Interviu cu bloggerul clujean care a făcut un film despre România care nu se vede la televizor

Publicat: 29.01.2014 08:08

Ultima actualizare: 10.08.2022 23:58

„Usturoi“, filmul făcut de bloggerul clujean Radu Băzăvan, a rulat zilele trecute în Sălaj unde cei care au muncit la el timp de doi ani am văzut produsul final. Încearcă să-l înscrie la TIFF, cel mai mare festival de film din ţară. Pelicula, finanţată prin donaţii, spune povestea de prietenie dintre un copil român şi unul rom, arată frumuseţea copilăriei, a Clujului şi a Transilvaniei. Este varianta românească a aventurilor lui Tom Sawyer.

„Usturoi“/„Transylvanian Garlic“ este un film despre satul românesc cu peisaje superbe şi oameni frumoşi care trăiesc departe de breaking news-uri, facebook şi stresul cotidian al orăşeanului.

Pelicula s-a turnat în trei săptămâni, deşi proiectul a fost gândit şi pus în practică în vreo doi ani. A fost promovat pe reţelele de socializare, iar bloggerii clujeni au dat o mână de ajutor la promovarea „Usturoiului“.

Filmul prezintă saga a doi copii care trăiesc într-un sat unde sunt două clanuri, unul cultivă …usturoi, iar celălalt ceapă. O bună parte a lungmetrajului au filmat-o în Sălaj, în satele Treznea, Agriş, Răstolţu Deşert, Pusta, dar şi în zona Porolissum (castrul roman construit de împăratul Traian).
S-a filmat şi pe tren, personalul Cluj-Vinţu, dar şi în centrul Clujului şi într-un mall la ieşire din oraş, Polus Center.

„În fiecare zi vedem la televizor blocuri, oameni grăbiţi, vedem agitaţie, dar România nu e numai asta. Nu are nimeni treaba cu cineva, cetăţean român, rom, ungur sau sas, câtă vreme îşi vede de treabă. Ei, treburile astea nu prea le vedem la televizor şi mi-am dorit să fac din asta un laitmotiv al filmului. Cum ar fi un copil de etnie romă faţă în faţă cu discriminarea? De ce nu i-am acorda o şansă pentru ce poate să facă? (…) În Sălaj sunt familii mixte de români şi romi care lucrează pământul, îşi duc copiii la şcoală. Romilor le este cel puţin la fel de greu ca şi românilor şi, pe lângă asta, ei îşi duc crucea că nu sunt români, că sunt de etnie romă. Pe ei niciodată nu-i vedem la televizor. Şi e frustrant…“, afirma, anul trecut, pentru „Adevărul“, bloggerul clujean Radu Băzăvan, pe care toţi îl ştiu după numele de Groparu.

Când făcea o prezentare a filmului pentru unele site-uri americane şi-a dat seama că povestea din peliculă seamănă cu cea a lui Tom Sawyer şi Huckleberry Finn, poveşti despre copilărie scrise de Mark Twain. „Usturoi“ e varianta românească a aventurilor lui Tom Sawyer.

Cei doi prieteni din film FOTO: www.reelhouse.org

Despre ce urmează să se întâmple cu „Usturoi“ ne povesteşte bloggerul clujean Groparu într-un interviu.

Când vom putea vedea filmul la Cluj? Este înscris în vreun festival?

La ora actuală ne străduim cât putem să îl înscriem la TIFF-ul de anul acesta. Ne mai lipsesc câteva elemente cum ar fi o piesă muzicală, un trucaj sau două, şi, dacă reuşim în timp util, până pe 10-11 februarie, clujenii vor putea vedea filmul oraşului lor anul acesta, în primăvară, în cadrul celui mai important festival cinematografic din România.

Ce planuri aveţi pentru acest film?

Ne dorim să-l trimitem la cât mai multe festivaluri din străinătate, în primul rând, deoarece prezintă un colţ frumos de ţară, o poveste frumoasă şi aruncă o lumină favorabilă asupra noastră, ca naţie.

Ce a însemnat pentru tine experienţa „Usturoiului“?

Nu cred că voi mai trăi ceva asemănător. În primul şi-n primul rând, am făcut ceva inedit. În al doilea rând, m-am învăţat să nu mai spun niciodată „nu se poate“.
Am convins peste 60 de oameni să ia parte la proiectul nostru, chiar dacă nu am plătit pe nimeni, am luptat pe baricade împreună cu aceştia câte 10-12 ore, în ciuda dificultăţilor şi piedicilor (cam de 7-8 ori pe zi se schimbau planurile), dar am avut norocul de a beneficia de o echipă de oameni extraordinari, care s-au comportat ca nişte adevăraţi profesionişti.
În al treilea rând, indiferent de cât de mult succes vom avea, vom păstra mereu în suflet zilele acelea nebune, prieteniile care s-au sudat, momentele deosebite de încrâncenare şi extaz.

Echipa FOTO: www.reelhouse.org

Cât a costat să faceţi acest film?

Cred că am depăşit binişor 50.000 de euro. Încă nu am ajuns la socoteli financiare, probabil că în momentul în care îl avem, în sfârşit, pe DVD vom face balanţa de plăţi. Cel mai mult ne-a costat, însă, orele lungi de muncă pentru proiect. Pe acestea nu ştiu cum le vom putea contabiliza.
Am lucrat pe brânci la acest proiect timp de 2 ani de zile; o căutare dupa cuvântul „usturoi“ la mine în inbox-ul de gmail a returnat 7.600 de e-mailuri prin toamnă. Probabil acum am depăşit 8.000 de e-mailuri...
Sunt mesaje trimise către potenţiali sponsori, către parteneri şi mai ales discuţii cu regizorul, Lucian Alexandrescu, pentru a cădea de acord asupra ce trebuie făcut. La acestea se adaugă sute de ore de discuţii pe Skype.

Citește și: „Lupul de pe Wall Street“ are o „blană“ mai lungă în versiunea de DVD, dar aceleaşi năravuri

Care ar fi mesajul pe care vrei să-l transmiţi prin acest film?

Simplu: dacă îţi doreşti cu adevărat ceva, nu ezita să faci tot ce poţi pentru a izbândi: nu există imposibilul. Aceasta a fost mantra pe care am repetat-o obsesiv în timpul filmărilor, şi este şi ideea centrală a filmului.

Crezi că va prinde la public?

Sunt sigur că va prinde, sunt sigur că va fi un balon de oxigen pe piaţa românească de film. Am avut şansa de a-l arăta mai multor prieteni, şi până şi cei mai greu de convins s-au lăsat fermecaţi. Să vedem acum dacă reuşim să convingem şi juriile şi criticii, care sunt sigur că vor fi necruţători.