De unde vin numele cartierelor din Bucureşti: în Balta Albă se ardeau cadavrele ciumaţilor, în Rahova trăiau ciungii şi cerşetorii

Cartierele din Bucureşti au în spate poveşti frumoase care pot fi citite chiar în numele pe care le au. „Adevărul“ vă prezintă astăzi cum au ajuns cele mai cunoscute cartiere ale Bucureştiului să poarte numele pe care le ştim astăzi.

Bucureştiul era împărţit în trecut în mahalale şi, în cele mai multe cazuri, acestea erau numite după meseriile celor care locuiau acolo sau după numele celor mai cunoscuţi boieri din mahala. După ce au apărut cartierele, în spatelele acestora au rămas o mulţime de poveşti interesante pe care astăzi le mai găsim scrise doar în cărţile de istorie.  

Rahova, casa persoanele cu dizabilităţi

În Bucureştiul vremurilor de altădată, Rahova se numea Podul Calicilor, nume dat după trăsătura generală a celor care locuiau aici: sărăcia. Uşor-uşor, alţi oameni au început să se stabilească în acest cartier şi o bună parte dintre cei care aveau case aici erau persoane cu dizabilităţi. Explicaţia pentru faptul că aici se aflau o mulţime de oameni cu handicap este cât se poate de simplă: exista o încercare de a-i marginaliza pe cei care aveau astfel de probleme> orbii, ciungii sau betegii fiind obligaţi să trăiască aici, printre oameni la fel ca ei, după cum se arată în în volumul „Istoria Bucureşcilor“ de Ionnescu Gion. 

Balta Albă, o groapă cu var

Celebrul cartier bucureştean Balta Albă a ajuns să poarte acest nume datorită ploii şi a varului. Mai exact, aici exista o groapă mare cu vară şi ori de câte ori ploua, în zonă se forma o baltă albă uriaşă. În urma cu circa 200 de ani, Balta Albă era un loc îngrozitor pentru că, în perioada 1813 – 1814, Bucureştiul a fost lovit de o epidemie de ciumă bubonică ce a condus la moartea multor oameni. În acest cartier erau transportate cadavrele, după care acestea erau topite.

Vinurile din Ferentari

Astăzi, cartierul Ferentari este cunoscut ca fiind unul dintre cele mai periculoase din Bucureşti, dar în spatele numelui acestui cartier se ascunde o poveste extreme de interesantă.  Originea cuvântului vine din latină, unde „Ferentarius“ era un soldat din infanteria uşoară a legiunilor române, iar ferentarii erau soldaţii din oastea lui Mihai Viteazul, care ar fi avut câmpul de exerciţii în acest perimetru. În trecut, în locul în care acum se află cartierul se aflau livezi şi podgorii. Zona era cunoscută ca fiind un fel de rai al vinurilor, cu conace şi crame la tot pasul. 

Pantelimonul a fost numit după o mănăstire

Şi în spatele Pantelimonului se ascunde o poveste interesantă pe care astăzi o mai găsim doar în cărţile de istorie. Se spune că zona situată la periferia Capitalei a fost numită aşa după Mănăstirea Sfântului Pantelimon. În greacă „pan“ înseamnă „tot“, iar „éléïmon “ se traduce „milă“. Astfel, Panteleimon înseamnă „cel milostiv“ sau „întreg milostivul“. 

Dristor, cartierul meşterilor

După al Doilea Război Balcanic, România a primit regiunea „Cadrilaterului”, din nord-estul Bulgariei de azi, fiind construit un drum, denumit în trecut „Gura Lupului“. Clădirile şi casele care au fost construite în apropierea drumului au constituit un nou cartier, numit „Dristor”. „Dristor” vine de la breasla piuarilor care şi-au dus existenţa în această parte a Bucureştilor. Meşterii piuari se numeau „dârstari”, «dârsta» fiind piua din piatră folosită la fabricarea postavului şi dimiei. Piuarii fabricau «dârste» şi pentru sutele de mori de pe cursul Dâmboviţa, de mare relevanţă economică pentru târgul Bucureştilor.

Dămăroaia a fost în posesia unei boieroaice

Cartierul Dămăroaia a fost, în umră cu multă vreme, moşia parcelată a boieroaiecei Maria Damaris. De aici vine şi numele pe care astăzi în poartă aceastî zonă a Bucureştiului.