Boierul Gheorghe Pleşa a ridicat un castel la Obârşia de Câmp pentru o bogată franţuzoaică

Palatul de la Obârşia de Câmp

În comuna mehedinţeană Obârşia de Cimp, se află un frumos castel care i-a aparţinut lui Gheorghe Pleşa, un moşier local, castel pe care acesta l-a construit  pentru a o impresiona pe logodnica sa, cu care locuia împreună la Paris.

În comuna mehedinţeană Obârşia de Cimp, se află un frumos castel care a aparţinut lui Gheorghe Pleşa, un moşier local, castel pe care acesta l-a construit  pentru a o impresiona pe logodnica sa, cu care locuia împreună la Paris. Castelului Pleşa din Obârşia de Câmp, construit în 1892 de boierul Gheorghe Pleşa în stilul castelelor de pe Valea Loirei, i-a fost redată splendoarea anilor 1880. 

Legenda locului spune că tatăl boierului Gheorghe Pleşa, cojocarul satului pe timpul Imperiului Otoman, oferea găzduire reprezentantului turc care venea să strângă birurile din zonă. Într-o noapte, tatăl viitorului boier, văzând sacii de galbeni strălucitori, i-a pus gând rău turcului. Când acesta a apucat drumul către Istanbul, cojocarul împreună cu câţiva amici l-au urmărit, iar într-o noapte l-au omorât şi i-au furat sacii de galbeni. La puţin timp, cojocarul a cumpărat peste 500 ha de pământ în Obârşia de Câmp şi în Cetate-Dolj. 

Unul dintre cei doi fii ai săi, Gheorghe Pleşa, beneficiind de o avere impresionantă din partea tatălui, a hotărât să-şi facă studiile şi să trăiască în Franţa. Aici a fost licenţiat în Drept şi tot aici ar fi trăit singura poveste de dragoste. Gheorghe Pleşa a promis bogatei franţuzoaice cu care urma să se căsătorească un castel ,,măreţ şi aparte", acoperit cu monezi de aur. În 1882, Castelul Pleşa era gata să-i primească pe îndrăgostiţi. Toate piesele componente ale clădirii au fost construite în Italia şi transportate cu vasele până în Portul Gruia, de unde ţăranii din zonă le-au adus până la Obârşia de Câmp cu carele în aşa-numita "corvoadă", aici constructorii doar îmbinându-le.

Franţuzoiaca a refuzat căsătoria

Decoraţiile interioare au fost executate de o adevărată pleiadă de pictori specialişti din întreaga lume, ceva asemănător găsindu-se astăzi doar pe Valea Loirei în Franţa. Coloanele din marmură, scările din lemn sculptat, şemineul şi oglinzile veneţiene dădeau castelului un adevărat aer franţuzesc. Picturile, bibelourile şi biblioteca impunătoare se spune că erau unice. Unică în România de atunci era şi centrala termică pe lemne ce asigura căldura în camere  prin intermediul ţevilor şi caloriferelor masive ce se pot vedea şi la ora actuală. Din faţa castelului nu lipsea nici fântâna arteziană. Construcţia a fost prevăzută şi cu balcoane de marmură pe toate cele patru laturi.

Numai că franţuzoaica a refuzat căsătoria cu boierul Pleşa, deoarece castelul nu avea WC-uri interioare, iar acoperişul nu era făcut cu monezi de aur. Stăpânul a murit la 90 de ani, în Franţa, necăsătorit. Fără moştenitori, castelul a rămas al nimănui.

În anul 1948, Castelul Pleşa a trecut în folosinţa unui SMT, aici fiind birourile tuturor secţiilor din zona de sud a judeţului. Neputând face faţă cheltuielilor de întreţinere a clădirii, SMT-ul renunţă la acest sediu prin anul 1971, castelul rămânând "în grija primăriei". Dispariţia obiectelor de interior a început însă după 1972. La acea vreme acolo erau cazaţi muncitorii şi militarii care erau aduşi pentru muncile câmpului. Au dispărut bibelourile, oglinzile veneţiene, piesele de interior şi chiar biblioteca. Un ofiţer din armată, care fusese cazat cu soldaţii în acest castel, a ajuns într-o zi să se despartă de soţie. La procesul de divorţ, soţia acestuia, pentru a-i face rău, a declarat autorităţilor că soţul ei a furat majoritatea cărţilor din biblioteca boierului Pleşa.

Castelul, concesionat unui belgian

După Revoluţie s-a încercat preluarea castelului de către Agromec, el fiind evaluat atunci la derizoria  sumă de doar 18 milioane de lei. Investitorul care a preluat Agromec a încercat să includă şi acest castel ca făcând parte din patrimoniul societăţii. Primăria comunei a intervenit atunci şi, printr-o  hotărâre a Consiliului Local, a trecut castelul în domeniul public, dar numai după ce în jurul afacerii a izbucnit un scandal uriaş. Primăria a încercat să aibă cât de cât grijă de el, punând lanţuri şi lacăte la uşi şi la ferestre, însă hoţii au reuşit foarte repede să le spargă şi să fure ce se mai putea fura. În cele aproape 50 de încăperi ale clădirii pereţii au început să fie inscripţionaţi cu diferite mesaje, unele chiar obscene. Unele tavane au început să se dărâme, iar şemineurile şi sobele de teracotă au dispărut de mult.

În această perioadă s-a tot aşteptat ca cineva din neamul boierilor Pleşa să revendice castelul, crezându-se că, totuşi, un descendent al familiei Pleşa ar mai trăi şi astăzi pe la Craiova. Cum nimeni însă nu l-a revendicat, primarul  de atunci, Florea Călinescu, l-a concesionat pe  49 de ani cetăţeanului belgian Michel Cappellen, contra sumei de 479 de milioane vechi, în urma unei licitaţii la care au participat trei persoane.

Acest fapt s-a petrecut pe 25 februarie 2004. Odată cu castelul, belgianul a concesionat şi  32 de hectare de teren, pe care şi-a luat angajamentul că  amenajază  un teren de golf, cel mai mare din Europa. Din păcate belgianul nu şi-a respectat  angajamentul şi, după un şir de procese, Primăria a reziliat contractul în instanţă. Ulterior, cele 32 de hectare au devenit islaz comunal, aşa că palatul mai are acum doar un teren aferent de circa 1.380 metri pătraţi.