FOTO Saşii, întâmpinaţi de Iohannis la Sibiu: „Ne lipseşte România, dar aici nu aveţi ordinea din Germania“
0
Cea de-a 27-a ediţie a Întâlnirii saşilor din România este cea mai mare organizată până acum, cu peste 12.000 de participanţi. La Sibiu, capitala saşilor transilvăneni, cel care i-a întâmpinat a fost preşedintele României, Klaus Iohannis. Oamenii s-au bucurat, dar la final au tras concluzia: „după ce se termină, ne întoarcem acasă. Acasă e în Germania“.
Într-un Sibiu toropit de călduri aparent incompatibile cu buna dispoziţie, mai bine de 1.000 de saşi – din cele câteva mii reunite la întâlnirea dedicată lor – au defilat în costume populare, cu cizme înalte la bărbaţi, pieptare strânse şi fuste lungi la femei. Preşedintele Klaus Iohannis – sas, de asemenea – a asistat la parada porturilor tradiţionale dintr-un parc apropiat de centrul Sibiului, parc aflat pe traseul paradei. Alături de soţia sa, Carmen Iohannis, şi oficialităţi din Germania şi România, preşedintele a salutat degajat diferitele grupuri de saşi îmbrăcaţi tradiţional, aflaţi în paradă, şi a dat semne că apreciază chiuiturile celor care îi trec prin faţă. „Vă întâmpin cu căldură la Sibiu, capitala saşilor din frumoasa noastră Transilvanie“, le-a transmis, jumătate de oră mai târziu, Iohannis. De această dată, preşedintele vorbea de pe scena amenajată în Piaţa Mare a Sibiului, scenă în faţa căreia s-au adunat, în primele rânduri, participanţii la paradă.
Datorită faptului că în organizarea celei de-a 27-a Întâlniri a saşilor s-au implicat şi comunităţile acestora din ţări precum Germania sau Statelor Unite, la Sibiu au venit de mai bine de zece ori mai mulţi saşi decât la ediţiile anterioare.
România şi civilizaţia săsească
Klaus Iohannis şi-a transmis mesajul în două limbi, vorbind în română, după care singur îşi traducea frazele şi în germană. „Este o mare bucurie pentru mine să îi salut pe toţi cei care poartă cu mândrie, pe mai departe, identitatea, amintirea şi spiritul specific al saşilor transilvăneni. Mai ales sunt bucuros să văd alături de seniori mulţi copii, mulţi tineri. De aceea mă adresez mai ales vouă, tinerilor, spunându-vă că aceste zile pe care le veţi petrece în Transilvania vă vor oferi cu siguranţă cele mai frumoase amintiri şi cele mai puternice energii“, a spus preşedintele de pe scenă, achiesând astfel la intenţiile organizatorilor Întâlnirii saşilor de la Sibiu.
Preşedintele şi-a purtat discursul prin istoria saşilor şi a amintit de marile personalităţi ale acestei comunităţi, precum Johannes Honterus, Konrad Haas, Samuel von Brukenthal, Stephan Ludwig Roth ori Hermann Oberth. „Viaţa şi opera lor constituie stâlpii pe care s-a ridicat civilizaţia săsească din Transilvania, dar pe care s-a sprijinit şi evoluţia României“, a punctat preşedintele.
În ciuda căldurii ridicate, saşii îmbrăcaţi în costumele populare au continuat să aplaude pauzele de respiro din discursul prezidenţial. Şi chiar dacă cel puţin o fată a fost scoasă pe braţe de sub razele soarelui şi din faţa scenei, majoritatea saşilor au continuat să asculte poveţele celui care, timp de mai bine de 10 ani, a fost preşedintele Forumului Democrat al Germanilor din România. „Din Sibiu, vă chem să vorbiţi copiilor şi nepoţilor voştri în graiul tradiţional despre ţinutul celor şapte cetăţi. Îndemnaţi-i să cunoască, să cinstească şi să-şi însuşească valorile care ne-au făcut cunoscuţi, iubiţi şi respectaţi“, le-a mai transmis Iohannis.
„Acasă e acolo unde mă simt bine“
Printre cei care au ascultat discursul preşedintelui este şi Katarina Mai. De loc, este din Cristian, un sat aflat aproape de Sibiu şi care l-a părăsit împreună cu familia în 1979, pe când avea 19 ani. „Pentru mine, da, a fost bine că am plecat, deoarece mi-am găsit soţul acolo“, râde femeia care acum are 57 de ani şi al cărui soţ, de loc, e din Şura Mică. Adică un sat aflat tot lângă Sibiu, dar în partea opusă Cristianului din care a plecat Katarina.
După 43 de ani, Katarina Mai a îmbrăcat din nou costumul popular. Acelaşi pe care l-a purtat şi la Confirmare
De la emigrare, a mai trecut de doar două ori prin ţară, prima dată fiind în 1985. Acum, fiind sărbătoare mare, a decis să poarte şi costumul popular primit de la părinţii ei când avea 14 ani. „L-am primit la Confirmare (sărbătoare în cadrul căreia tinerii erau oficial primiţi în cadrul comunităţii – n.r.). Eram mai slăbuţă atunci, dar şi acum merge, dacă l-am mai lărgit. E prima oară când port de atunci costumul acesta“, râde femeia.
În timp ce pe scenă discursurile oficiale se apropie de final, Katarina Mai are propriile ei concluzii. „E foarte frumos ceea ce se întâmplă aici, dar după această întâlnire plecăm acasă. Acasă, în Germania. Inima mea e în Transilvania, aici m-am născut, dar nu mai este acasă pentru mine. Acasă e acolo unde mă simt bine“, spune femeia. Recunoaşte că cei doi copii pe care îi are, ambii de peste 30 de ani, nu au mare interes faţă de ceea ce se întâmplă în România. „Ştiu că este locul de unde vin părinţii lor. Dar în Germania saşii sunt bine organizaţi, astfel încât îşi găsesc acolo comunitatea de care au nevoie“, lămureşte Katarina Mai. „Dar ştiţi ce mă mai bucură? Când aud că aici lucrurile încep să meargă mai bine“, revine iarăşi la zâmbet Katarina, de sub costumul ei de „landleriţă“.
Plecarea? O decizie bună, material vorbind
Din Agnita, împreună cu familia, Renate Ramp-Wagner a plecat în Germania imediat după revoluţia din 1989. „În sens material, a fost o decizie bună, deoarece fiecare duce o viaţă mai uşoară acolo. Dar nu poţi să nu recunosc că rădăcinile tot te trag. Ai tot timpul un pic de dor de casă, de meleagurile acestea“, recunoaşte Renate. Nu a rămas în Germania, ci s-a stabilit în Olanda, unde s-a căsătorit. Are un fiu, iar împreună familia a mai fost de două ori în ţară. „Fiul meu este născut în Olanda şi este chiar interesat de rădăcinile acestea, ale mele. Acum, am apucat să mergem să vedem mai multe locuri din ţară, am fost la Sighişoara, Braşov, Mălăncrav, în mai multe locuri. Suntem foarte impresionaţi de amabilitatea cu care am fost primiţi peste tot, de români, de oamenii care au rămas să trăiască aici“, apreciază femeia.
Renate Ramp-Wagner şi-a adus, din Olanda, soţul şi fiul
Şi ea portă costumul popular primit tot de la părinţi, la vârsta de 14 ani, înaintea Confirmării, iar soţul şi fiul său şi-au cumpărat costume populare, pentru a-şi arăta respectul faţă de comunitatea săsească. „Eu le tot spun, haideţi să vedeţi şi România, să vedeţi cât de calzi sunt oamenii de acolo. Dar, nu, ştiţi cum sunt olandezi, toţi se uită la tine aşa…“, adoptă soţul Renatei o mină de om preocupat de altceva.
La câteva mese mai încolo, tot ascuns de soare împreună cu familia sa îmbrăcată în port tradiţional, stă Konrad Lurtz care a emigrat tot imediat după Revoluţie, din Jibert (judeţul Braşov) şi s-a stabilit în zona Frankfurtului. În 2003 s-a întâlnit cu o româncă în Germania, cu care s-a căsătorit mai apoi, iar de atunci vine în fiecare an în România. „Sunt plecat de prea mult timp din România, iar abilităţile mele de a lucra nu mai corespund cu cele de aici. Nu salariile de aici sunt problema, ci organizarea din Germania. Asta lipseşte aici“, spune cu părere de rău Konrad.
După 27 de ani de la emigrare, lui Konrad încă îi mai lipseşte România. Ţară în care revine cu familia în fiecare an
Konrad vorbeşte cu părere de rău deoarece omul chiar vrea să se întoarcă în ţară, dar mai aşteaptă până la pensie. „Dacă am fi mai mulţi care să ne întoarcem, să formăm iarăşi o comunitate de saşi, ar mai fi ceva. Dar dacă suntem singurii care ne întoarcem, cu o floare nu se face primăvară“, spune Konrad.
În jurul său, mesele se umplu, deoarece discursurile oficiale s-au încheiat. Pe scenă urmează dansuri populare, concerte de fanfară, iar în restul centrului au loc vernisaje, lansări de carte, dar şi petreceri. La miile de locuri sub umbrare amenajate în pieţele centrale ale Sibiului, trei mici cu pâine, muştar şi cartofi costă 18 lei.
Se încarcă comentariile...
