„Modul rusesc” de a purta război în Ucraina: artilerie grea şi atacuri asupra femeilor gravide şi copiilor
0
Expertul în intelligence militar Ionuţ Şutea vorbeşte, într-un interviu pentru „Adevărul”, despre trecerea în Ucraina la „modul rusesc de război”, adică folosirea artileriei grele la scară largă, iniţial asupra obiectivelor militare, apoi şi asupra celor civile, inclusiv a spitalelor. Şutea susţine că putem vorbi de crime de război, la fel ca în campania din Siria a armatei ruse.
Dacă în primele zile ale războiului din Ucraina armata rusă a fost atentă cu „pagubele colaterale”, încercând să evite uciderea civililor şi distrugerea zonelor rezidenţiale, fiecare zi care trece ne aduce mai aproape de „modul rusesc de a purta război”, explică expertul în intelligence militar Ionuţ Şutea.
Adevărul: Am văzut, ca o noutate, multe atacuri asupra unor clădiri civile şi avem un număr mult mai mare de civili morţi şi răniţi. E posibil să fi fost din greşeală sau atacurile au fost ţintite asupra civililor?
Ionuţ Şutea: Da, numărul cazurilor în care civilii au fost atacaţi a crescut exponenţial, iar acest aspect are două cauze. În primul rând, iniţierea operaţiilor ruseşti de luptă la sol a însemnat relaxarea regulilor de angajament (deschiderea focului în aproape orice condiţii) şi folosirea artileriei grele la scară largă. Este clar că în primele 48 ore de la invazie armata rusă a operat sub reguli foarte stricte, dar asta numai pentru că se aştepta să fie primită ca o forţă eliberatoare! Însă, odată ce s-au lovit de realitatea din teren, ruşii au început să ridice restricţiile şi să implementeze „modul rusesc de război.”
Doctrina rusească
Ce înseamnă „modul rusesc de război”?
Doctrina rusească pune mare accent pe artileria grea şi rafale sol-sol indirecte ce au ca scop distrugerea inamicului înainte ca forţele de ocupaţie să avanseze asupra obiectivului. Drept consecinţă, ruşii au lovit cu artilerie fără a le păsa prea mult cine se află în zonă sau ce posibile pagube ar produce, iar astfel decesele în rândul civililor au început să crească. Ruşii au parametri destul de permisivi cu privire la „pagubele colaterale”, cu alte cuvinte, nu-i prea interesează ce se întâmplă cu populaţia afectată.
Dacă, iniţial, am putut vorbi în mare parte de neglijenţă în folosirea de muniţie ghidată sau cu o marjă de eroare mare în zone civile, au apărut apoi tot mai multe atacuri ce nu pot fi explicate prin neatenţie sau neglijenţă. După aceea, toate aceste cazuri „inexplicabile” s-au tot multiplicat până când au devenit o tendinţă, iar apoi o practică regulată. Ţintirea intenţionată a civililor ca tactică de asediu este a doua cauză. Iar aceasta este practica regulată de care vorbim. Aceste atacuri au loc aproape zilnic în Mariupol, şi foarte frecvent în Harkov şi Chernihiv. Asemenea atacuri au avut loc şi în zona Kiev-ului, în special în satele din vecinătatea vestică a capitalei.
Mariupol, înainte şi după bombardamentele ruseşti. FOTO: BBC
Mariupol, demonstraţie a tacticilor de asediu ruseşti
S-a vorbit inclusiv în cadrul ONU despre atacul asupra unui spital de copii şi a unei maternităţi în Mariupol. Ce părere aveţi?
Ce vedem în Mariupol este o demonstraţie a tacticilor de asediu ruseşti. Au înconjurat oraşul, l-au lăsat fără apă şi curent, şi apoi au început să preseze apărătorii şi populaţia civilă. Au început cu atacuri asupra obiectivelor militare, dar apoi au trecut la atacarea obiectivelor civile: malluri, hipermarketuri (de exemplu un Metro), zone rezidenţiale, iar, mai recent, acel complex medical ce adăpostea atât o maternitate, cât şi un spital de copii. Justificarea ruşilor va fi mereu că acelea au „devenit” obiective militare, ba că nu mai funcţionau ca spitale, ba că au fost ocupate de soldaţi ucraineni. Adevărul este că în momentul atacului erau femei gravide şi copii în acel spital, lucru dovedit de imaginile de la faţa locului. Este aceeaşi poveste ca şi în Alep.
Dacă analizăm craterul lăsat în urma atacului, ruşii au folosit, cel mai probabil, o bombă nedirijată cu explozibil ridicat, de tipul FAB-500, exact tipul de bombă folosit şi în Harkov şi Chernihiv în zilele precedente.
Credeţi că Rusia pune la dispoziţia civililor coridoare umanitare? Au fost multe incidente în care s-a deschis focul asupra civililor
Există informaţii că ruşii au deschis focul asupra coridoarelor umanitare. Cel mai elocvent exemplu este cel al familiei din Irip, ucisă de ruşi în timp ce încerca să evacueze zona de război. Trebuie să reţinem un lucru important: armata rusească nu are sensibilităţi umanitare. Dacă ruşii acceptă un armistiţiu este pentru că au nevoie de o pauză din motive tehnico-militare sau politice (pentru negociere), doar atât. Ruşii, de obicei, încalcă armistiţiul în momentul în care sunt gata să revină în joc şi nu mai au nevoie de timeout Până acum nu a existat nicio situaţie în care Rusia să fie cu adevărat preocupată de soarta populaţiei civile, astfel încât să-şi periciliteze tempoul şi planurile militare pentru a asigura că civilii ies din zona focului.
În Mariupol au atacat un spital în care erau femei gravide şi copii. FOTO: CNN „Dovezi clare că se comit crime de război”
Crezi că putem vorbi despre crime de război?
Fără îndoială, da. Există dovezi clare, din surse deschise, că ruşii au folosit muniţie de război, inclusiv muniţie prin fragmentaţie împotriva unor obiective strict civile în Chernihiv, Harkov, Irpin şi Mariupol. Din păcate, acest lucru nu ar trebui să fie o surpriză! Întreaga campanie rusească în Siria, de exemplu, a fost o imensă crimă de război.
În primele zile ale războiului, din arsenalul armatei ruseşti am văzut, mai ales, tancuri şi maşini blindate învechite. Ce fel de arme noi au aruncat în luptă ruşii între timp?
Au început să apară numeroase sisteme militare în ultimele zile, în special drone şi muniţie. Am văzut din în ce în ce mai multă activitate a dronelor ruseşti, inclusiv a modelelor Forepost-R, Orion şi Orlan-10. Cea din urmă este aceeaşi cu cea găsită în Bistriţa recent. Acestea au fost folosite atât în rol de atac la sol, cât şi pentru cercetare, culegere de informaţii sau mai tipic rusesc, dirijarea focului de artilerie. Am mai observat şi folosirea muniţiei de tip „loitering munition,” mai exact KUB-BLA, ce este în sine o copie a unui sistem israelian. Dacă mergem mai în urmă ca an de producţie, ruşii au folosit cam toate rachetele construite prin anii 2000-2010 şi anii 90, inclusiv Kh-101, Kalibr şi cele pentru Iskander-M şi Iskander-K. Devine din ce în ce mai clar că folosesc şi aeronave de superioritate aeriană de tip Suhoi 35S, cele mai noi versiuni ale seriei „Flanker” în codificare AFIC şi NATO.
Riscul folosirii armelor chimice
Apar acum acuzaţii de ambele părţi privind folosirea armelor chimice. Ce credeţi, este posibil? Ce implicaţii ar avea folosirea acestor tipuri de arme?
Rusia şi-a acuzat aproape toţi adversarii în ultimii ani de dezvoltarea sau folosirea de arme chimice - rebelii sirieni, ucrainenii, până şi pe georgieni i-au acuzat că au astfel de laboratoare. În realitate, aliaţii ruşilor au fost cei ce au dezvoltat şi folosit asemenea arme sau chiar Rusia - dacă ne uităm la asasinatele comise în Europa folosind agentul chimic Novichok. Oricum, în scenariul puţin probabil în care ruşii vor trece la folosirea armelor chimice, trebuie să urmărim mişcarea NATO pentru că e puţin probabil ca alianţa să rămană impasibilă la o astfel de escaladare a războiului.
Prezenţa redusă a aviaţiei ruseşti este o consecinţă a directă a faptului că ruşii nu au neutralizat sau suprimat suficient de mult apărarea antiaeriană a Ucrainei. În imagine, temutul avion SuhoiSU-57.
Unde este aviaţia rusă?
S-a vorbim mult despre lipsa aviaţiei ruseşti în războiul din Ucraina, ce părere aveţi?
Aş spune mai degrabă, prezenţa redusă a aviaţiei ruseşti, nu lipsa ei. Prezenţa redusă a aviaţiei ruseşti este un element bizar al acestei campanii şi este o consecinţă a directă a faptului că ruşii nu au neutralizat sau suprimat suficient de mult apărarea antiaeriană a Ucrainei. Suprimarea sau distrugerea apărării antiaeriene a inamicului este o condiţie necesară de îndeplinit pentru a permite operaţii aeriene în siguranţă pentru forţa agresoare, în acest caz Rusia..
De ce nu reuşit ruşii să neutralizeze apărarea antiaeriană a Ucrainei? Motivele posibile ar putea fi informaţiile greşite privind locaţiile şi nivelul de funcţionare al sistemelor sol-aer ucrainene, intenţia de a economisi muniţia ghidată cu precizie pentru un eventual, deşi improbabil război cu NATO, subestimarea apărării aeriene ucrainene sau o combinaţie a acestor elemente. Toti aceşti factori au fost cel mai probabil alimentaţi de presupunerea Kremlinului că Ucraina nu se va apăra, aşa că pur şi simplu nu au investit multe resurse în această misiune. Unii analişti susţin că ruşii nu se pricep la această misiune - o posibilitate reală având în vedere că, până acum, în războaiele anterioare, ruşii au înfruntat oponenţi fără sistemele de apărare antiaeriene sofisticate şi nu au fost nevoiţi să execute astfel de misiuni la scară largă.
Care este explicaţia?
Este clar că un număr mare de sisteme S-300 ucrainene au supravieţuit, iar acestea sunt folosite în mod constant. De altfel, ucrainenii acum caută să se aprovizioneze cu noi rachete sol-aer si piese de schimb pt S-300 din ţările NATO ce au asemenea sisteme cum ar fi Slovacia, Bulgaria sau Grecia.
Sistemele S-300 au o rază lungă de acţiune şi acoperă segmentele superioare ale spaţiului aerian. Acest lucru forţează aeronavele ruseşti să opereze la altitudini mai mici, ceea ce le aduce în acoperirea sistemelor antiaeriene ucrainene cu rază scurtă de genul Buk M-1 şi 9K33 Tor, şi cu rază foarte redusă şi portabile de tipul MANPAD, cum ar fi Stinger sau Strela. Este un context operaţional destul de complex, contestant, iar ruşii deoseri îşi joacă şansele şi plătesc preţul (pierd avioane). Alteori folosesc muniţie cu rază lungă lansată de la distanţă, din afara bătăii sistemelor S-300.
Asistăm la o creştere constantă a operaţiilor aeriene ruseşti, dar într-un mod sporadic şi cu rezultate împărţite. În unele zone, cum ar fi sud-est, ei au în mod evident superioritate aeriană şi folosesc bombe puternic explozive de la distanţă apropiată. Cu toate acestea, peste Harkov şi nordul Ucrainei, spaţiul aerian este vizibil încă contestat, iar ruşii continuă să piardă avioane din cauza rachetelor sol-aer. În vestul Ucrainei nu se aventurează şi lovesc exclusiv cu rachete de croazieră lansate din spaţiul aerian al Belarusului.
Un alt lucru de punctat: prin surse deschise nu vedem chiar toate mişcările. Aşa că, dacă ar fi să merg mai departe, cred că anvergura operaţiilor aeriene este mult mai extinsă. De exemplu, în Belarus ruşii folosesc avioane A-50 de avertizare timpurie, control şi comandă aeriană ce coordonează operaţiile aeriene ruseşti în Ucraina.
Probabil şi mai important este că ruşii pot escalada anvergura operaţiilor aeriene în orice moment. Aceştia au sute de avioane poziţionate în bazele aeriene din Belarus şi vestul Rusiei ce pot intra în joc oricând. Pe deasupra, vedem indicatori că ruşii pregătesc noi campanii de suprimare a sistemelor antiaeriene ale Ucrainei.
Cine este Ionuţ Şutea
Ionuţ Şutea este analist şi instructor în Intelligence din Surse Deschise (OSINT), specializat pe sisteme militare şi conflicte armate. A fondat T-Intelligence, o platformă care are scopul de a informa cetăţenii transatlantici cu privire la problemele de securitate de interes comun. Analizele T-Intelligence au apărut în Forbes, Janes şi în rapoarte de securitate guvernamentale, precum cel întocmit de guvernul canadian în cazul avionului de pasageri doborât de iranieni deasupra Teheranului. Şutea a fondat Knowmad, un training în metode de cercetare şi analiză în OSINT prin care a pregătit peste 100 de cursanţi inclusiv din zona guvernamentală euro-atlantică. Este directorul de cercetare şi intelligence al Tactical Report, o firmă de consultanţă pe geopolitică şi apărare pe regiunea Orientului Mijlociu. A obţinut un masterat în studii de securitate, intelligence şi studii strategice de la Universitatea din Glasgow, unde şi predă periodic pe aceste teme. El este licenţiat în Studii de Securitate de la Universitate Babeş-Bolyai.
Se încarcă comentariile...
