Secretele unui jaf care a dărâmat Cetatea de Scaun, pus la cale de Gabriel Bathory, prinţul afemeiat al Transilvaniei

Secretele unui jaf care a dărâmat Cetatea de Scaun, pus la cale de Gabriel Bathory, prinţul afemeiat al Transilvaniei

Vooievodul “drege” oraşul după dezastru produs de armata lui Gabriel  Bathory, printre altele, “înnoind şi reparând Mănăstirea Stelea şi împrejmuind Mitropolia cu ziduri ca de cetate”

În 1610, principele Transilvaniei din secolul XVII, Gabriel Bathory, considerat cel mai infam personaj din istoria Sibiului, a adus multe necazuri asupra Cetăţii de Scaun, pe care a jefuit-o ca un tâlhar, prin surprindere.

Gabriel Bathory, căutând să îşi extindă  stăpânirile teritoriale, încalcă tratatul încheiat cu Radu Şerban, năvăleşte prin surprinde în Ţara Românească şi, înaintând spre Târgovişte, jefuieşte şi arde satele.  Domnitorul ia calea refugiului în Moldova. Soldaţii săi “au stricat Mitropolia şi au furat plumbul cu care era învelită”, totoodată, “sfărâmând mormintele domnilor, stricând lespezile bisericii” şi furând giuvaerele de la Mănăstirea Dealu. Se retrage în Transilvania după ce a zăbovit ceva timp în Ţara Românească.
 

Radu Mihnea readuce bunăstarea la Târgovişte 

1616 este un an reprezentativ pentru domnia lui Radu Mihnea. “Documentele vremii ne-au lăsat argumente despre creşterea semnificativă a populaţiei Târgoviştei şi propăşirea sa economică (existau numeroşi meşteşugari şi negustori), fiind menţionate Târgul (Bazarul de Sus) – denumit şi Suseni  - la nord de Curtea Domnească şi Târgul (Bazarul de Jos) ale c[rui cartiere erau gru[ate dup[ biserici ( Biserica Roşie, azi dispărută, Stolnicul, Stelea Veche, Stelea, Sfinţii Voievozi,  Sfântul Ionică sau Geartoglu)”, se arată în Istoria Târgoviştei, a lui George Coandă. 
 
Vooievodul “drege” oraşul după dezastru produs de armata lui Gabriel  Bathory, printre altele, “înnoind şi reparând Mănăstirea Stelea şi împrejmuind Mitropolia cu ziduri ca de cetate”, iar Mina Zugravul isprăveşte de pictat Biserica Mare de la Curtea Domnească.
 

Idealul unirii cu Moldova 

Radu Mihnea este mutat de Înalta Poartă în scaunul Moldovei. În 1620, egumenul său, Matei al Mirelor, la Mănăstirea Dealu termică redactarea în versuri neogreceşti a “istoriei celor petrecute în Ţara Românească începând de la Şerban Vodă până la Gavriil Vodă”.
 
 
În perioada 1620-1623 Radu Mihnea este readus în tronul de la Târgovişte. În acest interval, domnitorul este preocupat de materializarea unei idei, cea a unităţii româneşti prin strânse legături de familie între Ţara Românească şi Moldova. Ideea rămâne doar un ideal.
 
Radu Mihnea (n. 1574 – d. 1626) a fost domn al Ţării Româneşti în mai multe perioade: noiembrie 1601 - martie 1602, aprilie 1611 - mai 1611, 12 septembrie 1611 - august 1616, august 1620 - august 1623 şi al Moldovei: 24 iulie 1616 - 9 februarie 1619 şi 4 august 1623 - 20 ianuarie 1626.
 
Ideea unei apropieri între Ţările Române a încolţit şi în mintea lui Radu Mihnea, care a domnit, succesiv, în Muntenia şi Moldova. Un moment semnificativ în acest sens l-a constituit perioada 1623 - 1626 când, domnind în Moldova, Radu Mihnea a reuşit să obţină tronul Munteniei pentru fiul său Alexandru Coconul (1623 - 1627).

Potrivit wikipedia.org, unele izvoare contemporane consemnează această unitate politică moldo-munteană. Astfel, reprezentantul Veneţiei la Istanbul, într-un raport datat 11 aprilie 1625, precizează că va trimite o scrisoare "către numitul principe Radulo (Radu Mihnea) care e acum principe în Moldova şi fiul său în Valahia, care e foarte tânăr şi condus de tată". Alte mărturii îl menţionează pe "Radulo voievod, principe al Valahiei şi Moldovei", iar pe piatra lui funerară sunt asociate stemele celor două ţări surori.
 

Poveste cu final tragic pentru Bathory 

Principele este şi protagonistul unei poveşti cu final tragic, rămasă celebră în istoria Sibiului. Când a ocupat Sibiul, în 1610, oraşul a fost ars şi foarte mulţi dintre locuitorii săi au fost arestaţi. Printre cei care au ajuns în spatele gratiilor s-a numărat şi un patrician care avea locuinţa în apropierea Pieţei Mari a oraşului.  

 
Se pare că Gabriel Bathory a murit în închisoare, chinuit de torturile călăilor lui Bathory. În casa din apropierea Pieţei Mari a rămas văduva acestuia, o femeie extrem de frumoasă despre care se spune că i-a câştigat inima sângerosului principe. 
 
Îndrăgostit, acesta a curtat-o intens, însă tânăra sibiancă i-a refuzat avansurile. Şi chiar dacă furia şi insistenţele principelui au sporit, ea a continuat să-l refuse. Sfârşitul poveştii a fost unul trist. Pentru că îşi iubea prea mult soţul mort, tânăra a preferat să îl urmeze pe acesta în viaţa de apoi decât să-i cedeze crudului principe. 
 
S-a sinucis, lăsând multe lacrimi în urmă, în casa în care a locuit cu soţul său, lângă Piaţa Mare. Imobilul este situat chiar lângă Palatul Brukenthal şi astăzi este cunoscut drept Casa Movert. 
 

 

citeste totul despre: