VIDEO Muzica aromânilor este unică în lume. Cum sună cântecele polifonice impresionante cântate în cor de bărbaţi
0Aromânii din Dobrogea păstrează în sânul comunităţii o muzică unică în lume, arhaică, aproape necunoscută celorlalţi, izvorâtă din străfundurile neamului. Rapsozii din Balcani au un stil aparte de a cânta.
Cântecele polifonice se întâlnesc doar în aşezările aromânilor fărşeroţi din Dobrogea. Sunt îngânate doar de bătrânii satului, care cântă în canon, întretăindu-şi vocile şi prelungind sunetele acompaniindu-şi astfel tovarăşii, în timp ce se joacă în mâini cu nelipsitele mărgele. „Este un cântec cu cârcoaci (noduri)“, spun aromânii.
Fărşeroţii reprezintă una dintre ramurile de aromâni stabiliţi în România, majoritatea păstori transhumanţi. Comunitatea de aromâni din România este formată din: fărşeroţi (proveniţi din Grecia şi din Albania), pindeni (originari din Pind), bitoleni (veniţi din zona Bitolia-Iugoslavia) şi grămosteni sau cipani (descendenţi din Gramoste, Grecia).
Istoria povestită a aromânilor poate fi cunoscută într-o carte nou apărută, „Timpul regăsirii. Fiii Avdellei“ (Editura Eikon, 2018), în care autoarea, jurnalista Steliana Duliu-Bajdechi de la Radio Constanţa, prezintă oamenii de dincolo de fapte. Steliana, unul dintre cei mai apreciaţi oameni de presă din Dobrogea, presară amintiri ale străbunilor ei, din vremuri imemoriale, printre lupte pentru existenţă, cuceriri, pierderi şi câştiguri de viaţă ale unor personaje inspirate din realitate. Cartea a fost primită cu asemenea entuziasm încât autoarea a promis că va continua povestirile neamului său mereu în căutarea locului de Acasă.
Rapsodul Grigore Leşe, cel care i-a descoperit şi i-a promovat la nivel naţional şi internaţional, a mărturisit ce a simţit că i-a auzit cântând pe aromânii din Dobrogea.
„Când am pornit spre aromânii fărşeroţi din Cogealac, despre care auzisem că ar cânta polifonic, nu mi-am imaginat că voi trăi strania senzaţie că îmi aud strămoşii cântând.
Spre deosebire de ţăranul român, care horeşte de unul singur, excepţie făcînd colindele şi unele cântece de ritual, aromânii fărşeroţi din Cogealac cântă numai în grup. Isonul gutural însoţeşte linia melodică susţinută de cimpoi, generând o polifonie arhaică avînd substrat eterofonic.
Această manieră de interpretare, asemănătoare celei orientale, întâlnită la mai multe populaţii din Caucaz şi Transcaucazia, presupune un auz muzical de excepţie, cunoaşterea liniei melodice, a ritmului, a textului, precum şi respectarea anumitor reguli de interpretare.
Aromânii fărşeroţi din Cogealac obişnuiesc să stea jos atunci când cântă, oferind un adevărat spectacol - nu doar auditiv, ci şi vizual, prin expresivitatea gesturilor şi plasticitatea mişcărilor din timpul interpretării.
Ei cântă despre păstori, «picurari», despre dragoste, dor, înstrăinare. Sunt statuari, demni, liberi, conservatori, înzestraţi de Dumnezeu cu virtuţi alese”, i-a admirat Grigore Leşe, care spune despre muzica polifonică a aromânilor că este unică în lume.
Muzica fărşeroţilor se distinge prin arhaicitate şi manieră de interpretare. Cântecele se interpretează în grup, aşezat („din pade“, cum spun ei).
Pentru Muzeul Ţăranului Român, Grigore Leşe a detaliat cum i-a cunoscut pe aromânii din Dobrogea. El şi-petrecut ani de-a rândul culegând şi interpretand cântece tradiţionale româneşti, cultivând maniera unică de interpretare din sânul satelor vizitate, atat de importantă pentru păstrarea autenticităţii folclorului românesc.
„Pe aromânii fârşeroţi din Cogealac i-am întâlnit în vara anului 2007, în timpul unor filmări pe care le realizam în Dobrogea. Atunci am avut impresia că îmi aud strămoşii horind, iar în cântul lor am descoperit rezonanţele ancestrale ale horii în grumaz din Maramureş. Sunt oameni simpli, păcurari, de un rafinament şi o nobleţe sufletească rar întâlnite, fermecători şi misterioşi ca spaţiul de unde vin, ca muzica lor…
Din păcate, cu aromânii fârşeroţi timpul nu mai are răbdare. La noi, sunt ultima generaţie care mai cântă folosind formele polifonico-armonice populare străvechi iar în teren maniere asemănătore de interpretare mai pot fi întâlnite doar la fârşeroţii din Albania, Grecia şi la unele populaţii din Corsica, Caucaz şi Transcaucazia.
Sursa icr.ro
Spre deosebire de ţăranul român care horeşte de unul singur, excepţie făcând colindele şi cântecele de ritual, aromânii fărşeroţi din Cogealac cântă numai în grup. Isonul gutural însoţeşte linia melodică susţinută de cimpoi, generând o polifonie arhaică cu substrat heterofonic.
Melodia este începută de o singură persoană, de obicei cel înzestrat cu cea mai bună voce, fiind preluată de întregul grup după primele versuri. Fiecare cântăreţ are intervenţii solistice, în timp ce alţii ţin doar isonul pe tonică, cu vocala „e”. Structura muzicală repetitivă, melismatică, ornamentată, dă curs improvizaţiei. Versul cântat este întrerupt de numeroase interjecţii intonate în acut, la care cântăreţul recurge intuitiv pentru a completa unele goluri ale rândului melodic.
Uneori un cuvânt este cântat fără ultima silabă, fiind reluat imediat în întregime de către întregul grup. Această manieră de interpretare, asemănătoare celei orientale, presupune un auz muzical de excepţie, cunoaşterea liniei melodice, a ritmului, a textului, precum şi respectarea unor reguli stricte de interpretare“, povesteşte Grigore Leşe.
Cu ani în urmă, Leşe a iniţiat un program intitulat „Ultimii rapsozi“, susţinut de Institutul Cultural Român, prin care îşi propunea familiarizarea publicului citadin cu folclorul autentic din România. Programul prezenta oameni care cântă aşa cum o făceau strămoşii lor, cu sute de ani în urmă. „Un scop al programului este conştientizarea faptului că arta tradiţională, reprezentând o valoare identitară fundamentală, formează un patrimoniu, iar acest patrimoniu imaterial trebuie respectat şi păstrat. Este avută în vedere muzica tradiţională românească, dar şi cea a minorităţilor din România“, arătau organizatorii.
Cei din grupul lui Leşe care au cântat românilor şi străinilor erau din Cogealac - Mihai Gherase (cimpoi), Vasile Giogi, Nicolae Zogu, Dumitru Zogu, Nicolae Preşa, Tănase Şiapte, Vasile Mitrenca, Gheorge Cica şi Dumitru Caimacan - şi reprezentau ultima generaţie de aromâni fărşeroţi din sat care mai cântă polifonic.
Muzica polifionică a mai fost promovată şi prin proiectul „Conservarea şi promovarea tradiţiilor de cântec ale aromânilor fârşeroţi din Dobrogea“, realizat de Asociaţia Vira, Proiect Avhdela, Asociaţia „Aşezămintele Sfântului Mare Mucenic Mina“, Editura Predania, cu sprijinul Administraţiei Fondului Cultural Naţional.
Cântecele polifonice se aud însă oriunde se adună aromânii din Dobrogea care ţin la această tradiţie.
Pe aceeaşi temă:
Se încarcă comentariile...
