Faimosul cneaz sârb exilat la Timişoara. Cum a murit la periferia imperiului forţat de luptele eterne pentru putere între dinastiile Karageorgevici şi Obrenovici

0
Publicat:
Ultima actualizare:

Principele Alexandar Karageorgevici, tatăl regelui Petar al Serbiei şi bunicul primului rege Iugoslav, Alexandar I, şi-a trăit ultimii cinci ani de viaţă la Timişoara.

În 3 mai 1885, locuitorii Timişorei aflau că bătrânul principe sârb Alexandar Karageorgevici, care locuia într-un apartament din Piaţa Küttle, a murit. Avea 79 de ani. Ziarele locale „Temesvarer Zeitung“ şi „Delmagyarorszagi Lapok“ au prezentat zile întregi informaţii despre starea de sănătate a principelui şi, apoi, despre funerariile care au avut lor în Timişoara. Interesul opiniei publice şi al autorităţilor pentru Alexandar Karageorgevici era unul întemeiat, deoarece acesta a fost mai bine de 16 ani, între 1842-1858, cneazul Serbiei, omul care a contribuit la apariţia statul modern sârb. 

În ultimii cini ani de viaţă, Alexandar Karageorgevici devenise unul dintre carismaticii locuitori ai cartierului timişorean Iosefin. 

Pe stradă, în timpul plimbărilor, silueta sa înaltă şi osoasă ieşea în evidenţă, iar batistele puternic parfumate îi trădau prezenţa. În rest putea fi văzut întotdeauna în haine civile simple, purta însă încălţări fine şi elegante“, scria Josef Geml, fost primar al Timişoarei în perioada 1914-1918, în monografia „Timişoara Veche“. 
 

Fiul primului conducător al răscoalei antiotomane

Cneazul Alexandar Karageorgevici ((Karađorđević, în grafia sârbească) s-a născut în centrul Serbiei, la Topola, în 1807. A fost fiul lui Karageorge-Petrovici, conducătorul primei răscoale sârbeşti împotriva dominaţiei otomane, mare voievod al Serbiei şi fondatorul dinastiei Karageorgevici. Acesta a fost nevoit să fugă din Serbia şi s-a refugiat în Basarabia, ocupată de ruşi, (la Hotin), acolo unde avea să se şcolească şi fiul său, Alexandar.

„În Serbia se luptau pentru putere tot timpul două dinastii: Karageorgevici şi Obrenovici. Miloş Obrenovici a fost un vulpoi, un analfabet deosebit de dibace care ştia să joace cu turcii. Ba îi ameninţa, ba promitea, ba le mai dădea. Uite aşa îi tot păcălea. Nu era ca tatăl lui Alexandar Karageorgevici, care dorea să lupte…Miloş mai lupta, se mai retrăgea, mai păcălea, mai mituia. A fost mai eficace atunci. S-a întâmplat să se ridice lumea împotriva lui Miloş Obrenovici, din dorinţa de a face un stat constituţional. Constituanţii l-au adus pe Karageorge- Petrovici. Sub Karageorgevici a fost prima răscoală împotriva otomanilor, în 1804. A condus revoluţionarii timp de zece ani, susţinut de Imperiul Rus. Până la urmă a fost nevoit să fugă din Serbia. S-a refugiat în Basarabia. Este atras însă din nou în ţară, iar la ordinele lui Miloş Obrenovici este ucis. I-au tăiat capul, pe care l-au împăiat, iar cu acest trofeu a plecat Obrenovici la sultan, arătând astfel supunerea sa“, a povestit pentru „Weekend Adevărul“ istoricul timişorean Stevan Bugarschi.

image


Karageorge-Petrovici, tatăl lui Alexandar, conducătorul primei răscoale antiotomane FOTO Wikipedia

Conducerea, abdicarea şi exilul

În tinereţe, Alexandar Karageorgevici avea să lupte în armata rusă, dar apoi s-a înrolat în armata condusă de cneazul Mihajlo Obrenovici. În 1842, în urma unei răscoale, Obrenovici este înlăturat, iar la conducerea Serbiei ajunge Alexandar. 

