Acoperirea capului femeilor în biserică. De ce este baticul obligatoriu pentru credincioase şi legătura lui cu „prostituţia sacră“, practicată la romani
0
Un bun creştin trebuie să respecte mai multe reguli de bun-simţ atunci când calcă într-o biserică şi să intre cu sufletul deschis în Casa Domnului. Pornind de la o vestimentaţie adecvată, decentă, şi până la gesturile şi discuţiile dintr-un lăcaş de cult, toate fac parte dintr-un cod al bunelor maniere.
Părintele Eugen Ramon Ilie, protoiereul Călăraşiului, preot la biserica „Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena“ (Volna) spune că oamenii trebuie să intre cu respect în biserică şi să dea dovadă de educaţie.
„Încercăm să-i întoarcem cu faţa către Biserică şi pe cei care nu prea obişnuiesc acest lucru, mai ales pe tineri, de accea este esenţial ca ei să ştie ce trebuie să facă atunci când vin la slujbă. Dumnezeu nu este impresionat de cum arătăm în exterior(haine, machiaj, ruj etc.) ci de cum arătăm în interior, de adoraţia noastră pentru lucrările Lui şi de pioşenia noastră“, explică preotul.
Părintele Ramon îi sfătuieşte pe credincioşi ca în timpul slujbei să nu se abată cu mintea la nimic pământesc, „pentru ca măcar două ceasuri din săptămână să trăieşti şi tu în adevărată reculegere şi rugăciune. De aceea, nu este deloc potrivit să intri cu telefonul mobil deschis în Sfânta Biserică sau femeile să aibă capul descoperit“.
Acoperirea capului femeilor în biserică: Cu rochie sau fustă lungă necrăpată
Femeile şi fetele trebuie să fie îmbrăcate în rochii sau fuste lungi necrăpate – nu cu pantaloni ca bărbaţii – să fie acoperite cu basma pe cap.
"Orice bărbat care se roagă sau proroceşte, având capul acoperit, face de ruşine capul său. Iar orice femeie care se roagă sau proroceşte, cu capul neacoperit, îşi face de ruşine capul; că este la fel cu cea rasă. Căci dacă o femeie nu-şi pune văl pe cap, atunci să se şi tundă. Iar dacă este lucru de ruşine pentru femeie ca să se tundă ori să se radă, să-şi pună văl. Căci bărbatul nu trebuie să-şi acopere capul, fiind chip şi slavă a lui Dumnezeu, femeia însă, este slava bărbatului".
Acest citat din Corinteni nu lasă loc de interpretare în privinţa acoperirii capului în biserică. Unele reguli sunt de-o vârstă cu Apostolii. Restul au fost adaptate pe parcurs de către mai-marii Bisericii.
Părintele Vlad Maxim din Constanţa a explicat pentru „Adevărul“ că fusta făcea diferenţa între femeie şi bărbat şi „prin natura ei trebuia să acopere cât mai mult din partea inferioară a corpului pentru ca privirile celor prezenţi să nu fie distrase de la preocupările spirituale specifice momentului“.
Acoperirea capului femeilor în biserică: Vălul, semn de supunere
Preotul constănţean este de părere că vălul, ca semn de supunere al femeii faţă de bărbatul ei nu este o noutate creştină. "După mentalitatea şi obiceiurile timpului, inclusiv la greco-romanii (mai libertini ca alţii), femeia căsătorită trebuia să-şi acopere capul, iar în unele religii, chiar şi faţa – anume ca semn al supunerii ei faţă de bărbatul ei – ea nemaifiind liberă. În creştinism însă, problema raportului dintre bărbat şi femeie se punea altfel, însuşi Sf. Pavel spunându-le creştinilor că în Hristos nu mai este bărbat şi femeie, ci toţi sunt una şi că ei sunt egali în faţa lui Dumnezeu.
Aceasta le-a făcut pe femeile din Corint să creadă că au dreptul să nu mai poartă acel văl pe cap, şi făceau asta cu de la sine putere, fără a cere învoirea Apostolului în această privinţă. În sine, nu era ceva rău, căci şi Sf. Pavel reduce toate argumentele sale la o problemă de „bun simţ”, „argumentele teologice” neavând o prea mare consistenţă în acest context."
Acoperirea capului femeilor în biserică: Este ruşine să se tundă o femeie
Argumentul acelor vremuri era legat de faptul că prostituatele umblau cu capul descoperit, iar uneori îşi tundeau părul pentru a fi recunoscute mai uşor de clienţi.
"De aceea, Sf. Pavel spune că este ruşine să se tundă o femeie , pentru că în felul acesta s-ar fi asemănat cu prostituatele timpului. Acest lucru chiar începuse să se creadă despre unele femei creştine, întrucât seara ele mergeau cu capul descoperit la Cina Domnului numită „agapă”, iar pentru păgâni, o masă comună care se numea „agape-iubire” şi la care femeile mergeau cu capul descoperit, era perceput ca o orgie ridicată la nivel de cult, un fel de „prostituţie sacră”, practicată deseori la romani.
Percepţia negativă se amplifica dacă însuşi soţul femeii creştine era păgân şi nu înţelegea de ce soţia lui, în numele unei libertăţi şi egalităţi religioase, nu mai poartă batic, dar merge la aceste agape. Iată de ce Sf. Pavel insistă pe necesitatea de a nu da prilej de sminteală. În toate trebuia să fie păstrat obiceiul locului, pentru a nu împiedica propovăduirea Evangheliei lui Hristos", explică părintele Vlad Maxim.
Acoperirea capului femeilor în biserică: Picioarele şi pieptul nu trebuie să fie dezgolite
Cu toate acestea, Biserica contemorană nu poate să dea o femeie afară din Casa Domnului dacă nu are capul acoperit. Totul ţine de înţelepciunea preotului care poate să-i explice unei enoriaşe cum este mai bine.
"În prezent, tunderea şi coafarea părului la femei nu mai sunt percepute ca manifestări imorale, ci mai degrabă ca nişte necesităţi practice care, dacă sunt făcute în limita bunului simţ, nici nu ispitesc şi nici nu resping. În schimb, raderea capului sau schimbarea radicală a culorii părului pot fi catalogate ca o încercare a femeilor de a se face altfel decât le-a dat Dumnezeu", explică preotul constănţean.
Vălul despre care vorbeşte Sfântul Pavel nu este orice fel de acoperământ pentru cap, ci era în mod obligatoriu un şal care trebuia să acopere nu doar capul, ci şi umerii şi toată jumătatea de sus a corpului, mai ales că multe femei în spaţiul mediteranean purtau tunică, adică o haină fără mâneci şi deseori decoltată.
Prin urmare, vălul trebuia să acopere toată părţile vizibile ale corpului şi nu doar părul, care în sine, aşa cum am văzut mai sus, nu era elementul care să deranjeze cel mai mult. Să acoperi doar părul (integral sau parţial), dar să ţii mâinile, umerii, pieptul sau picioarele dezgolite este un non sens.
Vă recomandăm şi:
Se încarcă comentariile...
