FOTO VIDEO Jurnal de vacanţă. Horezu, ţinutul magic unde lutul prinde viaţă
0În cadrul campaniei “125 de locuri pentru care iubim România”, “Adevărul” vă propune astăzi o călătorie într-un ţinut magic: Horezu. Numit de Alexandru Vlahuţă “podoaba mândrei Oltenii”, oraşul Horezu este cunoscut atât în ţară, cât şi în străinătate drept locul unde lutul prinde viaţă.
Călătorul dornic să-I vadă pe meşterii din Horezu în plin proces de creaţie pot merge pe strada Olarilor, la circa trei kilometri distanţă de centrul oraşului. Aici locuiesc ceramiştii consacraţi din Horezu, cei care au dobândit tainele olăritului din tată-n fiu şi a căror măiestrie este recunoscută chiar şi peste hotarele ţării. Casele meşterilor de pe strada Olari sunt uşor de reperat: ceramiştii şi-au împodobit pereţii locuinţelor cu zeci de obiecte din lut. În plus, poarţile acestora sunt mereu deschise curioşilor care vor să vadă cum este însufleţită fiecare bucată de lut.
Mânată de aceeaşi curiozitate care i-a condus spre Horezu pe mulţi iubitori de tradiţie, pornesc la drum, deşi e o după-amiază ploioasă. Ajunsă pe strada Olarilor, nu stau prea mult pe gânduri şi intru în atelierul soţilor Ioana şi Dumitru Mischiu, doi dintre cei mai cunoscuţi meşteri din zonă. Spre surprinderea mea, vremea mohorâtă i-a făcut pe ceramişti să învârtă cu şi mai multă frenezie roata pentru toţi cei interesaţi să observe ori să înveţe cum prinde viaţă pământul.
Bucuroasă de oaspeţi, Ioana Mischiu începe să-mi spună, în timp ce finisează mai multe farfurii din lut în faţa roţii olarului, povestea vieţii ei.
“Mămica m-a născut lângă roata lu’ tăticu, atunci nu era maternitate. Când i-a venit sorocul, mama se afla la un hram, foarte aproape de casa noastră. I-a spus tatălui meu că merge puţin acasă, că au apucat-o durerile. A ajuns acasă şi m-a născut jos, între mese, fără doctor, fără moaşă. O vecină mi-a tăiat buricul, m-a înfăşat şi m-a pus apoi pe roata olarului, pe roata tatălui meu şi mi-a zis: “Na, să moşteneşti şi tu!”. Roata aceea am păstrat-o, o am şi acum în podul casei”, povesteşte aceasta.
Urarea a fost de bun augur căci Ioana Mischiu a deprins meşteşugul de mic copil. Acum, la 69 de ani, femeia îşi aminteşte cu drag cum au început fetele ei să înveţe tainele olăritului şi să dea viaţă pământului.
“Eu am moştenit meseria de la tatăl meu, iar soţul a învăţat de la părinţii săi, toată familia noastră lucrează, inclusiv fetele noastre, Mihaela şi Nicoleta. Când au ajuns la grădiniţă, le-am dat fetelor argilă, să facă figurine la ora de lucru manual. Mai târziu, la şcoală, nu aveau plastilină şi toţi copiii se rugau de ele pentru o bucată de lut. Acum lucrează şi ele, fiecare cu atelierul lor, stau în vale, la intrarea în Horezu”, spune vâlceanca.
Lucrează la foc continuu
Ioana Mischiu, ca de altfel toţi olarii din zonă, lucrează la foc continuu farfurii, cănuţe şi oale. După ce ia forma dorită, fiecare obiect e îmbogăţit apoi cu simboluri precum pomul vieţii, soarele, coada de păun, spirala vieţii, şi, bineînţeles, cocoşul. Ultimul dintre simboluri reprezintă pentru olarii din zonă un semn de putere şi de curaj, dar şi o „marcă” a ceramicii de Horezu.
“Lucrez de dimineaţa până seara, doar ca să fac o farfurie îmi ia în jur de o oră. E treabă migăloasă, e lucru de mână, trebuie să avem mână de doctor. Dacă n-aş lucra o zi, cred că mi s-ar face rău, iar a doua zi m-ar lua cu salvarea. Noaptea, mă trezesc şi mă gândesc la modele. Atunci îmi apar în faţă tot felul de modele, le memorez, iar dimineaţa dau fuga la roată, să le fac, că mi-e frică că le uit”, mai spune Ioana Mischiu.
