De ce a fugit în Occident prozatorul Petru Dumitriu, scriitorul de casă al regimului comunist. Fetiţa lui a rămas în România şi a fost dată de comunişti unui orfelinat

Petru Dumitriu a fugit în Germania de Vest după ce a a scris „Cronica de familie“

Petru Dumitriu s-a născut în anul 1924, la Baziaş. A urmat studiile la Târgu Jiu şi apoi în Germania. A fost un scriitor care a elogiat comunismul şi măreţele realizări, dar numai pentru a avea o viaţă fără lipsuri. Fuga acestuia în Occident a demonstrat că prozatorul privea în realitate într-un alt mod regimul comunist. Plecarea acestuia a fost o lovitură grea primită de regimul comunist.

Lui Petru Dumitriu îi plăcea să trăiască bine. S-a căsătorit cu scriitoarea Yvone Stahl, cu 24 de ani mai în vârstă decât el, care l-a introdus în lumea bună. Se îmbrăca mereu elegant, deşi cea mai mare parte a populaţiei se zbătea în sărăcie. 

Petru Dumitriu debuta în literatură în cei mai acerbi ani ai comunismului, 1947-1957, anii colectivizării, Canalului, deportărilor şi arestărilor. Scrie nuvele în care proslăveşte colectivizarea, agricultura, marile şantiere şi laudă lupta Securităţii împotriva luptătorilor anti-comunişti din munţi. 

„Acordă interviuri pline de angajamente de fidelitate faţă de regimul comunist. Şi toate acestea, chiar în perioada în care tatăl său se afla în închisoare, ca ofiţer al fostului regim", 

arată Alex. Ştefănescu în „Istoria Literaturii Române Contemporane".

Romanul care i-a adus consacrarea este „Cronică de familie", un roman fluviu de aproape 2.000 de pagini, care apare în 1957. În anul următor apare şi ediţia a doua. 

Lucrarea despre biografiile liderilor comunişti nu a fost pe placul regimului 

Când totul părea să meargă bine, atât pentru Petru Dumitriu, cât şi pentru regimul comunist, în anul 1960, acesta dă o lovitură neaşteptată regimului comunist: fuge în Germania de Vest. 

George Damian, istoric şi jurnalist, scrie pe blogul său că Petru Dumitriu lucra la o carte despre biografiile liderilor comunişti din perioada interbelică, dar creaţia sa nu prea a fost pe placul comuniştilor, care se pregăteau să îl decadă:

„Chestiunea a fost prezentată ca un mister, o taină a epocii comuniste, dificil de explicat. În realitate lucrurile sunt mult mai simple. De prin 1958 Petru Dumitriu se apucase să scrie o carte în care punea cap la cap biografiile interbelice ale liderilor comunişti de la Bucureşti. O întreprindere mai periculoasă nici că era de imaginat. În epocă, dosarul de ilegalist te propulsa spre cele mai înalte sfere ale puterii, iar cea mai mică bănuială de colaborare cu Poliţia de Siguranţă înainte de 1944 îţi putea aduce o rangă în cap şi un mormânt în fundaţia unei clădiri (cum a fost cazul lui Ştefan Foriş). Biografiile liderilor comunişti reprezentau un teren extrem de sensibil, o zonă a trecutului mereu actual. Cine şi de ce l-a învăţat pe Petru Dumitriu să se apuce de scris aşa ceva? Istoria Partidului Comunist Român era rescrisă permanent, foştii ilegalişti erau chemaţi periodic la Comitetul Central să îşi scrie memoriile, unii dintre ei ajungând pe mâna Securităţii.

Ideea lui Petru Dumitriu ieşea din sfera literaturii şi intra în sfera politicii. Iar după ce au citit manuscrisul cu biografiile comuniste, protectorii lui Petru Dumitriu – Leonte Răutu şi Constanţa Crăciun – l-au lăsat brusc să cadă. Nefiind un naiv, atacat din ce în ce mai des, Petru Dumitriu a simţit că undeva i se coase un dosar şi a ales să fugă. A luat cu el notiţele făcute pentru cartea cu biografii, notiţe pe care le-a exploatat într-un roman scris în Germania. Manuscrisul original a ajuns în arhiva Securităţii şi, din ce ştiu eu, nu a fost publicat nici până azi“.

Fata a rămas în România 

Petru Dumitriu a fugit împreună cu soţia sa, Irina, la volanul unei maşini împrumutate de la Chivu Stoica. Fiica lor, care nu împlinise doi ani, rămăsese în România, pentru că nu o putuseră lua cu ei. Fetiţa a fost dusă de comunişti într-un orfelinat. Disperaţi, soţii Dumitriu au apelat la toate formele de protest, inclusiv la Crucea Roşie. 

În anul 1964, Gheorghe Maurer, prim-ministru al Guvernului României, a făcut o vizită la Paris, unde a primit o scrisoare de eliberare a fiicei soţilor Dumitriu. Sub presiunea Occidentului, acesta a emis un ordin şi copila a ajuns la familia ei în Germania.