Femeia cu chibriturile. Un „virus” luat acum 50 de ani a transformat-o în cea mai mare colecţionară de cutii de chibrituri din România

PASIUNE Dorotea Momir (59 de ani), din Timişoara, este unul dintre cei mai mari colecţionari de cutii de chibrituri din România. În jumătate de secol, a strâns peste 5.000 de piese de pe cinci continente.

Dorotea Momir avea 10 ani când a început să strângă cutii de chibrituri, ceea ce s-a transformat într-un hobby pe viaţă. Acum aniversează 50 de ani de când a prins-o „virusul“ filumeniei, aşa cum se numeşte activitatea de colecţionar de cutii de chibrituri. 

„În 1965, am mers cu şcoala la film. Rulau atunci, de fapt, două filme româneşti: «Cartierul veseliei» şi «De-aş fi Harap Alb». După câteva zile, am găsit o serie de cutii de chibrituri care făceau reclamă la aceste filme româneşti. Le-am pus imediat deoparte, la gândul că mi-au plăcut şi filmele. A fost momentul care mi-a atras atenţia asupra cutiilor de chibrituri. Şi aşa, colecţia a crescut“, îşi aminteşte Dorotea Momir cum a început totul. Acum este pensionară şi, totodată, unul dintre cei mai importanţi filumenişti din România. Iar dacă la noi în ţară pare o ciudăţenie, în străinătate, această activitate are foarte mulţi adepţi.
 

Aranjate pe categorii

Colecţionara Dorotea Momir continuă de jumătate de secol să descopere câte o strălucire în fiecare cutie de chibrituri, care, pentru alţii, ar însemna doar un simplu obiect de aprins focul sau ţigara. Timişoreanca are mii de cutii de chibrituri de toate formele, de toate mărimile şi din toate colţurile lumii. Se poate lăuda cu aproape toate modelele de chibrituri care au fost fabricate vreodată în România. Toate sunt depozitate în cutii bine aranjate, nimic nu este lăsat la voia întâmplării. Sunt grupate, numerotate după ani, fabrică, oraş, ţară şi model. Dorotea Momir are fişe pentru cutiile de chibrituri şi fişe pentru plicurile de chibrituri. Ea crede că nu este suficient să aduni cutiile. Un adevărat colecţionar trebuie să afle şi să prezinte şi informaţiile despre acele cutii. 

Multe dintre cutiile din colecţia ei şi le-a cumpărat singură, iar pe altele le-a primit cadou. „De exemplu, am cumpărat chibrituri de la căpitani de vapoare, care umblau în toată lumea. Am mai cumpărat colecţia unui domn care a murit, de la văduva lui. O colecţie mai mică, de peste o mie de bucăţi, costă în jur de 100 de euro. Însă noi nu ne uităm la aspectul financiar. Ele au valoare sentimentală. Asta înseamnă că pot să am o cutie pe care să n-o dau pentru niciun ban“, susţine Momir.

Are în colecţie exemplare de pe toate cele cinci continente. „Cele mai inedite sunt cele din Asia. Am şi din ţările africane, am foarte multe din Statele Unite ale Americii şi din Canada. Dar cele mai multe exemplare pe care le am sunt din Europa, dintre care majoritatea – din România“, explică femeia.

O cutie veche de peste un secol

Cea mai veche cutie de chibrituri din colecţia Doroteei Momir datează de la sfârşitul secolului al XIX-lea. Valoarea sentimentală este cu atât mai mare, cu cât aceasta a fost produsă în oraşul ei natal, la Fabrica de Chibrituri din Timişoara, fondată în 1883.
 

„Am toate modelele fabricate în România între anii 1960 şi 1984. Iniţial, pe cutiile de lemn erau lipite etichete. Mai târziu, după ce a început să funcţioneze fabrica de la Brăila, s-a trecut la cutii de carton, care nu mai aveau nevoie de etichete lipite“, explică Dorotea Momir.

Colecţionara susţine că, de ani buni, a încetat să mai numere cutiile, însă apreciază că a trecut de 5.000 de exemplare. Visul ei este să realizeze un spaţiu expoziţional unde să le poată arăta amatorilor cele mai inedite exemplare. „Cu timpul, doresc să amenajez un spaţiu special, unde să pot expune acestă colecţie. Este următoarea mea dorinţă şi de asta mă voi preocupa de acum încolo“, precizează Momir. 

O colecţie de suflet
 

Timişoreanca Dorotea Momir ar putea să vorbească ore în şir despre chibriturile ei. Doreşte să povestească despre fiecare cutie în parte, pentru că toate au o poveste. Iar ea le înţelege şi le percepe istoriile diferit. 

„De multe ori, sunt lucruri care nu se pot explica. Vin din interior, din adâncul sufletului. Când văd un exemplar nou, mă bucur şi-l pun deoparte. E o colecţie frumoasă, iar cu timpul, va creşte în valoare“, crede colecţionara. 

Nu este singura din România care are această pasiune, însă este, de departe, cea mai tehnică. Din anul 2005, şi-a făcut un site pentru hobby-ul ei, care a ajutat-o să dezvolte legăturile cu alţi colecţionari. 
 

„Mai sunt în ţară trei-patru persoane care au multe cutii. Facem schimburi, discutăm, ţinem legătura. Am dat posibilitatea să fiu căutată odată cu realizarea site-ului. Am fost primul colecţionar din România care a realizat o pagină web despre filumenie. Mereu are cineva ceva nou. În România, filumenia este, totuşi, o raritate, dar peste hotare sunt cluburi şi organizaţii puternice. Eu am cele mai multe relaţii cu cei din Ungaria, având în vedere că vorbesc limba maghiară“, precizează Dorotea Momir.
 

Din colecţia sa fac parte şi numeroase cataloage cu etichete de pe cutiile de chibrituri. „Prima etichetă de chibrituri aparţine britanicului John Walker şi a fost realizată în anul 1827“, precizează colecţionara. 

Dorotea Momir a avut mai multe expoziţii, iar în acest an, la jumătate de secol de când se ocupă de această colecţie, va avea parte de un eveniment de marcă organizat cu ocazia Zilelor Maghiarilor din Timişoara, manifestare care se va desfăşura în 12 mai. 
 

Poveşti despre fabrica de la Timişoara

Pentru că una dintre cele mai vechi fabrici de chibrituri de pe actualul teritoriu al României s-a aflat în Timişoara austro-ungară, Dorotea Momir s-a apucat să scrie istoria acestei fabrici. A căutat informaţii şi poveşti despre oamenii care au lucrat acolo şi s-a pus pe treabă, scriind pe site-ul ei. Ba chiar plănuieşte să scrie şi o carte.
 

„Cea mai veche fabrică de chibrituri din Ardeal şi din Banat a funcţionat la Timişoara. Înfiinţată în anul 1883, a funcţionat până în anul 1963. Apoi, au transferat utilajele la fabrica de la Brăila, aici luând fiinţă o nouă fabrică de chibrituri modernizată. Astăzi, la Timişoara a rămas doar coşul fabricii, care are inscripţionat cuvântul «Gyufagyar», ceea ce în limba română se traduce prin «fabrică de chibrituri»“, explică Dorotea Momir. ;

De unde vine filumenia

Etimologic, termenul de filumenie provine dintr-o combinaţie din limbile greacă şi latină: „phileos“ (n.r. – în greacă: a iubi, a îndrăgi) şi „lumen“ (n.r. – în latină: lumină). 

Chibrituri „Made in Romania“

În România, industria chibriturilor a fost iniţiată de francezul Gobart, care a construit o mică fabrică de chibrituri în Bucureşti, la Filaret,  în 1879. Apoi s-a mai construit una în Cotroceni. În 1886, a luat fiinţă monopolul chibriturilor, constituit din cele trei fabrici existente la acea vreme – două în Bucureşti, la Filaret şi Cotroceni, şi una la Bucium (judeţul Iaşi). După unirea din 1918, fabricile din Ardeal au fost închise rând pe rând, fiind prea mici. Cea de la Cluj-Napoca s-a închis din anul 1931, în urma unui incendiu. După cel de-Al Doilea Război Mondial, doar două fabrici mai produceau: cea de la Bucureşti (Filaret) şi cea de la Timişoara. Fabrica de chibrituri din Bucureşti şi-a încetat activitatea în anul 2000.