Patimile de la mormântul lui Avram Iancu. Cum s-au învrăjbit românii şi maghiarii la căpătâiul „Crăişorului”

Patimile de la mormântul lui Avram Iancu. Cum s-au învrăjbit românii şi maghiarii la căpătâiul „Crăişorului”

Portretul lui Avram Iancu.

O mulţime de evenimente controversate s-au petrecut de-a lungul timpului la mormântul lui Avram Iancu, de la Ţebea, iar unul dintre cele mai mediatizate a fost trimiterea în închisoare a studenţilor care au cântat „Deşteaptă-te, române”, la căpătâiul celui supranumit „Crăişorul munţilor”.

Ştiri pe aceeaşi temă

Avram Iancu, liderul românilor din Transilvania în timpul revoluţiei de la mijlocul secolului al XIX-lea, a murit în toamna anului 1872, iar mormântul său din satul Ţebea, aflat la poalele Munţilor Apuseni, a devenit loc de pelerinaj pentru români. A fost, de-a lungul timpului, şi un loc al disputelor între români şi maghiari, un mormânt în faţa căruia, ani în şir până la începutul secolului XX, au fost interzise manifestările fastuoase de comemorare.

Starea jalnică a mormântului
Nicolae Iorga a vizitat mormântul lui Avram Iancu în 1904 şi a scris despre destinul tragic al revoluţionarului dar şi despre soarta tristă a locului său de veci.

„Avram Iancu nebuni. El umblă multă vreme pribeag pe la casele oamenilor, ferindu-se numai de aceia care-l iubeau mai mult. Peri în 1872 în tinda casei unui sărac din Baia de Criş, a unui covrigar. De aici îl aduseră, ca pe atâţia alţii din Baia de Criş, care n-au o biserică şi un cimitir acolo, la Ţebea. El zace în locul unde ostreţe negre înconjură o cruce verde purtând inscripţia scurtă: Avram Iancu, advocat, prefect Legiunii gemene române 1848-9, + 1872. Cununile ce i s-au adus, uneori cu zgomot, totdeauna cu o mărginită pietate, au fost adăpostite de confiscări, batjocoriri şi sfâşieri. Mormântul în care se odihneşte învingătorul învins şi nebunul care nu mai avuse de ce să rămâie cuminte e acesta, sărac şi umil cum e soarta poporului care-l păstrează ca urnă a sfintelor moaşte. Şi lângă dânsul vechiul stejar cu trunchiul mândru mai răsfiră crengile puternice, ce cad pe rând şi se înnoiesc într-una, vuind în vântul serilro cântece de taină, între crucea mortului din groapă şi crucea suferinţei învietoare de pe lăcaşul românesc al credinţei”, scria Nicolae Iorga, în volumul Neamul Românesc şi Ţara Ungurească (1906).

Românii trimişi în temniţă
În anii tulburi ai începutului de secol XX, în care comunităţile de români şi maghiari continuau să fie învrăjbite, autorităţile transilvane luau măsuri aspre faţă de românii care manifestau la mormântul de la Ţebea. Cel mai cunoscut astfel de caz a fost condamnarea la trei săptămâni de temniţă a unor studenţi din Cluj, care au cântat imnul „Deşteaptă-te, române”, în faţa locului de veci al lui Iancu.

În 31 decembrie 1899, tinerii Ioan Scurtu Coriolan Steer şi George Novacovici au depus la mormântul lui Avram Iancu de la Ţebea o coroană cu tricolor şi inscripţia „Tinerimea română, lui Avram Iancu. Dormi în pace, noi veghem” şi au intonat „Deşteaptă-te, române”. Cei trei au fost exmatriculaţi, autorităţile le-au intentat proces pentru delict contra religiei, acuzând că Avram Iancu a fost infidel faţă de statul maghiar, şi au fost condamnaţi. Ziarele româneşti din acea vreme au relatat pe larg evenimentul, în articole în care autorii îşi manifestau nemulţumirea faţă de măsurile luate împotriva studenţilor.

„La Baia de Criş s-a mai scris o pagină în istoria vieţii noastre naţionale. Trei tineri universitari români au fost osândiţi la câte şase săptămâni de temniţă şi 150 de coroane amendă, pentru că s-au dus să încoroneze mormântul sfânt de la Ţebea, unde îşi doarme somnul de veci marele nostru viteaz Avram Incu. N-a fost destul că geandarmii au pătruns în biserică şi au răpit coroana, ci pentru a dovedi ce fel de lege, drept şi dreptate le dă românilor stăpânirea de acum, judeşe din Baia de Criş a chemat în judecată şi a osândit pe cei trei români pentru fapte pe care niciun bun român n-ar sta la îndoială a le săvârşi, pentru că niciun român nu poate recunoaşte procurorilor maghiari dreptul ca ei să ne înveţe cum să ne scriem istoria, pe cine dintre noi să socotim mare, pe cine să iubim şi al cui mormânt să ne rugăm”, informa ziarul Tribuna Poporului, în februarie 1900.

Cu timpul, situaţia mormântului de la Ţebea s-a schimbat, cimitirul s-a transformat într-o atracţie turistică şi un loc de popas căutat de personalităţile vremii, iar în prezent aici au loc anual serbările naţionale în care este omagiat Avram Iancu.


Vă recomandăm să citiţi şi:

Episoadele cutremurătoare ale bolii care l-a ucis pe Avram Iancu. Tortura suferită în temniţă l-a urmărit tot restul vieţii

Mărturii rare despre Avram Iancu, publicate la câteva zile de la moartea lui de prietenul său Gheorghe Bariţiu, ofereau explicaţii pentru boala care l-a îngenuncheat pe cel mai ilustru personaj al Transilvaniei de la mijlocul secolului al XIX-lea.

Celebra scrisoare a lui Avram Iancu, după măcelurile Revoluţiei din Ardeal: „Fraţilor maghiari, ascultaţi cuvintele din adâncurile sufletului unui român sincer“

Cea mai celebră scrisoare a lui Avram Iancu, păstrată în arhive, a fost redactată în 15 iulie 1849, la sfârşitul mişcărilor revoluţionare din Transilvania anilor 1848 – 1849, în timpul cărora au murit mii de români şi maghiari. „Libertate, egalitate, frăţietate. Fraţilor maghiari!”, a fost îndemnul dat de Avram Iancu, la începutul scrisorii manifest, semnată în calitate de prefect.

VIDEO Români învrăjbiţi de politicieni la mormântul lui Avram Iancu de la Ţebea. „De ce le daţi atâtea facilităţi ungurilor?“

Peste 5.000 de oameni au participat la Serbările Naţionale – Ţebea 2017, organizate ca omagiu adus lui Avram Iancu, liderul românilor din Transilvania în timpul Revoluţiei din 1848 – 1849. Liviu Dragnea şi Ludovic Orban s-au numărat printre politicienii prezenţi la ceremonii. Nu au lipsit discursurile naţionaliste şi defulările împotriva maghiarilor.

citeste totul despre: