Comoara nescunoscută din „Manuscrisul de Aramă“ de la Marea Moartă

Secretul comorii din Manuscrisul de Aramă nu a fost descoperit

Manuscrisele de la Marea Moartă reprezintă numele generic dat unor documente antice care au fost descoperite în peşterile de pe ţărmul vestic al Mării Moarte, lângă Quamran, între anii 1947 şi 1956.

Prima descoperire a fost făcută de un tânăr beduini care, potrivit legendei, căuta o oaie rătăcită în văile şi peşterile de lângă ţărmul mării. Într-una din peşteri, acesta a găsit un depozit de ceramică veche, iar unele vase întregi din lut erau pline cu suluri care conţineau un texte vechi scrise pe papirus ori piele. Experţii au constatat ulterior că descoperirea făcea parte dintr-o adevărată bibliotecă ascunsă, astfel că arheologii din Israel au pornit în căutarea acesteia. 
 

În anul 1952 a avut loc o altă descoperire importantă. Într-o grotă aflată la 2 km de Qumran s-au găsit într-un vas două rulouri din foiţă de aramă, care erau acoperite cu argilă. Arheologii au constatat că făceau parte din acelaşi document scris într-o limbă mixtă ebraico-greacă. Specialiştii au reuşit să decriptezi doar două cuvinte, “aur” şi “argint”. Descoperirea este cunoscută sub numele Manuscrisele de Aramă. Specialiştii au lucrat ani întregi la decriptarea manuscriselor.

“Majoritatea cercetătorilor angajaţi în această operaţiune au ezitat să publice traducerile textelor de frica declanşării unei noi febre a aurului, dar, în cele din urmă, tânărul John Allegro, obosit de atâtea amânări şi ezitări, a tipărit proprie traducere a conţinutului exploziv al manuscriselor”, arată istoricul Joel Levy în volumul “Istorii pierdute”. Manuscrisul este de fapt un inventar cu 64 de poziţii, pe 63 dintre acestea fiind de numerale ascunzătorile unor comori, precum şi indicaţii cu privire la modul în care se poate ajunge la acestea. Ultima poziţie prezintă un inventar, indicaţii suplimentare şi o notă explicativă.

„Concluzia academică, general acceptată în lumea ştiinţifică, vorbeşte despre un total impresionant de 26 de tone de aur şi 65 tone de argint, care împreună cu celelalte obiecte a valora în jur de două miliarde de dolari, calculând numai materialul. Nu toţi sunt de acord cu această evaluare, mai ales pentru că manuscrisele nu specifică talantul ca unitate de măsură, lăsând loc astfel pentru speculaţii. S-a emis ipoteza unei alte unităţi de măsură din epocă ceea ce ar face inventarul mai plauzibil”,

arată Joel Levy. 

Ce spune „Manuscrisul de aramă“ despre locul în care se află comoara

Cu toate că este o descoperire importantă, “Manuscrisul de aramă” nu oferă date precise privire la locurile în care se află comoara. “Cea mai mare problemă o constituie faptul că, deşi foarte clare, indicaţiile către locaţiile respective presupune cunoştinţe anterioare, fără de care acestea sunt, practic, inutilizabile”, arată istoricul. 

Iată un exemplu din traducerea manuscrisului: „În puţul de sare care se află sub trepte: 42 talanţi. În Grota din fosta incintă de spălare, în cea de a treia încăpere: 65 de lingouri de aur”. 

Originea „Manuscrisului de Aramă“

Tehnica scrierii manuscriselor de neobişnuită, prin apăsarea cu stilul pe foiţa de cupru. Această tehnică a fost greu de descifrat. Materialul pe care este scris manuscrisul este din aramă, fiind greu de obţinut şi foarte scump în vremea respectivă. 
 

Istoricii consideră că manuscrisele de la Marea Moartă au fost ascunse, probabil, din calea romanilor în jurul anului 70 d. Ch. Documentele ar aparţine comunităţii din Qumran, care a fost masacrat de romani. Ruinele oraşului se află în apropierea peşterilor de pe ţărmul mării moarte unde au fost descoperite manuscrisele. Există şi alte teorii cu privire la autorii manuscriselor şi, respectiv, deţinătorii comorilor. De asemenea, unii istorici consideră că „Manuscrisul de Aramă“ nu menţionează aspecte adevărate, fiind mai mult o încercare de inducere în eroare. O altă ideea avansată de cercetători se referă la provenienţa tezaurului din manuscrise din Templul de la Ierusalim. Comorile ar fi fost scoase din templu şi ascunse înainte de sosirea romanilor. 
 

Potrivit unei alte versiuni a istoricilor, Manuscrisul a fost creat în timpul rebeliunii Bar Kokhba, iar comoara despre care se vorbeşte constă în ofrandele şi triburile aduse după ce Templul a fost distrus de romani. 

Unde s-ar putea afla comoara

„Părerea generală acceptată este că, dacă comoara există încă, ea a fost aproape sigur ascunsă în zonele din apropiere de Ierusalim, Ierihon sau Marea Moartă. Totuşi, după aproape două mii de ani, comoara s-ar putea să nu mai fie pe acolo. Şi asta din numeroase motive plauzibile. Se poate să fi fost găsită/ prădată de către localnicii din regiune, de-a lungul celor 20 de secole. De pildă, beduinii care au dat peste manuscrisele de la Marea Moartă ar fi putut găsi lucruri similare în trecut, ca să nu mai pomenim evreii, arabii, creştinii, cruciaţi, sarazinii şi bizantinii din secolele demult apuse. De asemenea, este posibil ca multe din structurile în care a fost ascunsă comoara fi să se fi năruit, fie să fi fost demolate în decursul mileniilor, şi fiecare dintre ele ar putea conduce la o descoperire”, menţionează istoricul Joel Levy.