Stadiile stresului şi modul în care ne dăm seama că suntem suprasolicitaţi

Stresul a ajuns să fie catalogat în funcţie de cât de intens este resimţit de către oameni, dar şi prin efectele pe care le are sau nivelul la care se manifestă.

Stresul este o reacţie bio-psiho-socială a organismului în interacţiunea cu anumiţi stimuli agresori.

Stresul este definit ca fiind produsul unei interacţiuni persoană-situaţie, care evocă cogniţii negative despre sine şi lume, care conduc la ancorarea de semnificaţii ameninţătoare situaţiilor de viaţă şi în consecinţă vor declanşa mecanisme de coping(de reducere sau ignorare) a căror costuri personale depăşesc resursele psihofiziologice.

Psihologul Călin Secan prezintă stresul ca având trei nivele, pe care omul pe resimte, dar la care reacţionează diferit.

„Reacţia de alarmă este primul nivel, care reprezintă primul răspuns al organismului, mobilizarea generală a forţelor de apărare a organismului. Acest prim stadiu cuprinde două faze: faza de şoc (caracterizată prin hipotensiune, hipotermie, depresie nervoasă etc.), cu vătămarea sistemică (generală) bruscă, urmată apoi de o fază de contraşoc, în care apar fenomenele de apărare (hiperactivitatea cortico-suprarenalelor, involuţia aparatului timico-limfatic etc.). Stadiul de rezistenţă în care sunt activate mecanismele de autoreglare. Cuprinde ansamblul reacţiilor sistemice provocate de o expunere prelungită la stimuli faţă de care organismul a elaborat mijloace de apărare. Stadiul de epuizare este foarte asemănător reacţiei de alarmă, când datorită prelungirii acţiunilor agenţilor nocivi, adaptarea organismului cedează”, prezintă psihologul cele trei stadii ale stresului.

Tot el vorbeşte despre efectele pe care le poate avea stresul, acestea fiind de cinci feluri, respectiv subiective, comportamentale, cognitive, fiziologice şi organizaţionale. Modul prin care acestea se manifestă diferă foarte mult şi se regăseşte în acţiunile de zi cu zi ale celor afectaţi de stres.

„Aici discutăm de diferite moduri de a prezenta stresul sub formă de acţiune, de la agresiune, plictiseală, indispoziţie, la excese alimentare, de tutun sau alcool, până la tensiune arterială, uscarea gurii sau izolare”, mai afirmă psihologul.