Mircea, jurnalist prahovean stabilit în Mexic: „Aici, viaţa unui om valorează între 1.000 şi 1.500 de dolari“
0
Mircea Mihăilă, un tânăr de 31 de ani, fost jurnalist local, a renunţat la viaţa din Ploieşti şi s-a stabilit în Mexic. Despre ţara sa adoptivă, Mircea spune că este comparabilă cu o junglă, unde viaţa unui om valorează între 1.000 şi 1.500 de dolari, dar şi că mexicanii trăiesc viaţa cu pasiune. „Mexicanii sunt capabili de masacre oribile, dar şi de o bunătate ieşită din comun“
Deşi ştia de la început că „drogurile şi crimele sunt primele lucruri care ne vin în minte când ne gândim la Mexic“, Mircea Mihăilă a decis în urmă cu un an şi jumătate să-şi abandoneze viaţa liniştită din Ploieşti şi jobul de jurnalist la un site local şi să-şi încerce norocul în Mexic. „Aveam de foarte mult timp în minte o călătorie în America Latină, iar situaţia mea de la data deciziei, una de criză personală, să-i spunem, m-a determinat să-mi iau biletul de avion şi să plec pur şi simplu“, ne-a spus Mircea prin intermediul unei reţele de socializare.
Spirit liber, iubitor de aventură şi necunoscut, Mircea a „dispărut“ o vreme, spre îngrijorarea familiei şi a prietenilor care s-au gândit la cele mai rele lucruri ştiind care este destinaţia sa. După ce s-a acomodat cu ţara, a revenit, în online, postând pe Facebook relatări despre contrastele din Mexic, una dintre cele mai exotice, dar şi mai periculoase ţări ale globului.
Partea negativă a Mexicului
„Între 1000 şi 1500 de dolari valorează viaţa unui om de rând, pe aceste meleaguri. Jocul este foarte simplu, ori renunţi din prima şi-ţi vezi de drum, ori intri în joc şi plăteşti cu viata. Moartea e privită ca o binecuvântare“, scrie Mircea care nu şi-a putut uita „apucăturile“ de jurnalist.
Ploieşteanul a fost şi martor al unui proces electoral în Statele Unite Mexicane, numele complet şi oficial al ţării cu peste 121 de milioane de locuitori. Mexicanii au fost chemaţi în iunie 2015 să aleagă 500 de deputaţi federali şi nouă guvernatori din cele 32 de state, printre care în Michoacan (vest) şi Guerrero (sud), cele mai violente din ţară, precum şi 900 de consilii municipale.
„Urnele de vot sunt la vedere, poţi trece pe stradă şi le poţi admira fără probleme. Pasta pixului care ţi se oferă pentru a-ţi alege opţiunea se poate sterge foarte uşor. O mică trecere a degetului pe zona încercuită şi gata! Votul tău se evaporă! Datele nu sunt centralizate într-o bază de date, totul e de mână.Nimeni nu te verifică dacă votezi de mai multe ori şi dovada votării e o simpla stampilă pe mână, nu pe buletinul de vot, asa cum suntem obişnuiţi. Majoritatea jocurilor politice se fac prin intermediul sindicatelor, fiecare organizaţie importantă având propriul său sindicat. Dacă nu aparţii niciunui sindicat, ţi se oferă bani, La alegerile prezidenţiale primeai 250 de lei, echivalentul a 1000 de pesos mexicani, dacă votai cu actualul preşedinte. Dacă nu vroiai, te puneau ei pe listă votanţilor şi nu primeai nimic. Ne regăsim şi noi, românii, printre aceste randuri. E drept, sub o altă formă şi într-o maniera mult mai civilizată. Dar, esenţa pare a fi acceaşi“, povesteşte Mircea Mihăilă.
Fostul jurnalist subliniază contrastrele ţării şi spune că în unele localităţi din Mexic, politicul şi narcotraficanţii au ajuns la un pact de neagresiune. Aici există o siguranţă exemplară, iar nivelul de trai este ridicat, locuri ideale pentru a o viaţă liniştită, fără griji. La cealaltă extremă sunt zonele de conflict, zone incendiare, unde forţele de ordine sunt prezente într-un număr ridicat, dar mai mult pentru siguranţa guvernanţilor decât a cetăţenilor obişnuiţi.
„Alegerile, reformele, scumpirile, toate sunt puse la date prestabilite, ele fiind mascate de finalul unei telenovele, de un joc de fotbal al echipei naţionale, de meciurile importante din prima ligă mexicană sau tot felul de stereotipuri meschine pentru a distrage atenţia populaţiei“, a constat fostul jurnalist.
Partea frumoasă a Mexicului
Mircea lucrează în Mexic la o firmă de mobilă la comandă şi se ocupă şi de organizarea de petreceri pentru copii. De asemenea, colaborează cu o profesoară de yoga care se ocupă cu terapii naturiste.
Nu a avut probleme mari de adaptare şi deocamdată nu-şi vede rostul în altă parte. Felul de a fi al mexicanilor, frumuseţea ţării şi nivelul de trai destul de ridicat în anumite regiuni, - economia acestei ţări se află pe locul XIV în lume – sunt argumente care îl determină pe Mircea să-şi continue aventura în Mexic.
„Aici poţi retrăi cu bucurie orice epocă a omenirii, orice tip de cultură, orice formă de civilizaţie, fiind întruchiparea Turnului Babel. Pare aproape de neconceput, la prima vedere, ca omul să fi putut prospera, munci, construi, crea artă şi religie în mijlocul acestei naturi copleşitoare. Dar, ei au reuşit!“, scrie Mircea care crede că a găsit şi secretul acestora.
„Mexicul este în topul celor mai fericite naţiuni. De ce? Este foarte simplu. N-ai să vezi niciodata un mexican obsedat de muncă, chiar şi pe stradă întâlneşti anunţuri de genul: Caut persoană cu chef de muncă! Ei au alte priorităţi, vor să trăiască din plin fiecare moment al vieţii. Îşi conduc pasiunile către extrem, pe faţa lor n-ai să vezi vreo urmă de frustrare sau presiune.Tot timpul au acel zâmbet genial asemănător dacilor în faţa morţii. Disperarea sau laşitatea nu au ce căuta în «templul» unui mexican. Mereu au soluţii, mereu îşi riscă viaţa când vor să-şi impună principiile, valorile, în societatea din care fac parte. Mexicanii sunt capabili de masacre oribile dar şi de o bunătate ieşită din comun“, îi caracterizează fostul jurnalist pe mexicani.
Mircea nu îşi face probleme despre siguranţa vieţii sale în ţara adoptivă. „Da, Mexicul poate fi comparat cu o junglă, greu de străbătut şi cu pericole iminente la fiecare pas, dar este şi locul unde faima te poate propulsa spre lumi inimaginabile. Este locul extremelor, ţara tuturor posibilităţilor, titlu «furat» pe nedrept de către Statele Unite ale Americii. Este o ţară nesigură dacă eşti nesigur cu tine însuţi, nu prin prisma faptelor care au loc“, este concluzia lui Mircea Mihăilă.
Se încarcă comentariile...
