Secretele retrocedării controversate a 10.000 de hectare din Retezat. Ce avere mai aveau baronii Kendeffy în anii '20

Secretele retrocedării controversate a 10.000 de hectare din Retezat. Ce avere mai aveau baronii Kendeffy în anii '20

Retezatul. FOTO: Marius Turc.

Urmaşii familiei Kendeffy au primit aproape 10.000 de hectare de păşuni, păduri şi goluri alpine în zona Retezatului, în urma retrocedărilor aprobate în 2006, care fac obiectul unui proces îndelungat. Documente ale Comitetului Agrar, din 1924, arătau că în urma Reformei Agrare, familia Kendeffy mai rămăsese cu câteva sute de hectare de pământ.

Ştiri pe aceeaşi temă

Circa 10.000 de hectare de păşuni, păduri şi goluri alpine din Retezat retrocedate Mariei Kendeffy (cetăţean austriac) şi fiicei sale Elisabeth Pongracz, urmaşe ale nobililor Kendeffy, fac obiectul unui proces început în 2009 la Judecătoria Haţeg, după ce Academia Română a solicitat constatarea nulităţii absolute a celor trei titluri de proprietate emise pe numele lor.

În numai câteva luni, în 2006, Comisia Judeţeană pentru Stabilirea Drepturilor de Proprietate asupra Terenurilor, constituită în baza unui ordin al Prefectului, a emis titlurile de proprietate pe numele celor două solicitante, cu domiciliile în Viena, după ce a stabilit că familia Kendeffy a deţinut terenuri agricole şi forestiere în Sarmizegetusa (9 hectare teren arabil, fânaţ, curţi), Râu de Mori (6.148 hectare pădure, 118 hectare teren agricol, 13 hectare fânaţ, 2241 hectare stâncărie, 1.288 hectare neproductiv), Petrila (796 hectare pădure, 104 hectare păşune) şi Pui (310 hectare pădure şi 8,74 hectare păşune). Suprafaţa totală propusă pentru validare a fost de 7.254,28 hectare de pădure, 1.193, 49 hectare păşune, 3.530 hectare teren neproductiv şi 12,18 hectare de fânaţ. Maria Kendeffy a decedat în 2017, la vârsta de 97 de ani, în Viena, iar suprafeţele imense din Retezat şi Ţara Haţegului au ajuns la fiica sa Elisabeth Pongracz şi soţul acesteia Vilmosz Pongracz (cetăţean austriac).

Curtea de Conturi reclama nelegalităţile
Potrivit unui raport din 2013 al Curţii de Conturi a României, reconstituirea dreptului de proprietate după solicitarea celor două moştenitoare ale familiei Kendeffy a fost nelegală. Fraţii Ludovic şi Gabriel Kendeffy au rămas fără cea mai mare parte din proprietăţi după Reforma Agrară din anul 1921, fiind despăgubiţi de statul român în urma naţionalizării moşiilor, cu sume importante.

„Prin trei titluri de proprietate emise în baza ordinului prefectului judeţului Hunedoara, doi cetăţeni austrieci (Kendeffy Maria şi Pongracz Elisabeta) ajung proprietarii a 9.407 ha teren forestier şi păşuni (6.304 ha pădure) în Parcul Naţional Retezat, rezervaţie a biosferei UNESCO. Domeniul Retezat a aparţinut fraţilor Ludovic şi Gabriel Kendeffy. Primul a părăsit ţara şi a fost despăgubit în procesul optanţilor din Fondul A cu suma de 856.211 coroane – aur drept despăgubiri şi 14.844 coroane aur daune pentru dezorganizarea exploataţiei, conform Deciziei Tribunalului Arbitral de la Paris. Gabriel Kendeffy, rămas în ţară, a respins ofertele de ieşire din indiviziune, declanşându-se un lung proces judiciar care nu s-a finalizat până în anul 1949.

Domeniul Kendeffy a intrat în anul 1949 în proprietatea Academiei Române fiind cea mai veche rezervaţie ştiinţifică din România. Reconstituirea este ilegală deoarece cetăţenii străini nu pot solicita reconstituirea dreptului de proprietate şi, mai mult decât atât, pentru jumătate din domeniu se plătiseră despăgubiri”, se arăta în auditul din 2013 al Curţii de Conturi a României.

Suzana mai avea cu 100 de iugăre
O hotărâre din anul 1924 a Comitetului Agrar - Secţia Transilvania, păstrată la Arhivele Naţionale - judeţul Hunedoara, arăta cu ce au rămas soţii Gabriel şi Suzana Kendeffy, precum şi fratele lui Gavriel, Ludovic Kendeffy (plecat din ţară), după reforma agrară.

Suzana Kendeffy (fostă Banffy) mai deţinea, în 1924, 100 de jugăre (circa 60 de hectare) de teren agricol şi păşuni. „Cu privire la moşiile proprietarei Suzana Kendeffy hotărăşte: admite în parte cererile de revizuire respective ale locuitorilor din Comuna Valea Dâljii, Unciuc şi Râu de Mori; Respinge ca neîntemeiate cererile de revizuire ale proprietarei. Reformează în parte hotărârea Comisiunii judeţene Deva no. 4/ 1924 şi lasă prorprietarei cota neexpropriabilă de 50 de jugăre arător şi 50 de jugăre păşune pentru vitele sale. Cu privire la pădurea proprietarei din hotarul comunei Râu de Mori, dispune să se exproprieze 576 jugăre pădure pentru completare de pădurea comunală, la comuna Ostrov şi 200 jugăre pentru completarea păşunii comunale la aceeaşi comună, adică astfel cum a fost stabilit de Comisiunea de Ocol Haţeg, prin Hotărârea no. 177 din 14 februarie 1923, care se menţine în totul cu privire la exproprierea de păduri şi păşuni. Ceea ce va prisosi după această expropriere, din pădure, va rămâne cu totul proprietarei”, se arată în documentul din 5 mai 1924.

Ludovic a rămas fără moşii
Ludovic Kendeffy a rămas fără posesiuni, după ce a ales să plece din ţară. Bunurile pe care le deţinea împreună cu fratele său Gabriel au fost împărţite astfel: „Admite în parte cererile de revizuire respective ale locuitorilor din comunele Ohaba, Purcăreşti, Răchita, Sânta Maria, Balomir, Ciopeia, Poiana, Feder, Dâncu Mare; Admite cererea de revizuire a Administraţiei Casei Parcurilor înregistrată la no. 5431/1924; Respinge ca neîntemeiate cererile respective de revizuire ale proprietarilor Gavril şi Ludovic Kendeffy. Constată că Ludovic Kendeffy este absenteist şi declară expropriate toate părţile divize sau indivize, în cuprinderea lor totală, din toate proprietăţile rurale, inclusiv curţile, conacele şi clădirile, astfel cum au fost constatate că-i aparţin, prin hotărârile respective ale comisiunilor de Ocol Petroşani, Pui şi Haţeg. Stabileşte cuantumul de pădure şi păşune aşa cum a fost stabilit de Comisiunile de Ocol respective, pentru fiecare comună în parte, în scopul satisfacerii nevoii de păşune şi pădure comunale. Să se ia din întreaga proprietate indiviză, urmând ca dacă va mai prisosi, după deducerea suprafeţelor astfel expropriate, rămâne în indiviziune între Stat - pentru jumătatea lui Ludovic Kendeffy, absenteist, şi Gavril Kendeffy. Hotărăşte ca partea indiviză cuvenită statului de la absenteistul Ludovic Kendeffy, intră în patrimoniul statului, liberă de orice contract de exploatare de pădure, de orice sarcini şi de orice constituire de drepturi de orice natură”, arată hotărârea Comitetului Agrar - Secţia Transilvania.

Kendeffy mai avea circa 400 de iugăre
Comitetul Agrar a dispus să îi fie lăsate proprietarului Gavril Kendeffy 200 de jugăre cultivabile, 75 jugăre păşune şi 148 jugăre drenate şi irigate, cu aşezarea stabilită de Comisiunea de Ocol Haţeg. „Eexpropriază tot pământul cultivabil ce proprietarul mai posedă, peste aceste cote de mai sus, în vreuna dintre comunele din Circumscripţiile Comisiunilor de Ocol Pui, Haţeg şi Petroşani. Respinge ca neîntemeiate toate celelalte capete de revizuire contrarii dispoziţiunii de mai sus”, arăta Hotărârea numărul 293, din 5 mai 1924.  Înainte de anul 1924, familia Kendeffy apucase să vândă câteva sute de hectare de păşuni.


Vă recomandăm să citiţi şi:

Trasee închise în Parcul Naţional Retezat, din cauza sutelor de cadavre de oi rămase pe munte, care au atras urşii

Turiştii au accesul interzis în două zone din Parcul Naţional Retezat, unde se află cadavrele a peste 400 de oi. Leşurile au atras sălbăticiunile, în special urşii, iar siguranţa celor care ajung pe munte este pusă în pericol.

FOTO Vacanţă în România: Cheile Buţii din Retezat, raiul cascadelor. Locul în care liniştea pune stăpânire pe tine

Şoseaua care te duce în Cheile Buţii, una dintre porţile de intrare spre Parcul Naţional Retezat, trece mai întâi prin câteva orăşele miniere, cu imagini dezolante, ca mai apoi să ofere peisaje rupte din rai. Cea mai frumoasă campanie ”Adevărul" - "125 de locuri pentru care iubim România. Jurnal de vacanţă" continuă în această seară cu un reportaj inedit despre Cheile Buţii. Ne plimbăm printre cascade, un părâu îngheţat şi lupi.

FOTO Tărâmul fermecat al Hunedoarei: cum supravieţuiesc satele din munţi, în ţinutul stăpânit în trecut de daci

Ultimii zece kilometri ai drumului spre Târsa sunt un urcuş continuu, care străbate păduri de fag, arin şi mesteacăn şi traversează luminişuri ce deschid privelişti către vârfurile încă înzăpezite ale Retezatului. Drumul forestier este alunecos şi periculos: frumuseţea peisajului se confruntă cu pericolul prăpăstiilor pe care traseul le străbate, în timp ce drumul înconjoară muntele pe care sătenii îl stăpânesc de secole.

 

 

citeste totul despre: