Conacul de la Maia al lui Catargiu se întindea pe o suprafaţă de peste 5.000 de hectare. Moşia a fost cumpărată de un alt boier pe nume Filipescu. Acetsa pe la 1760 începe să construiască castelul, parcul şi biserica unde boierii împreună cu rudele şi prietenii apropiaţi veneau să se închie. Din fostele averi ale Flipeştilor, vândute apoi familiei Catargiu a mai rămas doar biserica, ce poartă hramul „Sfântul Nicolae”.

Celelate vestigii au fost, din nefericire, distruse de către localnici. Castelul a fost ridcat pe un deal. Era un conac care avea peste 100 de camere, fiecare dintre ele altfel mobilată.

S-au cheltuit sute de mii de lei, în acele vremuri, pentru construcţia castelului de la Maia. Lucrările au durat aproape zece ani. Însă conacul boieresc, în momentul finalizării, era invidiat de toată lumea bună din Bucureşti. Acum pe dealul unde se afla castelul lui Catargiu nu mai există nimic. Locul este gol. Cu toate acestea, în jurul fostei moşii din judeţul Ialomiţa a lui Barbu Catarigu se ţes o sumedenie de mituri şi legende.

CLICK AICI PENTRU FOTOGALERIE

 Drumul care duce către fostul conac boieresc al lui Barbu Catargiu, trece pe lângă câteva case. Păşind pe dalele de piatră deja parcă se vedeau trăsurile şi caleştile marilor oameni politici, scriitori şi atrişti ai secolului al XIX-lea care veneau să petreacă la renumitul castel al primului prim-ministru pe care România l-a avut.

Castelul era locul preferat al mareului om politic. Aici venea să se relaxeze şi să se distreze. Toate balurile şi petrecerile pe care le organiza se desfăşurau în incinta conacului de la Maia.

„Era un loc al protopendadei bucureştene. Toţi oamenii influenţi ai vremurilor erau aduşi de Barbu Catargiu ca să petreacă la conacul de la Maia. Era cea mai dragă moşie a lui”, spune scriitorul Dan Elias, originar din părţile locului.

Cişmigiul de la Maia


După ce a cumpărat moşia Filipeştilor, Barbu Catargiu a dat ordin ca în curtea conacului să fie amnejat un parc mare. Cel care a realizat construcţia parcului a fost nimeni altul de cât Frederich Meier, arhitectul care a pus bazele grădinii Cişmigiu de la Bucureşti.

Parcul lui Catargiu era foarte mare. Se întindea pe o suprafaţă de aproape 10 hectare. Avea alei pavate cu piatră adusă din Germania şi foatre multe locuri unde familia de boieri putea ieşi în aer liber la picnic. Totodată în parc erau crescuţi păuni. Erau păsările pe care Barbu Catargiu le îndrăgea cel mai mult, atras fiind de coloritul lor.

Pe timp de vară petrecerile care se ţineau în incitnta conacului, se mutau în parc. În faţa unei fântâni arteziene, frumos construită din marmură albă, era locul în care se aşezau mesele şi exista chiar şi un loc de dans special.

 Din nefericire, nici acest monument nu a rezistat furiei omului. La începutul anilor 90, toate cele 10 hectare au fost retrocedate „moştenitorilor” lui Barbu Catargiu. Este vorba despre localnicii din comuna Adâncata, un sat aflat în vecinătatea Maiei.


Mai multe amănunte despre figura emblematică a lui Barbu Catargiu, citiţi mâine pe site+ul slobozia.adevarul.ro !