Corveta „Contraamiral Horia Macellariu” participă la un exerciţiu multinaţional de luptă antisubmarin în Marea Mediterană
0Corveta „Contraamiral Horia Macellariu” (265) participă, în perioada 4 - 20 noiembrie, la exerciţiul multinaţional de luptă antisubmarin DOGU AKDENIZ-17, realizat o dată la doi ani de către Forţele Navale Turce.
Cei 88 de membri ai echipajului navei se află sub comanda căpitan-comandorului Cristian ABAIANIŢI şi îşi vor desfăşura activităţile, alături de gruparea navală NATO SNMG-2 (Standing NATO Maritime Group 2), în Marea Mediterană de Est şi în portul Aksaz din Turcia.
La exerciţiu participă nave militare din Bulgaria, Marea Britanie, România, Statele Unite ale Americii şi Turcia.
Prin participarea la acest exerciţiu, Forţele Navale Române contribuie la susţinerea şi dezvoltarea iniţiativelor regionale în domeniul maritim-militar, transmite Biroul informare şi relaţii publice al Forţelor Navale Române.
Cine a fost Horia Mecellariu
Horia Macellariu s-a născut pe 10 mai 1894 la Craiova, fiind descendentul unui neam de boieri din Ţara Românească stabiliţi în secolul al XVI-lea la Miercurea Sibiului. Impresionat de navele militare pe care le-a admirat la Constanţa, printre care şi Crucişătorul Elisabeta, s-a înscris la Şcoala Militară de Artilerie, Geniu şi Marină, pe care a absolvit-o în 1915, deşi părinţii voiau să-l facă inginer de mine.
În 1916 a fost mobilizat în Forţa de Operaţiuni româno-rusă de la Dunăre, ca locţiitor al comandantului navei Principele Nicolae, a cărei comandă a preluat-o peste câteva luni, deşi avea doar gradul de sublocotenent. S-a remarcat în luptele de la Turtucaia, Rasova şi Hârşova.
În 1923 a fost ambarcat pe distrugătorul Mărăşeşti, apoi îl regăsim la comanda torpiloarelor Lepri şi Vârtejul. După o scurtă perioadă în care a fost detaşat la Marele Stat Major, revine la nave în postura de comandant al Monitorului „Lascăr Catargiu“.
După Primul Război Mondial, a fost trimis la celebra instituţie de învăţământ a Marinei Franceze – Şcoala de Război Naval din Paris, absolvind-o pe locul doi, pe primul fiind, evident, un francez.
După intrarea României în cel de-al Doilea Război Mondial, a fost mobilizat la Marele Cartier General, unde a elaborat ordinele referitoare la conducerea operaţiunilor executate de unităţile Marinei, în cooperare cu trupele terestre şi de aviaţie.
Apoi, din 1942. este numit la comanda Escadrilei de Distrugătoare din care făceau parte Regele Ferdinand, Regina Maria, Mărăşeşti şi Mărăşti, cea mai importantă unitate a Forţelor Navale Maritime, iar apoi este avansat comandant al Forţelor Navale Maritime, post pe care l-a ocupat până pe 2 septembrie 1944.
Contraamiralul Macellariu a condus cu succes în Marea Neagră Forţa Maritimă în operaţiuni de minare, de siguranţa convoaielor, de aprovizionare şi evacuare din Crimeea, cunoscută sub denumirea de „Operaţiunea 60.000“.
Pe lista criminalilor de război
Împreună cu generalul Constantin Ionaşcu a avut o contribuţie majoră la plecarea navelor germane după 23 August 1944. După sosirea sovieticilor în ţară, a fost numit comandant al Dobrogei, iar apoi încadrat la Subsecretariatul de Stat al Marinei, comandant al Şcolilor Marinei. După trecerea în rezervă, la 23 aprilie 1945, amiralul începe să fie vânat de Comisia Aliată de Control din România, fiind trecut pe lista criminalilor de război. I se fac două denunţuri pe baza cărora a fost trimis în ancheta Tribunalului Poporului, care însă nu îi găseşte nicio culpă.
Însă este acuzat din nou pentru că a făcut parte din Mişcarea Naţională de Rezistenţă Anticomunistă creată de generalul Aurel Aldea. Într-o declaraţie dată în 1948, recunoaşte că a contactat ofiţeri de Marină cu scopul de a „întreţine trează flacăra naţională şi credinţa“. Tot el s-a implicat în organizarea manifestaţiei de la 8 noiembrie 1945 pro-monarhie, desfăşurată de ziua numelui regelui Mihai şi i s-a încredinţat conducerea Mişcării de Rezistenţă din Bucureşti.
Comuniştii i-au percheziţionat locuinţa din Bucureşti pe 27 mai 1946 şi, după ce a aflat că membri ai organizaţiei „Sumanele Negre“ au fost arestaţi, se ascunde la familiile foştilor subalterni din Bucureşti.
La 18 noiembrie 1946 a fost condamnat de Curtea Militară de Casaţie şi Justiţie la muncă silnică pe viaţă „pentru complotare întru distrugerea unităţii statului“, la 25 de ani de muncă silnică „pentru complicităţi la păstrarea de armament, muniţiuni şi exploziv“, la 10 ani de „detenţiune riguroasă“, cinci ani de degradare civică şi 50.000 de lei cheltuieli de judecată pentru răzvrătire. Amiralul Horia Macellariu a fost dat în urmărire generală.
În tot acest timp, amiralul a rămas fidel regelui şi pregătea ţara în situaţia unor schimbări internaţionale, întocmind şi lista unui guvern care ar fi preluat conducerea ţării. Umblând pribeag prin Bucureşti, a fost ridicat de pe stradă, în februarie 1948. „Vreo 20 de oameni din mulţimea trecătorilor s-au năpustit asupra mea cu pistoale şi m-au înconjurat. Era ziua în amiaza mare“, a povestit el ulterior.
Ancheta a durat şapte luni. „Dosarul rezultat este format din declaraţii scrise de mine, dar dictate de anchetatori cuvânt cu cuvânt, sub presiune. Eu nu mai eram eu, conţinutul declaraţiilor nu-mi aparţineau, aşa mi-a venit în cap să arat acest lucru pentru viitorime: am semnat acele documente cu numele meu scris cu litera «M» mare, când adevărata mea iscălitură, cunoscută de toţi şi scrisă pe tot ce semnasem de-a lungul vieţii, era cu litera «m» mică“. A fost eliberat în anul 1964, în urma graţierii tuturor deţinuţilor politic.
Vă mai recomandăm:
Se încarcă comentariile...
