O nouă revistă literară la Chişinău

Evenimentul finalului de an, în lumea intelectuală din Basarabia, este apariţia unei noi reviste literare. Intitulată chiar Revista literară, ea aparţine Uniunii Scriitorilor din Moldova şi îşi propune să fie – sub conducerea poetului Teo Chiriac şi cu participarea largă a breslei – o publicaţie reprezentativă a scriitorilor basarabeni şi, în acelaşi timp, o tribună a vieţii literare româneşti unificate.

Nu vreau să spun, Doamne fereşte!, că la Chişinău nu ar mai exista şi alte publicaţii foarte bune. Contrafort, realizată de Vasile Gârneţ şi Vitalie Ciobanu, este de mult o revistă de prestigiu, cunoscută în toată România. Sud-Est, redactată de Valentina Tăzlăuanu şi Lucia Ţurcanu, de asemenea, şi-a construit o identitate bine delimitată, cu accent pe studii serioase şi un înalt nivel calitativ al colaborărilor. Limba română, sub conducerea lui Alexandru Bantoş, şi Metaliteratură (director, Alexandru Burlacu, redactor-şef, Aliona Grati) sunt excelente reviste profesionale, de filologie, critică, istorie şi teorie literară. Noua publicaţie a Uniunii Scriitorilor nu-şi propune nici să li se substituie, nici să le concureze.

În schimb, Revista literară va umple un gol în publicistica literară din Basarabia. Era nevoie de o revistă cu o periodicitate mai strânsă (deocamdată, lunară), care să reunească scriitorii de toate vârstele – de la Virgil Botnaru, să zicem, la Mihai Cimpoi – şi de toate orientările, într-o publicaţie care să pună accentul pe reprezentarea sistematică a Basarabiei în ansamblul culturii române şi pe dialogul dintre cele două maluri ale Prutului.

Primele două numere, de-abia apărute, în pofida gestaţiei mai lente, arată splendid şi oferă cititorului român o varietate de materiale de interes. Ancheta din numărul 1, de pildă, abordând tocmai necesitatea unei reviste de cultură română la Chişinău, reuneşte în chip îmbucurător semnături diverse, de la Nicolae Dabija la Vitalie Ciobanu, într-o dorinţă de unitate care nu înseamnă deloc uniformitate, ci solidaritate în jurul valorilor literaturii noastre.

Iar în numărul 2 întâlnim Declaraţia Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova privind reunificarea cu România, text programatic care marchează revenirea Uniunii în spaţiul public basarabean, în miezul problemelor curente. Şi atestă şi un alt motiv pentru care această revistă era necesară: Uniunea avea nevoie de o tribună, de la care să se exprime ca breaslă şi reuniune a intelighenţiei româneşti. Mai ales acum, în aceste momente atât de dificile pentru cetăţenii Basarabiei.