Dictatura protestului

În a opta zi de proteste, peste 8.000 de oameni au mărşăluit pe bulevardele Capitalei FOTO Adevărul

În ţara care-a redescoperit beneficiile protestului nu mai ai cale de mijloc. Ori eşti cu ei – cu cei care vor să oprească exploatarea aurului blocând tramvaiul şi nu maşinile miniştrilor sau  cu cei care vor locuri de muncă în mina turistică – ori împotriva lor. Ori le dai o labă de ajutor câinilor, ori le doreşti exterminarea şi atunci le dai o labă peste bot animalelor. Dacă nu vrei, eşti Gică-Contra. Dacă vrei, eşti muşcat şi rău intenţionat.

Dacă ieşi cu turma, eşti oaie. Dacă stai în casă, eşti struţ. Nicicum nu e bine, ţi se cere să iei partea cuiva. Să sprijini şi să ”şeruieşti”, să te vaiţi sau să ameninţi.

Dacă nu salvezi roşia, îţi stă mărul în gât. Dacă o salvezi, dai cu târnăcopul în lămpaşul economic. Dacă salvezi câinii, urăşti oamenii. Dacă nu salvezi câinii, urăşti viaţa. Dacă nu protestezi, urăşti democraţia şi diluezi sângele vărsat. 

Pentru că nu sunt nici activist, nici ONG-ist, nu sunt plătit în aur şi nici n-am dat bani pe ghiuluri, n-am nici câine şi nici n-am fost muşcat de maidanezi, protestez faţă de dictatura protestului care-ţi cere imperativ să fii de-o parte sau de alta.

Dacă vreau să fie scos aurul, îmi iese pe ochi cianura. Dacă cer să nu înceapă exploatarea, mă pun în calea dezvoltării ţărişoarei care are şansa să devină acest Qatar balcanic din care ţâşnesc filoanele aurii de sub casele moţilor. Dacă nu-s ţăran urban, sunt şarlatan. Dacă nu-s activist, sunt corporatist. Dacă n-am mustaţă, înseamnă că am bască. Dacă n-am câine, n-am suflet. Dacă ţin cu câinele, mi se arată o botniţă.

În ţara protestului nu mai poţi să stai locului. N-ai voie să fii neutru, să priveşti detaşat şi echilibrat. Dacă faci o glumă, n-ai umor. Dacă n-ai păreri, de ce n-ai? Dacă ai dar nu le exprimi, eşti laş. Peste calea de mijloc s-a pus gard. De-o parte sunt câinii, de alta sunt hingherii. Iar tu, care nu vrei să sari nici pe-o parte nici pe alta, rămâi agăţat în turul pantalonilor de gardul pe care-l scutură ambele tabere până cazi într-o parte sau alta ca o corcoduşă necoaptă.

Aflăm între timp şi că a apărut „poliţia protestelor“ care-i vânează pe cei „neimplicaţi“. Îi hărţuieşte cu mesaje imperative şi ultimative. Un fel de luptă corp la corp, poate cedează în cele din urmă. Iar dacă nu cedează măcar a fost intimidat şi nu va scrie împotrivă.

Deşi în ultimele zile s-au înălţat ode minunate protestelor şi spiritului civic regăsit la români, cred că acest nou spirit comunitar a căpătat prea repede o doză de agresivitate care-i va îndepărta pe oamenii de bun-simţ şi va dăuna cauzei – oricare ar fi aceasta.