Drama părinţilor care şi-au luat acasă copilul în sicriu după o zi de spitalizare: „De sindrom Down nu se moare!“
0
Părinţii unei fetiţe de 2 ani şi 8 luni, internată cu vărsături în a doua zi de Paşte, spun că fetiţa lor a murit subit a doua zi de la internare şi că medicii nu le-au oferit nicio explicaţie plauzibilă.
Moartea fulgerătoare a unui copil de 2 ani şi 8 luni, la aproximativ 24 ore de la internarea în Spitalul Judeţean de Urgenţă Slatina, i-a lăsat pe părinţii acestuia cu foarte multe semne de întrebare. Multe vor fi cuprinse într-o plângere penală pe care soţii Mihalache o pregătesc, cu sprijinul unui avocat, pentru că, spun aceştia, nu ştiu de ce şi-au îngropat copilul care cu o zi înainte de internare se juca alături de verişorii săi. Nici măcar la trei zile de la producerea evenimentului nu au primit explicaţii lămuritoare, acuză părinţii.
Corina Mihalache (32 ani), din Slatina, s-a prezentat luni, 29 aprilie 2019, la Spitalul Judeţean de Urgenţă Slatina, cu fetiţa de nici 3 ani, Emma Andreea, după ce nu a reuşit să-i trateze acasă copilei episoadele dese de vărsături survenite în noaptea de duminică/luni. Fata era însă vioaie, spune mama sa, şi nici în cele aproximativ 24 de ore petrecute în spital nimic nu prevestea finalul tragic.
„Îmi vărsa, de duminică noaptea. Şi am venit luni dimineaţă. Prima dată mi-a pus diagnostic - sindrom dispeptic. Aici (n.r. – în biletul de ieşire din spital, eliberat vineri, 3 mai 2019, după ce decesul a survenit marţi, 30 aprilie 2019) scrie că a mâncat peşte, dar nici n-a mâncat peşte. A mâncat cărniţa de la o sărmăluţă şi un pic, două linguriţe, de salată boef. Dar peşte nu a mâncat“, a declarat mama, care vineri, 3 mai 2019, la trei zile de la decesul fetiţei, a venit însoţită de tatăl fetei să ia de la spital documentele medicale legate de tratamentul primit de copilă în cele puţin peste 24 ore petrecute în spitalul slătinean.
„Pe certificatul constatator scrie - plămânii inundaţi de sânge. Cu o oră înainte să se întâmple nu ne-a spus nimeni, avem radiografia făcută, care atestă că e în regulă. A doua chestie ciudată – la inimă. Noi avem toate actele, le avem acasă, la inimă, şi la inimă nu avea nimic, decât suflu sistolic. Anul trecut am mers la doctoriţa Ungureanu din Craiova şi a zis că nu e nimic, s-a închis şi mai exista un singur puncticel, a zis că nici nu poate să-l măsoare, că e sub un milimetru. Noi avem trei radiografii la inimă care dovedesc că nu avea nicio malformaţie. Dacă avea malformaţie, trebuia operată. Şi sindrom Down scrie pe certificat. De sindrom Down nu se moare“, a spus şi tatăl copilei, Irinel Mihalache.
„Mergea cu trotineta, făcea la oliţă, o înscrisesem la grădiniţă...“
Vestea că micuţa Emma suferă de sindrom Down au primit-o părinţii după naşterea copilei, deşi mama şi-a făcut toate ecografiile şi analizele indicate de medic în timpul sarcinii. Au fost nevoiţi să treacă rapid peste şoc, iar la nici o săptămână de la naştere au început să o investigheze medical pe copilă în cele mai mici amănunte. Controlul la inimă, dat fiind că despre copiii cu sindrom Down se spune că pot dezvolta diverse malformaţii, în special la inimă, îl făceau periodic la un cardiolog pediatru din Craiova, care i-a liniştit de fiecare dată şi le-a spus că nici vorbă de malformaţii. Au investigat-o la oftalmolog, la neurolog, au făcut analize genetice, au plătit şi terapie ocupaţională la un centru privat, dar şi kinetoterapie pentru a-i tonifia musculatura. Pe de altă parte, sănătatea Emmei s-a dovedit de fier în toată perioada de la naştere şi până la momentul fatal, a susţinut mama. A avut o singură internare, la vârsta de două săptămâni, când micuţa s-a înecat cu lăptic, părinţii au aspirat-o, dar pentru siguranţă au stat o noapte în spital. „Mi-a răcit de trei ori în toţi anii ăştia, n-a făcut temperatură, n-am avut probleme...“, a întărit Corina Mihalache cele spuse.
Părinţii erau bucuroşi că şi neurologic lucrurile stăteau foarte bine şi că fetiţa avea toate achiziţiile necesare unui copil de această vârstă. „O înscrisesem, doamnă, la grădiniţă. Uitaţi cum stă la poză! Se ducea la sertarul cu rochiţe şi-mi aducea rochiţa s-o îmbrac. Ne duceam, îmi cerea pâine, muşca o dată din ea şi o arunca pe jos şi îmi arăta să-i dăm lui Bobo, câinelui, s-o mănânce. Făcea la oliţă, îi cumpărasem trotinetă, mergea cu trotineta...“, şi-a amintit mama în timp ce derula unul dintre filmuleţele rămase în telefon.
„Cred că a murit de frică“
Pe de altă parte, orele petrecute în spital au fost un calvar, deşi mama era încurajată, în primele ore de la internare, că lucrurile evoluează bine şi că starea copilei se ameliorează. Mama a povestit succint cum s-au petrecut lucrurile, menţionând că iniţial chiar a fost întrebată dacă vrea să rămână internată.
„Am venit la Urgenţe, mi-a consultat-o la plămâni şi m-au trimis sus, la etajul VIII. M-a întrebat doamna doctor: rămâneţi internată? Păi, doamna doctor, dacă e de internare, rămân, cum să nu rămân. (...) M-au trimis la etajul VIII, au fost două asistente, le-a reuşit din prima recoltarea, i-au luat sânge, ne-a pus în salon, la Terapie Acuţi, i-au pus glucoză... Făcându-i şi metoclopramid, a dormit fetiţa. Apoi au venit, au încercat să-i ia sânge, n-au reuşit. Ea avea nu ştiu câte înţepături, i-a făcut soţul poză în sicriu, pentru că nu reuşeau să-i găsească vena. Au venit prima dată şi i-au luat un pic, la 3-4 ore iarăşi au venit, nu reuşeau, veneau, o înţepau de două ori, nu reuşeau, iarăşi veneau asistentele. Nu-i găseau vena, nu reuşeau“, şi-a amintit mama fetiţei.
„Au speriat-o, ce să mai, au speriat-o foarte tare, veneau câte două, o ţineau, numai când le vedea se agita, când le vedea pe ele“, a completat tatăl, care este convins, de altfel, că în cele din urmă fetiţa ar fi murit, de fapt, de frică. „Cred că a murit de frică, s-a agitat atât încât...“
„Luni seara i-au luat iarăşi sânge, noaptea, pe la 2,00, iarăşi i-au luat, şi după, dimineaţa. Şi fiind somnolentă luni pe zi, noaptea nu a mai dormit bine. Şi dimineaţa iarăşi au chinuit-o, două asistente, sau nu ştiu câte or fi fost, până când i-au luat o picătură de sânge, pe la 7,00-8,00, apoi s-a făcut schimb de ture, de doctoriţe, şi a venit doctoriţa Ciobanu, s-a uitat şi a zis că vrea să-i recolteze din nou. Fetiţa, nedormită. Pe la 9,00 au venit din nou. Dimineaţa la 7,00, după analize, mi-a spus că e la fel de deshidratată cum am venit şi din cauza faptului că i-au luat de atâtea ori sânge. Nu de fiecare dată reuşeau să-i recolteze, dar o chinuiau“, a povestit mama.
„Doamna asistentă, vedeţi că a dat ochii peste cap!“
De ultimele clipe în care a văzut-o în viaţă, fără ca ultimele investigaţii să anunţe că ceva îngrozitor urmează să se întâmple, Corina Mihalache povesteşte aproape cu răsuflarea tăiată.
„La două ore a venit doamna doctor Ciobanu, a văzut-o la burtică, m-a întrebat ce a mâncat, şi le-a spus la asistente că vrea să-i recolteze din nou şi să vină de la Chirurgie şi Infecţioase. Bănuia toxiinfecţie alimentară. Şi atunci au venit asistentele, erau cinci asistente acolo, şi au înţepat-o – şi pe la mânuţe, şi pe la picioruşe - şi nu i-au mai găsit vena. Au mai sunat după încă una, şi au zis - hai tu, poate eşti mai pricepută! N-a reuşit nici ea. După, au venit două asistente de la Neonatologie, n-au ştiut nici ele. După, am îmbrăcat fetiţa, fetiţa îmi adormise. A venit din nou asistenta, că vrea să-i recolteze. Şi i-am zis – lăsaţi-o un pic să doarmă, că a adormit. Păi, oricum, trebuie să te duci cu ea la ecograf şi la raze, mi-a zi. Am mai stat cred că 5 minute şi a trebuit s-o duc la raze şi la ecograf. La plămâni - normal, ficat normal, pancreas normal. M-am întors, iarăşi, se liniştise. A venit asistenta şi a zis – doamna doctor Ciobanu insistă să-i recoltez! A venit, s-a uitat la mânuţe şi după ce a plecat, zice – mă duc după ajutor. A înţepat-o de două ori şi imediat ce a scos acul, fetiţa şi-a dat ochii peste cap şi a strâns mânuţa. Şi zic – doamna asistentă, vedeţi că a dat ochii peste cap! A, nu, nu...! Zic – doamna asistentă, uitaţi-vă! Şi a luat repede masca de oxigen, şi mai era încă una lângă ea, i-a pus repede masca de oxigen, s-a dus repede după hidrocortizon, hemisuccinat, şi după, nu mai ştiu, că m-au scos afară. Am mai intrat o dată când o resuscita, îi făcea respiraţie gură la gură doamna doctor Ciobanu, am ieşit, m-au dat afară din nou, după, încă o dată când îi scoteau tija aceea, că-i băgaseră o tijă de la Terapie intensivă, UPU, nu ştiu... Era plină de sânge...“, a mai spus mama, amintindu-şi că după zeci de minute de resuscitare, la care, în cea mai mare perioadă, a asistat şi tatăl copilei, a întrebat în cele din urmă o asistentă „Cum este?“, iar asistenta i-a răspuns: „Nu mai este!“.
„Complet, vom avea o opinie după ce vor apărea şi acele interpretări ale probelor recoltate“
Evenimentele s-au succedat rapid, părinţii spun că li s-a spus că dacă doresc o expertiză medico-legală va fi nevoie să se facă o comisie şi că va mai dura, că nu ar putea lua trupul copilei aşa repede din spital, aşa că s-au mulţumit atunci cu explicaţiile din certificatul constatator al decesului întocmit la Anatomie patologică, în spital. După înhumare însă, rememorând cele întâmplate, şi cu documentele medicale în mână, documente eliberate din secţia Pediatrie vineri, 3 mai 2019, cu privire la cele întâmplate de luni până marţi, părinţii au declarat că s-au adresat unui avocat şi că vor face plângere penală. Nemulţumirea lor mare este că medicul care le-a tratat fata iniţial nu le-a transmis în timp util că l-ar depăşi cazul. „Trebuia să ne spună că îi depăşeşte şi o luam şi mergeam în altă parte. Nouă marţi-dimineaţă ne-a spus că e la fel de deshidratată ca atunci când a venit, dar că asta e şi pentru că i-au luat de mai multe ori sânge. Nu ne-au spus că lucrurile se înrăutăţesc, sau că probele de sânge nu sunt bune... Ne-a spus acum că - Nu sunt Dumnezeu! - şi că - Nu sunt... Păi, puteau să-mi spună – Duceţi-vă, doamnă, mai departe, că nu ştiu ce să-i fac!“, a mai spus mama copilei.
Emma Andreea era un copil vesel, iar din toamnă urma să meargă la grădiniţă FOTO: arhiva personală a familiei Mihalache
Directorul medical al SJU Slatina, dr. Adrei Ştefănescu, spune că nu poate emite un punct de vedere cu privire la nemulţumirile părinţilor pentru motivul simplu că aceştia nu au depus la spital o plângere şi nici nu au transmis pe vreo altă cale aceste nemulţumiri. În schimb, a vorbit despre rezultatele examenului anatomo-patologic, declarând că specialistul anatomo-patolog a constatat o insuficienţă multiplă de organe şi a recoltat şi alte probe, care urmează să fie analizate şi să se transmită rezultatul în aproximativ 30 de zile.
„Nu avem cunoştinţă de niciun fel de acuzaţie, la ora aceasta, la care vorbim noi acum (n.r. – vineri, 3 mai 2019, aproximativ ora 14,00). A făcut autopsia Anatomia patologică, a oferit o parte din rezultate, iar pentru alte rezultate au fost recoltate probe care vor fi puse în lucru şi aşteptăm rezultatele în aproximativ 30 de zile. Autopsia înseamnă să diseci pacientul şi macroscopic să interpretezi ceea ce vezi, şi se recoltează şi probe din organele ţintă, care se prelucrează, iar procesul acesta de prelucrare durează aproximativ 30 de zile. Complet, vom avea o opinie după ce vor apărea şi acele interpretări ale probelor recoltate. Primele date arată o insuficienţă multiplă de organe: inimă, ficat, rinichi. Inima era foarte mult mărită, ficatul la fel, rinichii...“, a menţionat dir. Ştefănescu, explicând că, într-adevăr, investigaţiile făcute cu puţin timp înainte de deces - ecografia, respectiv radiografia - nu indicau problemele constatate la autopsie, dar asta pentru că aceste investigaţii „au şi ele limitele lor“. Existau, în schimb, a mai spus dr. Ştefănescu, „o grămadă de semne pe analizele sanguine“, acesta fiind, cel mai probabil, şi motivul pentru care medicii care au tratat-o pe fetiţă au solicitat de mai multe ori alte probe de sânge.
„Analiza de început nu relevă foarte multe lucruri, dar analizele în dinamică au arătat o acidoză metabolică, acidoza metabolică e tot legată de insuficienţa de organe, organele noastre nu se oxigenează cum trebuie. (...) Pe parcusul internării am avut o acidoză importantă, din cauza deshidratării şi din cauza insuficienţei acesteia de organe“, a mai precizat oficialul SJU Slatina.
Părinţii sunt decişi, în schimb, să obţină şi din partea Colegiului Medicilor o explicaţie privind cele întâmplate în cazul fiicei lor, „nu pentru că am vrea ceva, nu vrem nimic şi nimic nu o mai aduce înapoi, dar dacă s-a greşit, nu vrem să mai treacă şi alţi părinţi prin aşa ceva“, a mai spus mama îndurerată.
Se încarcă comentariile...
