.” O picătură cristalină într-un ocean de indiferenţă, dacă nu de acid, la adresa României.

România de mare premiu

Ne-am simţit bine la Lyon, unde am ajuns fiecare jurnalist în parte pe banii săi, fiind găzduiţi de o doamnă energică şi discretă, Gabriela Dancău, Consulul general al României  la Lyon, şi de Cristina Liberis, amfitrioană riguroasă a cestui Forum organizat de Departamentul Politici Pentru Relaţia cu Românii de Pretutindeni din MAE.  

Am un regret şi o ridicare din sprîncene. Regretul ar fi că ne-am lăsat seduşi de actorul care a jucat în „Portretul luptătorului la tinereţe” şi nu l-a mai întrebat nimeni pe domnul ministru cînd se va duce, tot fără cravată, să se întîlnească cu sutele de români care trăiesc în condiţii precare prin Europa, alungaţi de la o periferie la alta, de sub un pod sub altul. Romii sunt şi ei români de pretutindeni, nu-i aşa?

Am ridicat din sprîncene auzind „hai să facem filme şi despre alte lucruri, nu doar pentru premii.” România e, în general, atît de frumoasă. Şi l-am întrebat pe Bogdan Stanoevici dacă nu joacă dublu: ministrul îşi doreşte probabil să joace doar în piesa despre România însorită; punem rămăşag că actorul n-ar rata să joace într-un film despre România sumbră, de mare premiu?