Cele mai importante şapte construcţii de pe vremea lui Ceauşescu

Cele mai importante şapte construcţii de pe vremea lui Ceauşescu

Palatul Parlamentului, cea mai mare clădire administrativă pentru uz civil din lume

De la Palatul Parlamentului la Canalul Dunăre Marea Neagră, de la Transfăgărăşan la Porţile de Fier, toate aceste construcţii şi multe altele ne-au făcut celebri în întreaga lume, deşi unele au fost duse la final cu importante sacrificii umane. Cele mai impresionante lucrări din România au fost executate în perioada regimului comunist, unele nefinalizate nici până în zilele noastre.

Ştiri pe aceeaşi temă

Toate marile construcţii din România sunt o mărturie a unor ambiţii extraordinare, a unor proiectanţi şi constructori de geniu, dar mai ales a unor sacrificii umane greu de imaginat, al căror număr nu se va cunoaşte, probabil, niciodată.
 
Cea mai mare clădire administrativă pentru uz civil din lume
 
Casa Poporului sau Casa Republicii, cunoscută astăzi drept Palatul Parlamentului, este cea mai mare clădire administrativă pentru uz civil din lume.  Ca suprafaţă, cu cei 360.000 mp, este a doua din lume după Pentagon, şi prima din Europa.
 
Conform World Record Academy, este însă şi cea mai scumpă clădire administrativă şi cea mai grea clădire din lume. Ca şi volum, Wikipedia o situează pe locul III în lume după Cape Canaveral din Florida şi piramida Quetzalcoatl din Mexic.
 
Şi pentru că am pomenit de piramide să mai spunem că este cu puţin mai mare decât piramida lui Keops, motiv pentru care i s-a dat denumirea de construcţie faraonică. 
 
Construită după forma de pătrat, cu laturile de 270 X 240 m – are o adâncime un pic mai mare decât înălţimea 92 m sub pământ faţă de 86 m înălţime. Practic, proiectul a fost gândit după forma unui cub: jumătate în afară, jumătate în interior, dar arhitectura este o mulţime de forme geometrice.
 
După cutremurul din 1977, Nicolae Ceauşescu a ordonat reconstruirea Bucureştiului. Concursul de proiecte care s-a întins pe mai mulţi ani, a fost câştigat de Ana Petrescu, care în ciuda vârstei, pe atunci avea doar 28 de ani, a fost numită arhitect - şef al unui proiect controversat la care şi-au adus contribuţia nu mai puţin de 700 de arhitecţi şi peste 20.000 de muncitori.
 
Abia în 1980 a început şantierul cu demolarea a peste 7 km din vechiul centru al Bucureştiului şi relocarea a nu mai puţin de 40.000 de oameni din această zonă.
 
Militarii în termen au fost forţaţi să facă lucrările, astfel reducându-se costurile cu munca la minim.
Construcţia efectivă a clădirii a început în 1983/1984, iar în 1989, costurile clădirii erau estimate la 1,75 miliarde dolari, iar în 2006 la 4 miliarde de euro. Clădirea nu este finalizată nici după 34 de ani de la începerea construcţiei, fiind aduse o serie de modificări de-a lungul timpului, mai ales în subteran care nu au nimic din planul original.
 
Transfăgărăşan, cel mai impresionant drum din lume, cu cel mai lung tunel din ţară
 
Transfăgărăşan sau DN 7 C, unul din cele mai spectaculoase drumuri din România, leagă Muntenia de Transilvania. A fost construit între 1970 – 1974, la cererea lui Nicolae Ceauşescu, pe care nu l-a interasat că erau mai multe treceri ale Carpaţilor Meridionali moştenite dinainte de regimul comunist pe care le putea moderniza. A vrut ceva ieşit din comun şi asta a şi obţinut.
 
Devenit un obiectiv turistic, drumul este deschis în totalitate doar din iunie până în octombrie, din cauza pericolului prezentat de zăpadă şi avalanşe.
 
Ca la toate marile lucrări, numărul celor care şi-au sacrificat viaţa pentru acest edificiu este învăluit în mister. În memoria lor, dar şi în cinstea tuturor celor care au muncit la Transfăgărăşan, la cota 1200 şi la cota 1600 au fost construite două monumente - Poarta Geniştilor şi Poarta Întâlnirilor.
 
Cei de la Top Gear îl consideră cel mai impresionant drum din lume. Aici regăsim cel mai lung tunel din ţară de 887 (875) m.
 
Canalul Dunăre - Marea Neagră, o investiţie ce va fi recuperată peste şase secole
 
Construcţia Canalului Dunăre – Marea Neagră a început în 1949 cu muncitori din rândul minorităţilor politice şi religioase, dar şi a deţinuţilor politici. A fost sistat 6 ani mai târziu şi reluat după două decenii având la bază un nou proiect, în 1976. A fost finalizat abia în 1984.  
 
Este o construcţie pentru care s-au excavat peste 350 milioane metri cubi de pământ. Poarta Albă – Midia – Năvodari a întrecut 25 de milioane metri cubi Canalul Suez şi cu 140 de milioane - Canalul Panama.
 
Cu toate acestea este pe locul V în lume primul fiind ocupat de Panama.
 
Construirea a necesitat o investiţie de circa 2 miliarde de dolari, potrivit Wikipedia, 6 miliarde după alte surse. La început s-a vorbit despre recuperarea acestei investiţii în circa 50 de ani. Numai că exploatarea canalului aduce venituri anuale care se ridică la doar 3 milioane de euro, iar acest lucru presupune recuperarea investiţiei în minim 600 de ani.
 
Metroul din Bucureşti, peste reţeaua din Amesterdam sau Praga
 
Primele încercări de construcţie a unui metrou în Bucureşti, datează de mai bine de un secol, când se purtau negocieri cu o firmă nemţească pentru concesionarea construcţiilor liniilor de tramvai. Se întâmpla în 1909 - 1910. Propunerea a fost reluată două decenii mai târziu, când s-a discutat planul de sistematizare a Capitalei.
 
Zece ani mai târziu, între 1936 – 1940, când în Bucureşti au fost întreprinse ample lucrări de modernizare, s-a pus din nou problema metroului într-un oraş cu 1 milion de locuitori în care era absolut necesară preluarea fluxului de călători. Izbucnirea celui De-al Doilea Război Mondial a blocat din nou construcţia.
 
În 1952 se înfiinţează Institutul de Proiectare şi Direcţia Generală a Metroului din Bucureşti, ambele în subordinea Ministerului  Transporturilor. Studiile făcute sub influenţa şcolii sovietice recomandau pe lângă funcţia de transport şi pe cea de apărare – adică construcţia să fie şi adăpost în caz de război. 
 
Dar adâncimile necesare, între 20 şi 40 de metri, implicau costuri mult prea mari, aşa că proiectul a fost amânat din nou. 
 
Abia în 1972, 30 de specialişti din diverse domenii, uniţi într-un colectiv de proiectare, au început să-şi pună ideile pe hârtie, iar trei ani mai târziu s-a demarat construcţia propriu-zisă. Prima linie, M 1 s-a inaugurat în 1979, pe o lugime de 9 km. Avea şase staţii, între Timpuri Noi şi Semănătoarea.
 
Actuala reţea din Bucureşti o depăşeşte pe cea din Amsterdam, Praga sau Budapesta. Primele planuri ale metroului există din 1938, de pe vremea Regelui Carol al II-lea, şi tot de pe atunci se vorbea despre o viitoare Casă a Deputaţilor, actual Palat al Parlamentului. 
 
Barajul Vidraru şi misterul cătunului de pe fundul lacului
 
În 1961 s-a început construcţia Barajului Vidraru în paralel cu Hidrocentrala de pe Argeş. Prima benă cu beton a fost coborâtă 180 de metri pe cabluri. Turnarea betoanelor s-a făcut în cofraje metalice, pentru obţinerea unei productivităţi superioare cu 20% faţă de metoda clasică.
 