În timpul lui Alexandar s-au făcut primele reforme în Serbia, ca pe vremea lui Cuza în România. Pe vremea lui s-au făcut legile, s-au organizat ministerele, s-a făcut ordine în stat şi a apărut prima Constituţie“, a spus Bugarschi.

image

Alexandar Karageorgevici şi soţia Persida
 

La Revoluţia maghiară din 1848, principatul condus de Alexandar nu a sprijinit revoluţionarii sârbi din Voivodina (aflat atunci în regatul maghiar), iar în 1852, la sugestia Austriei, a ţinut să rămână neutru în Războiul Crimeei, în locul unui sprijin pentru Imperiul Rus. Aşa se face că a pierdut încrederea sârbilor care sprijineau panslavismul. A fost obligat să renunţe la conducerea principatului şi să plece în exil. Următorii 26 de ani, până la moartea sa survenită la Timişoara, avea să trăiască pe teritoriul monarhiei austro-ungare. 

image

Alexandar Karageorgevici şi-a petrecut ultimii cinci ani de viaţă la Timişoara FOTO Wikipedia


Primul drum a fost la Timişoara

În 1859, Alexandar Karageorgevici a ajuns cu familia la Timişoara. Nu a stat însă mai mult de un an. Se spune că în acest oraş, aflat aproape de patrie, supravegherea politică era apăsătoare. Era practic ţinut sub observaţie de către autorităţi. Aşa că a decis să se mute la Budapesta, unde a trăit o perioadă împreună cu familia. După câţiva ani, ia decizia să se mute din nou, de data asta la Viena.

Atunci când a venit prima dată la Timişoara, la începutul exilului său, soţia sa era gravidă. La Timişoara i s-a născut un fiu. Este vorba de Arsen, care a fost botezat la Biserica Sârbească din Cetate. Era al zecelea copil. Arsen avea să trăiască în Rusia, a fost căsătorit cu o rusoaică. A fost un militar de carieră, avea rang de general în armata rusă, a participat şi în războiul cu Japonia, a apucat Războaiele Balcanice. Arsen venea des la Timişoara“, a precizat Stevan Bugarschi.
 

Alexandar Karageorgevici a petrecut două decenii la Viena. Acolo avea să moară soţia sa Persida, în anul 1874. 

image

Blazonul casei Karageorgevici FOTO Wikipedia

Revenirea la Timişoara

În timp ce Alexander se afla la Viena, la Timişoara s-a născut o mişcare de susţinere a casei Karageorgevici împotriva marilor rivali din dinsatia Obrenovici. În 1879 avea să se editeze aici şi un ziar politic pro-Karageorgevici. În 1880, Alexandar Karageorgevici, deja în vârstă de 74 de ani, ia decizia să renunţe la viaţa din Viena şi să revină în Timişoara. 

A locuit în Piaţa Küttl, pe atunci singura casă cu etaj de acolo care aparţinea Casei de Economii Timişene, administrată în acea vreme de casierul Casei de Economii, Stefan Sterbeczky. Aici principele Karagyorgyevist a trăit foarte retras, la etajul I al clădirii, nu frecventa decât câteva familii sârbeşti de aici, nu a dat însă niciodată ocazia pentru intervenţii ale autorităţilor, deşi îi plăcea să vorbească despre faptele de eroism ale sârbilor în anii de război între 1804 şi 1813 şi despre perioada guvernării sale“, mai scria fostul primar al oraşului Josef Geml, în monografia dedicată Timişoarei.

image

Casa din Timişoara în care a trăit Alexandar Karageorgevici FOTO Ş.Both


„A trăit ca un mare domn la Timişoara“

Vârsta înaintată a pricipelui nu-i mai permitea să se implice în politică. „Alexandar nu a fost activ politic. Era însă fiul său, Petar, care urma să fie rege. Bătrânul a trăit ca un domn mare la Timişoara. Se povesteşte că atunci când ieşea la plimbare seara, avea întotdeauna o ţinută impecabilă. Era un tip discret“, a spus istoricul Bugarschi.

Încă de la începutul anului 1885, slăbiciunea vârstei l-a obligat pe bătrânul de 79 de ani să rămână la pat. El a fost îngrijit de medicul timişorean Géza Lichtscheindl. 
 

Când a intrat în agonie, la Timişoara au venit Petar, viitorul rege, alături de fratele său, George. A venit şi singura fiică rămasă în viaţă, Poleksija, alături de soţul ei, Konstantin Nikolajevici, ministru de externe în Serbia, şi cei doi copii. 

A murit în dimineaţa de 3 mai. Funeraliile au avut loc în data de 6 mai; la ora 9 dimineaţa a venit episcopul sârb George Brankovits însoţit de protopopul Kuzma Stanits şi de diaconul George Zwekits. Aceştia au condus corpul neînsufleţit dus într-un dric de gală cu opt cai, la biserica din Cetate. Din partea oraşului la funeralii au participat primarul dr.Karl Telbisz şi şeful poliţiei Constantin Vlachovits. Familia a primit telegrame de condoleanţe de la împăratul-rege Franz Josef I, de la ţarul Rusiei şi de la regele Milan al Serbiei“, a consemnat fost edil Josef Geml.

image

Biserica Ortodoxă Sârbe din Piaţa Unirii, unde a fost depus sicriul ptincipelui FOTO Ş.Both 
 

Sicriul a fost dus cu trenul la Viena

Trupul lui Alexander Karageorgevici a fost depus câteva ore în Catedrala ortodoxă sârbă, după care a fost dus cu aceeaşi pompă la gara din Iosefin. De acolo, cu un tren, a fost transportat la Viena, apoi depus în cripta familiei din cimitirul „Marx“, alături de răposata sa soţie.

Episcopul ortodox sârb al Timişoarei i-a cântat prohodul. În anul acela nu apărea la Timişoara niciun ziar sârbesc, dar avem multe relatări ale ziarelor germane şi maghiare care apăreau în oraş. A fost dus la Viena, pentru că acolo era înmormântată şi soţia Persida. Dincolo, în Serbia, nu se putea merge, era Obrenovici la putere. În 1903, când a venit fiul său Peter la putere, a construit pe un vârf de deal, la Oplenac, un maosoleu şi a mutat rămăşiţele părinţilor săi de la Viena, acolo“, a mai declarat istoricul Stevan Bugarschi. 

image

Maosoleul familiei Karageorgevici de la Oplenac FOTO Wikipedia
 

Conform acestuia, Alexandar a lăsat un testament în care a oferit mii de forinţi pentru burse de studiu, pentru muzee şi pentru biserică. 

Fiul exilatului Alexandar ajunge rege al Serbiei
 

Petar Karageorgevici, care s-a născut în 1844, la Belgrad, avea să se căsătorească cu Petrovici Njegos-Zorka, fiica principelui Muntenegrului. Conducea la un moment dat o grupare de gherilă de pe teritoriul Croaţiei aflate tot în monarhia austro-ungară, iar mai apoi s-a mutat în Bosnia, pentru a continua lupta împotriva rivalilor din familia Obrenovici, care conduceau Serbia.

În 11 iunie 1903, Alexander Obrenovici, rege al Serbiei din 1889, este asasinat, alături de soţie, de o grupare teroristă panslavă intitulată „Mâna Neagră“, care i-a reproşat atitudinea provestică.

image


Petar Karageorgevici cu coroana Serbiei pe cap FOTO Wikipedia

După trei zile, Petar Karageorgevici este ales de Parlament noul rege al Serbiei. Fiul lui Alexandar avea să schimbe orientarea politică a Serbiei, alegând apropierea de Rusia în detrimentul monarhiei Austro-Ungare.

Între 1912-1913, în timpul Războiului Balcanic, Serbia condusă de Petar intră în posesia regiunii Kosovo, a Macedoniei şi o parte din regiunea Novi Pazar. În 1914, după izbucnirea primului Război Mondial, se îmbolnăveşte şi este nevoit să predea puterea fiului său Alexandar I, cu toate că în mod oficial nu a renunţat la coroană până la moarte, în 1921. 
 

Nepotul Alexandar I, ginerele Regelui Ferdinand al României
 

Fiul lui Petar, Alexandar I, suveran al Regatului Sârbo-Croato-Sloven (1921-1929), avea să fie primul rege al Iugoslaviei unite, în perioada 1929-1934. La 8 iunie 1922, Alexandar I, aşadar nepotul cneazului Alexander, se căsătoreşte cu Principesa Maria de România, fiica Regelui Ferdinand al României şi a Reginei Maria. Împreună au avut trei băieţi: Prinţul Petru, Prinţul Tomislav şi Prinţul Andrei.

image


Alexandar I şi principesa Maria de România FOTO Wikipedia
 

Pe 8 octombrie 1934, Alexandar I al Iugoslaviei era asasinat în Franţa, în portul Marsilia, de către un revoluţionar care acţiona în numele unei organizaţii macedoneene. Coroana a fost preluată de fiul său Peter al II-lea Krageorgevici, care avea doar 11 ani. Acesta fiind minor, a fost constituit un Consiliu de Regenţă condus de prinţul Pavle – fratele regelui Alexander I –, alături de doi doctori, Ivo Perovici şi Radenko Stankovici, născut în satul Lescoviţa (judeţul Caraş-Severin).
 

Regenţa a durat şapte ani. La 17 ani, Regele Peter al II-ea, a fost proclamat major, şi a participat la o lovitură de stat susţinută de britanici, care s-au opus Pactului Tripartit (Axa Berlin-Roma-Tokio). Dar, în cele din urmă şi Peter al II-lea avea să plece în exil, în Anglia, pentru că la putere au venit, după Al Doilea Război Mondial comuniştii lui Tito. 

image

Alexandar II a primit coroana la vârsta de 11 ani FOTO Wikipedia
   

Conacul Karageorgevicilor din satul arădean Bocsig  

Familia Karageorgevici a achiziţionat o proprietate în localitatea Bocsig (judeţul Arad). În 1878, fiul lui Alexandar, Peter Karageorgevici, este rezident al conacului de la Bocsig, el părăsind Bosnia, unde a organizat lupte de gherilă împotriva adversarilor din Serbia. Conacul de la Bocsig a fost locuit şi de două dintre ficele lui Alexandar. Amănunte inedite despre proprietatea de la Bocsig am aflat de pe site-ul primăriei, chiar dacă informaţiile de aici sunt pline de date inexacte în ceea ce priveşte dinastia Karageorgevici.  
 

Ca urmare a revoltelor din timpul revoluţiei din 1848-1849, nobilul maghiar Laszlo nu se mai simte bine pe moşie, mai ales că probleme cu localnicii nu s-au sfârşit. Astfel că îşi va vinde proprietatea din Bocsig principesei Persida Karageorgevici, soţia principelui Alexandar. Tranzacţia are loc în 1864. 
 

Stabiliţi în Bocsig în conacul cumpărat de la Laszlo, au vrut să-şi construiască un castel în zona actualei staţii CFR, lângă fostul sălaş cumpărat după 1924 de Butar Miron-Belea. Moartea soţiei şi înmormântarea ei în cimitirul dinspre Ineu (n.r. – informaţie eronată, Perisida murind la Viena, în 1874) îl determină să construiască castelul din comună – clădirea care în prezent este şcoală“, citim pe portalul primăriei Bocsig.

image

Petar Karageorgevici a fost unul dintre locatarii conacului de la Bocsig FOTO Wikipedia
 

Arsen a pierdut moşia la cărţi
 

Mai aflăm că Arsen, fiul lui Alexandar Karageorgevici, cel născut la Timişoara în 1885, general în armata rusă, era un mare pasionat de jocul de cărţi. Aşa se face că acesta avea să piardă întreg domeniu de la Bocsig la cărţi, în favoarea marchizului francez Lessevolle.  

Marchizul Lessevolle având un comportament dur faţă de localnici, a fost tratat cu ură de către supuşi, lotrii dând foc cocinilor cu sute de porci care au ars de vii, interzicându-le slujitorilor să intervină pentru a-i salva. Apoi, i-au împuşcat unicul fiu în drum spre Ineu, lângă balta Sodomn. Forţat de aceste evenimente, marchizul vinde în anul 1881 întreaga moşie baronului Eles Armin. În timp, mai sunt amintiţi ca proprietari de părţi din moşie Eles, Gheza, fiul baronului Soimoş, Herman Cristian, Cara, Ionele, Torok“, se precizează pe portalul www.bocsig.ro. 

image


Conacul Karageorgevici de la Bocsig, astăzi şcoală FOTO Zig Zag prin România

Ca un aspect de culoare, Bocsig este cunoscută ca fiind locul de naştere al actualului primar al Timişoarei, liberalul Nicolae Robu.

Casa fără memorie 


Casa din Timişoara în care a locuit şi a murit Alexandar Karageorgevici se află în Piaţa Küttle, la nr. 3. Nu există nici un semn care să indice că acolo a stat unul din marile personaje istorice ale Serbiei. Nicio placă comemorativă, nimic.

„Atunci când Cuza a plecat în exil, s-a oprit la Timişoara, care nu era în România. A dormit doar două nopţi aici, iar în acel loc s-a pus o placă. Alexandar Karageorgevici, care a locuit aici, nu merită, oare, aceaşi onoare? “, spune istoricul Stevan Bugarschi.

image


Casa din carierul Iosefin ar merita şi de o restaurare la faţade FOTO Ş.Both

Palatul în care a locuit Alexandar a fost cumpărat la începutul secolului XX de Bella Mesko, care în 1882 era vicenotar, iar, din 1908, directorul oficiului orfenal din Timişoara. 


Citiţi şi:

EXCLUSIV Povestea bănăţeanului care a ajuns să conducă din umbră Regatul Iugoslaviei

FOTO Vicariatul Sârbesc se dezvăluie timişorenilor după aproape trei ani
 

Emilijan Josimovici, bănăţeanul care a reconstruit capitala Serbiei, Belgrad
 

FOTO Pe urmele celui mai mare romancier sârb, care a crescut la Timişoara
 

Povestea sârbilor din Banat. De la Sfântul Iosif de la Partoş la arhitectul noului Belgrad. La Timişoara a început să scrie cel mai mare romancier sârb

Timişoara



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite