Dezvăluirile unui apicultor experimentat: „Noi îi spunem «îndulcitor» mierii aduse din China şi băgată prin supermarketuri“

Pasionat de creşterea albinelor încă din adolescenţă, un tânăr din Mehedinţi, a dezvoltat cu succes o afacere în domeniul apicol, reuşind să deţină în prezent peste 80 de familii de albine.

Să faci apicultură în România este o adevărată aventură. Apicultorii spun că statul român nu îi sprijină cu nimic în această activitate, iar ideea că poţi obţine fonduri europene este doar un vis frumos, fiindcă în realitate condiţiile sunt extrem de restrictive în acest sens. În general, apicultorii sunt pe cont propriu, îşi administrează stupinele aşa cum ştiu ei mai bine, iar pierderile sunt suportate în totalitate de aceştia.

Aşa cum se întâmplă şi acum, când iarna geroasă a făcut ravagii în multe colţuri ale ţării, apicultorii înregistrând pierderi uriaşe. Mulţi dintre ei se refac cu greu în această primăvară, dar au speranţa unui an bun. „Se spune că dacă iarna a fost grea, va fi un an bun pentru noi apicultorii. Acum rămâne de văzut”, spune Petre Buţoi, un tânăr pasionat de apicultură, a cărei stupină se află la Cocorova, o zonă  mult căutată de apicultori pentru celebra pădure de salcâm. 

Într-un an bun, albinele dintr-un singur stup pot produce până la 20 de kilograme de miere, iar preţul unui kilogram este de aproximativ 25 de lei, în funcţie de calitatea acesteia. Pentru a obţine rezultate bune, apicultorii au însă o misiune grea.

A început cu cinci stupi

Petre Buţoi (34 de ani) a pus bazele stupinei sale în urmă cu cinci ani din dorinţa de a obţine o miere de calitate pentru familia sa. A cumpărat cinci stupi de la o cunoştinţă din Vânju Mare şi înarmat cu mult entuziasm a plecat la drum fără să cunoască prea multe despre ce presupune îngrijirea unei stupine.

„Habar nu aveam la ce mă înham, ştiam foarte puţine lucruri despre apicultură, dar în prima iarnă am citit multe cărţi de apicultură, am urmărit tot felul de filmuleţe pe Youtube, am urmărit şi am citit informaţiile de pe forumuri. La început am crezut că este uşor, dar apoi mi-am dat seama că este destul de greu, necesită mult timp, multă muncă ca să ai rezultate. Am avut întotdeauna mare grijă de ei ca să pot să obţin şi ceva de la ei, adică ori cât de rău a fost anul, nu pot să zic că nu am gustat mierea. Presupune şi multă investiţie”, spune Petre Buţoi.

Apicultură pastorală

A trecut cu bine prima iarnă, iar asta i-a dat curaj să meargă mai departe, în fiecare an a mărit numărul stupilor, astfel că acum a ajuns la 80 de stupi. Este marea sa pasiune, pentru care îşi dedică cel mai mult timp, realizând în prezent mai multe sortimente de miere, respectiv de rapiţă, tei, floarea soarelui şi polifloră, dar are la vânzare şi polen crud, tinctură de propolis şi cremă cu propolis. Pentru a-şi ajuta albinele să culeagă cel mai bun nectar, Petre Buţoi merge în fiecare an în pastorală, de la începutul primăverii şi până la debutul toamnei. Vinde mierea, frumos ambalată şi etichetată, la prieteni, în târguri, pe internet şi în timp şi-a format o clientelă serioasă datorită calităţii produselor sale.

«Energizantul» din hipermarketuri

Una dintre dorinţele lui Petre Buţoi este ca majoritatea clienţilor să fie puţin mai atenţi atunci când achiziţionează un borcan de miere, pentru a nu se lăsa păcăliţi de cei care vând produse apicole slabe calitativ.

„Statul ar trebui să stopeze importurile din China. Despre ce concurenţă putem discuta, când un kilogram de miere adusă de acolo face un euro. Noi, apicultorii îi spunem acestui produs care se găseşte în hipermarketuri «energizant» sau «îndulcitor», dar în niciun fel nu îl putem numi miere”, spune Petre.

Vrea să schimbe mentalitatea românului

Tânărul apicultor şi-a propus să schimbe mentalitatea românului, aceea că doar mierea de salcâm este bună şi că mierea cristalizată înseamnă că în ea a fost adăugat zahăr:

“Omul vrea să vadă mierea lichidă, fluidă, să întoarcă borcanul şi să se uită cum curge. Eu am iniţiat o campanie de informare, atât pe Facebook, cât şi prin afişe la intrarea în blocuri, în care am menţionat câteva caracteristici ale acestui produs, în mod special la ce tratamente poate fi folosită. Am constatat că oamenii nu ştiu mai nimic, doar că mierea e dulce şi atât, nu ştiu că pot să o folosească ca şi tratament. Sper că voi reuşi în acest demers”.

Cât despre cristalizare, acesta spune că mierea cristalizată îşi păstrează toate calităţile terapeutice pe care le-a avut şi în starea fluidă, nu este o miere falsă şi ea nu a fost adăugat zahăr, aşa cum cred mulţi dintre clienţii săi. „Toţi apicultorii ştiu că există acest mit, acela că mierea cristalizată este suspectă de a fi falsă. Paradoxul este că tocmai cristalizarea poate fi un indicator al calităţii mierii. Mierea de salcâm cristalizează foarte greu deoarece conţine mai multă fructoză”, mai spune tânărul apicultor.