Procesul de creaţie nu e complet până când fiecare obiect, fiecare farfurie, nu ajunge în cuptorul de cărămizi al familiei Mischiu, care stă ascuns sub un şopru de lemn, în grădina din spatele casei, de o jumătate de secol. Toţi cei care au trecut prin atelierul familiei de olari şi-au definitivat “studiile” la gura acestui cuptor. Abia după ce toate obiectele din lut sunt arse în cuptorul pe lemne, timp de 10-13 ore, şi lăsate la răcit, ceramica ajuge pe masa iubitorilor de frumos.
Ceramica de Horezu, patrimoniu UNESCO
În 2012, după înscrierea pe lista Patrimoniului cultural imateriale al UNESCO, ceramica de Horezu şi meşteşugul olarilor au devenit valori patrimoniale universale. Acest lucru a sporit faima olarilor vâlceni peste hotare, sute de turişti străini poposind în Horezu în ultimii doi ani pentru a lua lecţii de olărit.
“Vin foarte mulţi străini să lucreze pe roată, vin cu autocarele. Le dau câte o farfurie şi un corn şi îi pun la roată. Le place foarte mult, au fost turişti care au stat câteva zile până au învăţat şi ei din tainele acestui meşteşug. Când pleacă de la noi, pleacă încântaţi, cu amintiri frumoase”, mai spune Ioana Mischiu.
Pe strada Olarilor locuiesc în acest moment 21 de ceramişti. Turiştii pot obţine indicaţii despre cum se ajunge la meşteri, dar şi despre obiectivele monahale din zonă, la Centrul de informare din centrul oraşului. Cei care vor să petreacă mai multe zile în localitatea vâlceană, se pot caza la pensiunile construite foarte aproape de zona unde locuiesc olarii.
Dacă ai fost în locuri inedite de lângă o destinaţie similară din România şi vrei să ne povesteşti din amintirile tale sau vrei să ne sfătuieşti ce să mai vedem în acest loc al României, ne poţi scrie pe bucuresti@adevarul.ro, în secţiunea de comentarii sau pe pagina noastră de Facebook, 125 de locuri pentru care iubim România. Jurnal de vacanţă.
Vă mai recomandăm:
FOTO Peisajele splendide din jurul Răşinariului, descoperite pe bicicletă
Un traseu de mai bine de 20 de kilometri, greu pe anumite porţiuni dar incredibil de frumos, vă aşteaptă să-l descoperiţi cu bicicleta în cadrul celei mai frumoase campanii Adevărul, „125 de locuri pentru care iubim România. Jurnal de vacanţă”.
FOTO Vacanţă la Albota, oaza de linişte din inima Făgăraşilor
La aproximativ 60 de kilometri de Sibiu, în inima naturii şi în decorul de poveste al munţilor Făgăraş, un complex turistic dezvoltat de un investitor german vă aşteaptă cu cele mai bune preparate din păstrav, pâine şi deserturi de casă, lacuri de pescuit şi peisaje care îţi taie respiraţia.
Drumeţie în munţii Făgăraş. De pe Valea Moaşei la Chica Fedeleşului, Chica Pietrelor şi Turnu Roşu
Un traseu montan de poveste, parcurs pe îndelete, în două zile, vă aşteaptă să-l descoperiţi în cadrul celei mai frumoase campanii „Adevărul“ „125 de locuri pentru care iubim România. Jurnal de vacanţă“.
Vacanţă de poveste la Răşinari, în satul copilăriei lui Goga şi Cioran
La doar 10 kilometri de Sibiu, un sat românesc autentic, pitoresc şi plin de poveşti frumoase vă aşteaptă să-l descoperiţi în cadrul celei mai frumoase campanii Adevărul, „125 de locuri pentru care iubim România. Jurnal de vacanţă”.
Drumeţie de poveste pe vârful Negoiu, muntele de pe care se vede Dunărea
Minunile ascunse ale Făgăraşilor curg de la cabana Negoiu pînă pe vârf de munte, într-un tablou de poveste care îţi umple sufletul şi îţi taie respiraţia. Haideţi cu noi într-o excursie minunată, în cadrul campaniei Adevărul „125 de locuri pentru care iubim România“.
Bicicliştii experimentaţi spun că traseul până pe vârful Măgura nu e unul uşor, dar merită din plin tot efortul. Priveliştea de pe vârf opreşte parcă timpul şi te lasă fără cuvinte.
Cu rucsacul în spate şi cu nelipsitul aparat de fotografiat Munţii Făgăraş vă aşteaptă cu peisaje de poveste, care încântă ochiul şi bucură sufletul. În campania „125 de locuri pentru care iubim România“, vă invităm la drum prin Făgăraş!
Se încarcă comentariile...
