Cel mai distrus spital din România se află în Caraş-Severin. Bolnavii sunt trataţi în mijlocul „pepinierei“ de microbi
0Clădirea în care funcţionează sanatoriul de la Marila arată ca după un bombardament: jumătate de acoperiş smuls de vânt, balcoane care atârnă, ziduri căzute, igrasie şi mucegai
La 12 kilometri de Oraviţa, într-o zonă înconjurată de păduri şi puternic ionizată, într-un adevărat paradis verde, se află sanatoriul de la Marila. O clădire imensă care zace de zeci de ani în paragină. În urmă cu doi ani, a rămas şi fără o parte din acoperiş, după un vânt puternic. Curtea este năpădită de bălării, iar ceea ce cu ani mulţi în urmă era parcul spitalului, astăzi este o zonă verde în care nu mai calcă nimeni de frica şerpilor şi a altor lighioane.
Zeci de solicitări, niciun răspuns
Cum intri în spitalul de la Marila te izbeşte imaginea de loc părăsit, în care doar câinii vagabonzi mai pot supravieţui. Trebuie să ai grijă pe unde calci să nu te împiedici şi să-ţi rupi gâtul, dar, în acelaşi timp să fii atent la ce poate să cadă de sus, pentru că în orice moment unul dintre balcoanele din beton care atârnă pe clădire ţi se pot prăbuşi în cap.
Chiar şi în aceste condiţii în sanatoriul de la Marila încă se mai tratează oameni. Printre dărâmături, sunt internaţi aproximativ 40 de bolnavi cronici de TBC. “Am restrâns activitatea şi pe verticală şi pe orizontală, pe trei nivele, în mijlocul clădirii. Acolo am reuşit să renovăm cât de cât spaţiile interioare şi să oferim condiţii decente pacienţilor. Numai că lipsind o parte din acoperiş, apa se infiltrează şi ajunge şi în saloane”, spune Felician Fara, directorul spitalului din Oraviţia, de care aparţine sanatoriul de la Marila.
Doctorul Fara recunoaşte că bolnavii de la Marila ar trebui mutaţi urgent şi spune că el este cel care a iniţiat acest demers, dezamăgit că nu există o soluţie de a reabilita sanatoriul. “Am făcut zeci de adrese”, spune Fara, arâtându-ne un vraf de documente aflate pe biroul său. “Din păcate nu am primit sprijin nici de la minister, nici de la consiliul judeţean, nici de la cel local, cu care, de altfel, avem o colaborare bună, dar ei nu dispun de banii necesari”, povesteşte directorul.
Cinematograf, sală de evenimente şi linie proprie de autobuze
În mijlocul spitalului, în nişte saloane zugrăvite proaspăt, se află cei câţiva bolnavi care mai vin în prezent la Marila. Majoritatea sunt bolnavi cronici, care au nevoie de tratament de lungă durată. Nu sunt mai mult de 40 la număr. Cei mai mulţi dintre ei sunt şi cazuri sociale şi nu au bani să meargă într-un alt spital. O parte, chiar îşi vor încheia socotelile cu viaţa aici. Condiţiile din jur nu îi mai deranjează.
În trecut, sanatoriul putea să ofere îngrijire pentru 600 de persoane. Imediat după război, când a fost finalizată, clădirea era una din cele mai moderne din Europa. Marila era inclus într-un abiţios program de combaterea tuberculozei, iar condiţiile oferite aici puteau rivaliza cu cele din orice spital occidental. Avea chiar şi propriul cinematograf, terase pentru ionizare, o sală pentru evenimente festive şi o linie proprie de autobuze, care transportau bolnavii la gara din Oraviţa.
A fost o vreme când directorul Fara a visat că-i va putea reda strălucirea de altă dată, însă acum a renunţat şi tot ce îşi mai doreşte e să găsească un spaţiu adecvat pentru bolnavii care mai sunt la Marila. “Cu câţiva ani în urmă am încercat şi am solicitat fonduri pentru reabilitare. Am făcut şi un studiu de fezabilitate, însă costurile erau imense, se ridicau unde la 23 de milioane de euro. Fără implicare ministerului nu putem face nimic. Acum încerc să găsesc o soluţie să-i mut pe oamenii aia de acolo”, spune directorul Felician Fara.
Soluţia căutată de managerul spitalului din Oraviţa nu va fi găsită în aceast an. O spune chiar el. La Marila au început ploile de toamnă şi apa se scurge pe pereţi saloanelor renovate care se deteriorează. În primăvară vor trebui zugrăvite din nou. Bolnavii de aici vor trece cum vor putea peste un nou sezon friguros, poate vreunul dintre miniştrii care se tratează în clinicile de lux din străinătate vor înţelege că şi românii au nevoie de spitale decente.