România otrăvită. Harta poluării din România. Judeţele cu soluri toxice. INFOGRAFII

România otrăvită. Harta poluării din România. Judeţele cu soluri toxice. INFOGRAFII

În România există 210 situri contaminate, în care poluarea este dovedită cu ample analize de mediu. Alte 1.183 sunt potenţial contaminate, adică există informaţii privind poluarea, însă fără analizele omologate.

Există un singur judeţ în România cu pământuri perfect curate, în care nu se regăsesc nici situri contaminate, nici potenţial contaminate, iar acela este Vasluiul. Locuitorii din celelalte 40 de judeţe ale României, plus Municipiul Bucureşti, trăiesc în apropierea a cel puţin un sit potenţial contaminat. Podiumul poluării este ocupat de Hunedoara, cu 41 de situri contaminate, Caraş Severin - cu 33 de situri - şi Cluj, cu 19 situri contaminate. 
 
La nivel naţional există 210 situri contaminate - adică ariile respective au fost testate şi poluarea este dovedită - şi alte 1.183 de situri potenţial contaminate. Acestea din urmă sunt definite în Strategie Naţională privind Siturile Contaminate şi Potenţial Contaminate adoptată în august 2015 de Guvernul României drept situri despre care există informaţii că acolo au fost desfăşurate în trecut activităţi poluante, însă nu au fost efectuate testele necesare (bilanţ de mediu nivel II sau raport de evaluare a riscului) pentru a se dovedi contaminarea.
 
Nu sunt incluse însă şi terenurile vecine unui sit contaminat care, spun experţii în soluri, ar trebui catalogate automat drept situri potenţial contaminate pentru că este imposibil de crezut că agentul toxic nu a migrat şi în siturile învecinate.
 
 
Cifrele pot fi folosite însă cel mult cu caracter orientativ. „Aşa am căzut de acord cu Ministerul Mediului, pe cifrele astea - 210 contaminate, 1.183 potenţial contaminate. Bineînţeles că există mai multe situri contaminate, care nu sunt cuprinse nicăieri, în nicio listă”, explică Cornel Gabrian Florea, autorul Strategiei Naţionale pentru Siturile Contaminate din România, adoptată în august 2015 de Guvern. 
 
Numărul real al zonelor contaminate este mult mai ridicat
 
Florea a introdus însă o referire la aceste situri neinventariate în Strategie. Astfel, secţiunea „Mecanisme de finanţare” începe cu următorul paragraf: „În prezent există inventariate 1.393 de situri contaminate/potenţial contaminate, înscrise în baza de date ce cuprinde inventarul naţional. Această acţiune a demarat în anul 2007 şi numărul siturilor înregistrate este de aşteptat să crească prin impunerea strictă a unei scheme obligatorii de declarare”. 
 
Practic, noi am făcut exact pe dos faţă de protocolul aplicat de germani atunci când şi-au elaborat planurile de acţiune privind siturile contaminate. Ei au preferat să includă în lista „potenţial contaminate” cât mai multe situri suspecte de la bun început, pentru a se asigura că proprietarii acestora - în multe cazuri autorităţile publice, dar şi operatori economici - sunt obligaţi să le testeze şi, dacă este cazul, să le decontamineze. Astfel că, dacă în 1995, după reunificarea cu estul sovietic, Germania avea 170.000 de situri potenţial contaminate, numărul acestora a crescut la 360.000 în cinci ani. Decizia de a testa cât mai multe situri doar în baza unor suspiciuni avea, şi în Germania, consecinţe economice, dar nemţii au preferat totuşi această variantă. 
 

 
 
 
Strategia României, invers decât cea germană
 
„Simpla includere a unui loc în categoria siturilor contaminate are un efect semnificativ asupra valorii de piaţă al acestuia, precum şi a modurilor în care poate fi întrebuinţat şi chiar asupra folosirii sale ca gaj pentru un credit bancar. Includerea pe această listă nu înseamnă că, în urma analizelor, terenul va fi declarat contaminat”, se arată într-un raport de mediu al Ministerului Mediului de la Berlin din 2006. Negocierile pe care Florea le-a purtat cu Ministerul Mediului pe numărul siturilor contaminate/potenţial contaminate sunt evidente şi dacă ne uităm la cele trei variante diferite de Strategie elaborate de autorităţi începând cu 2010.
 
Prima pleca de la următoarele cifre: 575.350 de situri potenţial contaminate, cu precizarea că peste 95% dintre ele vor fi catalogate contaminate în urma evaluărilor complete. Urmează cea de-a doua variantă de Strategie, elaborată de Florea în 2013. Aceasta enunţa că în România există 395 de situri contaminate şi alte 1.287 de situri potenţial contaminate. Cea de-a treia variantă este cea adoptată în august, cu 210 situri contaminate şi 1.183 potenţial contaminate. Cifrele au scăzut de la variantă la variantă, deşi în România nu s-a desfăşurat un proces de decontaminare la scară largă, ci doar câteva situri au fost curăţate. 
 

 
Deşi Strategia Naţională adoptată în august de Guvern invocă aceste statistici ca fiind rezultatul unui Inventar Naţional realizat în 2007-2008 şi actualizat în 2013, nimeni nu vrea să-şi asume responsabilitatea pentru acest inventar.  Ministerul Mediului susţine că responsabilitatea pentru acesta revine Agenţiei Naţionale pentru Protecţia Mediului (ANPM), instituţia din subordinea sa care ar fi trebuit să-l elaboreze. La rândul său, Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului susţine că a predat inventarul în 2014 Ministerului Mediului. Când i se solicită însă aceste liste, Ministerul ne trimite înapoi la ANPM. 
 
„N-o să vă dea nimeni această listă, le e frică de procese. Multe situri contaminate şi potenţial contaminate aparţin statului, altele sunt orfane, adică nu au niciun proprietar în acte, altele sunt deţinute de operatori economici. În momentul în care tu, stat, introduci pe una dintre aceste două liste un teren al unui operator economic, îi dai bază să te dea în judecată. Pot acţiona statul în instanţă pentru că nu le-a cerut o evaluare completă înainte de a-i elibera autorizaţie de funcţionare. Ei au, conform legislaţiei româneşti, totul în regulă, iar tu vii abia acum să le ceri să-şi testeze sau să-şi decontamineze terenul. De aceea nu publică nimeni inventarul”, explică Florea. 
 
8,4 miliarde de euro pentru curăţarea pământurilor
 
Pe baza acestor cifre au fost făcute şi estimările de costuri în Strategia adoptată în vară. Costurile totale indicate se ridică la peste 8,4 miliarde de euro. Pentru fiecare dintre cele 210 situri contaminate, proprietarii trebuie să plătească 20.000 de euro pentru analizele preliminare necesare înainte de demararea propriu-zisă a operaţiunilor de decontaminarea. Acestea din urmă se ridică la şase milioane de euro pentru fiecare sit. Astfel, costurile totale generate de remedierea siturilor contaminate se ridică la 1,264 miliarde de euro. 
 
Apoi, evaluarea completă, cu bilanţ de mediu de nivel II, care stabileşte fără echivoc dacă un teren este contaminat, care ar costa circa 40.000 de euro, după estimarea Guvernului. Astfel, costurile pentru investigarea celor 1.183 de situri potenţial contaminate se ridică la peste 47,3 milioane de euro. În final, cea mai mare parte a costurilor totale estimate la 8,4 miliarde o reprezintă cheltuielile cu decontaminarea celor 1.183 de situri care s-ar putea dovedi contaminate. 
 
 
 
citeste totul despre: