Supravieţuitoare a inundaţiilor din 1970, când natura s-a dezlănţuit şi a făcut zeci de morţi: „Am luat copiii şi am urcat în pod la vecini, casa noastră se dărâmase”
0
În fiecare an în 14 mai sătmărenii îi comemorează pe 56 de semeni care au murit la inundaţiile din 1970. La eveniment sunt prezenţi supravieţuitori ai catastrofei naturale de atunci. Una dintre femeile scăpate la inundaţii şi-a amintit cum a urcat în pod la vecini şi cum a dormit în vagoane după inundaţii.
Ziua de 14 mai este una de tristă amintire pentru o bună parte din populaţia municipiului Satu Mare, care a trăit pe viu inundaţiile din 1970, când Someşul a rupt digurile şi în calea lor apele au luat tot ce au prins, vieţi omeneşti, case, animale, agoniseala de o viaţă a multora.
Timp de câteva zile peisajul municipiului, aşa cum îl redau pozele din acele zile, a fost unul apocaliptic. Apa s-a făcut stăpână pe fiecare stradă din apropierea albiei Someşului, oamenii circulau cu barca pentru a salva vieţile celor blocaţi în podurile caselor, iar haosul domnea peste tot. 56 de oameni şi-au pierdut viaţa, iar unii dintre ei au suferit pierderi atât de mari şi traume atât de puternice încât ar fi vrut să îi ia şi pe ei apele atunci, nu doar agoniseala de-o viaţă.
La obeliscul din cartierul 14 mai s-au organizat şi în acest an ceremonii de comemorare a celor care şi-au pierdut viaţa la inundaţii. Politicieni în număr mare, oamenii pe geamurile blocurilor, câţiva la terasele barurilor din zonă şi câţiva curioşi, prea puţini care au avut legătură directă cu inundaţiile. Preoţii prezenţi, atât ortodocşi cât şi cel reformat au zis câteva cuvinte pentru sufletele celor trecuţi în nefiinţă şi s-a trecut la momentul de depunere de coroane, făcându-se simţite aproape toate partidele care au candidaţi la primărie anul acesta.
Retraşi care pe unde, oamenii mai în vârstă povesteau cu suspine în glas. O doamnă mai retrasă priveşte spre obelisc şi suspină în interiorul ei. A trăit inundaţiile pe viu şi şi-a salvat copiii în ultimul moment. Casa în care locuia s-a prăbuşit şi a trebui să se adăpostească în pod la vecini, trecând prin apă până la gât.
„Aşa a trecut Someşul pe aici (n.r prin oraş). Nu am reuşit să salvez nimic. Soţul era atunci la service, a venit doar noaptea la 12 şi numa eu am fost cu două fetiţe. Am urcat în podul căşii la vecini, ca a noastră s-a dărâmat. Am stat acolo până dimineaţă până o venit şi ne-o ajutat. După aceea în şcoala am stat şi pe urmă la CFR, au fost vagoane.” , povesteşte una dintre supravieţuitoarele inundaţiilor, trecută de 80 de ani.
O altă doamnă prezentă la eveniment îşi aminteşte de poveştile din tinereţea soţului ei, pe care apele l-au prins la Culciu, luându-i tot ce avea.
„Aici unde locuiesc eu acuma apele au luat tot. De aia sunt acuma blocuri că au luat atunci apele toate casele. Apele erau mari foarte mari, aici pe Avram Iancu erau până la geamuri. Apa era de un metro 70 aici pe partea asta. Lumea se plimbau cu bărcile, în pod erau, strigau, zbierau.”
Pozele prezentate pe simeze la eveniment au reliefat dezastrul provocat de apel în 1970 în Satu Mare. Peisajul apocaliptic le aduce aminte oamenilor de un singur lucru pozitiv, de solidaritatea din acele zile, de ajutorul pe care fiecare l-a dat aproapelui său şi de modul uimitor în care oraşul a renăscut peste noapte şi s-a reconstruit totul.
Se încarcă comentariile...