Lucrările s-au terminat chiar mai devreme decât se prevăzuse iniţial. În 1965 barajul este umplut cu apă. 
 
Se naşte astfel lacul de acumulare Vidraru între Munţii Ghiţu şi Frunţii. La vremea acea era al optelea din Europa şi pe locul 20 în lume ca înălţime. 
 
Pe fundul lacului Vidraru se află un fost cătun. Localnicii susţin că atunci când nivelul apelor este scăzut, se mai poate zări turla bisericii din sat. Printre clădirile inundate se afla şi o proprietate a Brătienilor. 
 
Hidrocentrala Porţile de Fier, cea mai mare amenajare hidroenergetică de pe Dunăre
 
Cea mai mare construcţie hidroenergetică de pe Dunăre dar şi din ţară, Porţile de Fier sunt una din cele mai mari lucrări de acest gen din Europa. În 1964 începea construcţia amenajării şi a fost finalizată 8 ani mai târziu, în 1972. 
 
La inaugurare şantierului au participat Gheorghe Gheorghiu Dej şi Tito, fiind  prima colaborare dintre România şi Serbia - Iugoslavia pe atunci. Iar la inaugurarea amenajării, în locul lui Dej a venit Ceauşescu.
 
A fost cel mai ambiţios proiect de exploatare al potenţialului hidro al Dunării, dar şi de îmbunătăţire a navigaţiei şi de control al inundaţiilor. Pentru construcţia lui s-au folosit tehnologii unicat la acea vreme în Europa, salariile constructorilor fiind şi ele pe măsura proiectului. 
 
Mii de oameni au fost strămutaţi, vehea Orşovă se află şi acum sub apele Dunării
 
Casa Radio, eterna poveste
 
O clădire neterminată din Bucureşti, situată în apropierea Palatului Cotroceni, pe malul râului Dâmboviţa este Casa Radio care la vremea când a început să fie construită, în 1986, se dorea a fi sora cea mică a Casei Poporului. În 89 a fost inaugurată deşi nu era finalizată decât faţada. De ani de zile, presa atrage atenţia asupra jafului continuu comis de-a lungul timpului aici. 
 
Urma să găzduiască Muzeul Naţional de Istorie al României, de fapt Muzeul Partidului Comunist. În prezent este unul din cele mai mari proiecte imobiliare propuse spre devoltare din Bucureşti. Se vorbea şi se vorbeşte despre transformarea sa în cel mai mare mall, dar proprietarii, israelienii de la Plaza Centers care deţin 75% din acţiuni susţin s-au împotmolit la stadiul obţinerii autorizaţiilor, din cauza proiectelor mult prea ambiţioase pe care le au investitorii şi care nu corespundeau cu arhitectura Bucureştiului. 
 
 
  
 
 
 
 

Palatul Parlamentului, Arhiva Adevărul

Imagini din aceeasi galerie
  • Palatul Parlamentului, Arhiva Adevărul
  • Palatul Parlamentului, Foto: webphoto.ro
  • Transfăgărășanul Foto: FB Dan Mihai Bălănescu
  • Transfăgărășan, Foto: Arhiva Adevărul
  • Canal Dunăre Marea Neagră Foto: Administrația Canalelor Navigabile 
  • Canal Dunăre Marea Neagră Foto: Administrația Canalelor Navigabile 
  • Metrou, Foto: Arhiva Adevărul
  • Metrou, Foto: Eduard Enea
  • Barajul Vidraru, Foto: Arhiva Adevărul 
  • Barajul Vidraru în 1970, în fonoteca online a comunismului, Foto: Arhiva Adevărul
  • Barajul Porțile de Fier Foto casaverde-orsova.ro
  • Imagini de la construcția Porților de Fier, Foto: Arhiva Adevărul, Dorel Mufturel
  • Parcul Național Porțile de Fier, Foto: blogspot,hotelguru.ro
  • Casa Radio - azi, Foto: Arhiva Adevărul
  • Casa Radio în viitor, Foto ecomagazin ro
Distribuie imaginea
citeste totul despre: