Cum se perfectau transferurile pe timpuri? Narcis Coman: “Am ajuns la Olteniţa pentru un vagon de tablă. Alţii erau vânduţi pe-o butelie”

Ajuns la 65 de ani (pe care i-a împlinit sâmbătă, 5 noiembrie), cel mai bun produs al fotbalului giurgiuvean povesteşte cu umor episodul primului său transfer: de la “juniorii” Victoriei Giurgiu la “seniorii” Şantierului Naval Olteniţa.

"Adevărul" îi dedică un nou articol unuia dintre cei mai talentaţi portari din istoria fotbalului românesc. Traseul a fost unul sinuos, desprins parcă din filmele de aventuri.

Narcis Coman nu împlinise 13 ani când a debutat în poarta “piticilor” Olimpiei Giurgiu. Făcea orice pentru a fi prezent la antrenamente chiar dacă asta însemna să chiulească de la ore şi să îşi enerveze la culme o rudă care era profesor.

N-a mai ajuns să debuteze la “seniorii” Victoriei (formaţie rezultată în urma unei fuziuni a două echipe locale) ci a “coborât” pe Dunăre, la Olteniţa.

CLICK PE IMAGINI PENTRU FOTOGALERIE

“Am ajuns la Olteniţa pentru un vagon de tablă livrat la Giurgiu de şantierul naval de-acolo. Eu zic că a fost bine. Alţii erau vânduţi pe-o butelie” povesteşte cel care avea să debuteze în Divizia A la nici 19 ani. Nu cu Olteniţa, ci cu UTA, oficialii “Bătrânei Doamne” asigurându-şi serviciile puştiului-minune contra unui set complet de echipament.

Giurgiuveanul a avut nevoie de un singur sezon pentru a ajunge la Piteşti, echipa care îl avea în lot pe marele Dobrin. Cu Argeşul a debutat în cupele europene şi la “naţională”, devenind totodată vicecampion al ţării.

Regretă că n-a ajuns în Mexic
Cu toate că au urmat în carieră echipe de top precum Dinamo şi Steaua, giurgiuveanul nu a reuşit să se adapteze la regimul cazon impus de formaţiile Miliţiei şi Armatei.

Devenise un rebel care se certase la cuţite inclusiv cu federalii şi cu antrenorul Angelo Niculescu, lucru care avea să-l priveze de visul de a juca la un campionat mondial.

Dacă la capitolul realizări familia şi nepoţelele Roxana şi Cosmina îi sunt cele mai dragi, când vine vorba de regrete, fostul mare portar afirmă că i-ar fi plăcut să prindă lotul pentru “Mexico 70”.

„Marele meu regret rămâne acela că nu am jucat la un campionat mondial. Poate că ar fi trebuit să fiu şi eu în lotul pentru Guadalajara, în 1970, însă nu s-a putut. Am fost şi eu încăpăţânat, au fost şi alţii. Nu mai are rost acum să vorbesc despre asta”.

S-a reinventat la Târgovişte
Salvarea a venit de la CS Târgovişte, acolo unde a renăscut din propria cenuşă. A devenit idol al tribunei, a revenit în echipa naţională şi a fost ales cel mai bun fotbalist al anului 1978.

“Nici n-am ştiut că am fost declarat cel mai bun fotbalist. M-a anunţat socrul meu care auzise la radio. După aceea am luat şi ziarul şi am văzut: eu pe primul loc, Gicu Dobrin pe doi. Nu-mi venea să cred”.

Târgoviştea i-a rămas lipită de inimă pentru că a fost iubit şi respectat pentru evoluţiile sale. Nici măcar în Giurgiu nu a fost atât de apreciat.
„Nu m-am simţit nicăieri ca la Târgovişte, acolo unde tribunele erau pline meci de meci. Am fost iubit dar şi eu am dat tot ce aveam mai bun” povesteşte Coman.

“Răsplata” sportului-rege
Fotbalul n-a lăsat urme adânci doar în sufletul lui Narcis Coman ci şi pe carne. Campionul de altădată al reflexelor nu-şi mai poate mişca o parte din degete, are coloana deplasată şi o rană adâncă pe pulpa piciorului stâng.

„Cu ce m-am ales după 20 de ani de activitate? Cu zece fracturi la mâini şi claviculă, coloana deplasată trei milimetri, spondiloză cervicală, ruptură de muşchi, cicatrici. Nu îmi pare rău pentru niciuna” afirmă în stilul caracteristic cel care încânta tribunele cu paradele sale.

„Dacă nu aveam fotbalul, nu aveam nimic. Adevăratul Narcis s-a îndrăgostit de propriul chip, a căzut în apă şi s-a înecat. Eu am căzut într-un butoi cu vin, l-am secat şi am ieşit viu de-acolo” – Narcis Coman, fost internaţional.

Profil:

Narciz Răduţ Coman (după numele din buletin) s-a născut la 5 noiembrie 1946, în Giurgiu. De-a lungul carierei sale a evoluat, ca senior, la opt formaţii: ŞN Olteniţa, UTA, FC Argeş, Dinamo, FCM Giurgiu, Steaua, SC Bacău şi CS Târgovişte. A adunat 214 prezenţe pe prima scenă a fotbalului românesc, 12 selecţii în echipa naţională de fotbal a României şi 12 jocuri în cupele europene. Câştigător al Cupei României în anul 1971 cu Steaua şi declarat cel mai bun fotbalist al anului 1978, Coman este maestru al sportului, numele său apărând în Enciclopedia personalităţilor din România Hübners Who is Who (2009). Reîntors la Giurgiu în 1980, actualmente este antrenor coordonator al lotului de portari la Astra II Giurgiu.