Cum „preacurveau“ româncele cu străinii şi-şi părăseau bărbaţii pentru turci, nemţi şi ruşi. Ţărăncile erau cele mai oneste

Cum „preacurveau“ româncele cu străinii şi-şi părăseau bărbaţii pentru turci, nemţi şi ruşi. Ţărăncile erau cele mai oneste

Ţărăncile erau considerate cele mai virtuoase FOTO romaniarurala.ro

Nu de puţine ori, soldaţii armatelor străine care străbăteau sau ocupau Principatele Române „stricau” casele boierilor şi ale mahalagiilor. O parte a jupâneselor românce erau înnebunite, ne arată vechile documente de arhivă, după uniforma străină şi păcătuiau fără reţinere cu nemţii, ruşii şi chiar cu turcii.

Ştiri pe aceeaşi temă

Mai ales în secolul al XVIII lea, odată cu numeroasele şi devastatoarele războaie ruso-austro-turce, Principatele Române au găzduit în repetate ocazii armate străine pe teritoriul lor, fie că era vorba de turci, fie de cei care doreau să devină noii stăpâni ai pământului dintre Carpaţi, Dunăre şi Marea Neagră, adică austriecii şi ruşii. Oraşele Moldovei şi ale Ţării Româneşti, în special capitalele Iaşi şi Bucureşti, erau pline de ostaşi străini în uniforme colorate şi mai ales de ofiţeri puşi la patru ace. 

Pe lângă neamurile menţionate mai sus, în armatele ruseşti şi austriece se găseau şi destui francezi sau nemţi, intraţi mai ales în serviciul Ţarului. Armatele străine staţionate sau în plină acţiune războinică erau un jug în plus, pe lângă cel turcesc şi fanariot pentru populaţie. 

Mai mult decât atât, aceşti bărbaţi galanţi în uniforme frumoase şi mai ales pricepuţi în ale galanteriei erau un adevărat blestem pentru mahalagii şi boieri. Şi nu fiindcă le-ar fi luat avutul ci mai ales nevestele. Din vechile documente de arhivă şi jurnalele de călătorie ale acestor contondieri veniţi în Principate reiese faptul că jupânesele erau înebunite după oştenii străini în uniformă şi multe dintre ele erau gata să-şi lase şi bărbatul pentru o partidă de amor cu un franţuz,neamţ, rus sau chiar turc.

Păcătuiau când cu turcii, când cu nemţii

Infidelitatea era o realitatea cotidiană în Principatele Române de acum 300 de ani. De altfel un călător străin I.L. Carra, francez de origine care a ajuns în Moldova în special, în secolul al XVIII lea, scria despre femeile întâlnite că erau deosebit de frumoase dar uşuratice. ”Femeile moldovence şi române sunt în general destul de frumoase. (...) Sexul frumos ale acestor părţi are prea multă plăcere la amor”, spune francezul. De altfel cea mai bună dovadă o reprezintă numărul mare de procese pentru divorţ şi jalbe ale târgoveţilor în special adresate instanţelor de judecată prin care reclamă infidelitatea nevestelor. Motivele sunt nenumărate. Un indiciu îl oferă acelaşi călător străin, care spune că în Ţările Române, femeile sunt ţinute prea din scurt de bărbaţi. 

Mai precis soţii, sunt adevăraţi zbiri în casă şi le tratează pe femei care pe un membru inferior al familiei. În aceste condiţii de multe ori supravieţuirea le determina pe femei să găsească o soluţie pentru a scăpa de tiranul domestic. Oşteanul străin, capabil să o apere eficient în faţa soţului şi în care-şi punea toată speranţa, era o alternativă la îndemână. Mai erau însă şi cele care erau libertine din fire, cele despre care elveţianul Recordon, după o vizită în Principate, spunea că au ”principii libere” şi ”uşurinţă”. Aceste femei abia aştepatu trupele străine să-şi facă apariţia în oraş. Exemplele sunt oferite de documentele de arhivă. În secolul XVIII, Safta o nevastă de neguţător din zona Podul Calicilor, din Bucureşti, păcătuia des cu oştenii străini. 

”Femeile din popor se amestecă cu oştenii străini prezenţi în ţară fără să ţină prea mult seama de culoarea uniformei. Safta, din mahalaua Podul Calicilor, umblă în ”voiile inimii ei”, părăsindu-şi soţul la fiecare nou război şi odată cu apariţia oştenilor în capitală”, scria pe baza documentelor de arhivă, Constanţa Vintilă-Ghiţulescu, în ”În şalvari şi cu işlic”. Astfel pătima cu nevasta şi un alt bucureştean, cam în aceeaşi perioadă. Se numea Marco, era dulgher şi trăia în mahalaua Podul de Pământ. Nevastă-sa Ancuţa, se iubea, la fel ca şi Safta mai cu toate neamurile de oşteni care treceau prin Bucureşti. De altfel Marco, sătul de infidelităţile Ancuţei, care îşi satisfăcea plăcerile când cu nemţii, când cu turcii, cerea divorţul. Ancuţa a sfârşit prin a sta închisă pentru adulter, pentru ca mai apoi să fie ierată. Un alt război austro-turc, o aruncă din nou în braţele nemţilor. ” viind armiia nemţească în Bucureşti au mai şăzut numita ca trei luni de zile cu bărbată-său şi încârdoşindu-se şi cu nemţii au avut întâlnire cu dânşii în câtă vreme au fost nemţii aici”, se arată în documente. 

Boieroaicele se aruncau în braţele cuceritorilor francezi

Dacă femeile din mahala păcătuiau cu oştenii la discreţie, boieroaicele erau la rândul lor fascinate de uniforma străină. Ele se lăsau însă cucerite de ofiţerii ruşi, nemţi şi cu precădere francezi care serveau mai ales în armata rusească. Specialiştii arată că aceşti ofiţeri străini impresionau doamnele cu galanteria, bunele maniere, cunoştinţele diverse, uniformele frumoase şi curate, pedanteria şi uneori cu frumuseţea. Tineri ofiţeri francezi şi ruşi de exemplu se aflau în antiteză cu boierii români, majoritatea obezi, cu o igienă personală precară şi foarte conservatori. De cele mai multe ori erau în vârstă faţă de tinerele şi frumoasele lor neveste. În aceste condiţii, ofiţerii străini câştigau mai mereu partida şi provocau adevărate drame inclusiv în familiile boiereşti. 

”Noii rivali au toate atuurile de partea lor, veşminte frumoase şi strălucitoare, timp liber, bani. Ofiţerii au mare succes în rândul cucoanelor. Dincolo de uniforma atractivă, ei deţin monopolul noutăţilor în ceea ce priveşte muzica, dansul, moda, bunele maniere, limba franceză. Cu un soţ greoi, obez şi îmbrăcat cu zeci de haine, acoperit cu blănuri şi bijuterii din cap până în picioare, imposibil să se mişte în pas de dans,o boieroaică se lasă cucerită de un suplu ofiţer de mânuieşte limba franceză, o poartă în vârtejul dansului, îi povesteşe despre aventurile lui, despre modă, despre lume”, preciza Constanţa Vintilă-Ghiţulescu în aceeaşi lucrare. Două mari boieroaice se aruncaseră aşa de bine în braţele ofiţerilor străini, încât toată lumea ajunsese să afle de experienţele lor extraconjugale şi mai ales să devină de notorietatea pasiunea lor pentru bărbaţii străini în uniformă. În primul rând este vorba despre Aristiţa Balş care între 1840 şi 1858 s-a căsătorit şi a divorţat de trei ori. 

Apoi este vorba despre Elena Sturdza. Născută în 1786, fiica marelui logofăt Grigore Sturdza era de o frumuseţe răpitoare. A devenit de notorietate faptul că a reuşit să pună pe jar inima unui ofiţer din aristocraţia franceză. Este vorba despre  Theodorite de Crussol, alături de care a avut o aventură răsunătoare în epocă. Această doamnă a avut la rândul ei două căsătorii şi un număr însemnat de amanţi.  Cunoscută a ajuns şi întâmplarea petrecută la Iaşi, la începutul secolului XIX. Louis-Victor-Léon conte de Rochechouard, ofiţer în armata rusă a poposit trei săptămâni în capitala Moldovei şi a mers în vizită la doamna ”Costaki de Balche” identificată ca fiind probabil Elena Balş. Aceasta i-a întâmpinat pe ofiţerii francezi ostentativ în neglije. 

”Doamna Costaki de Balche, ne primi într’o zi, pe la orele douăsprezece, culcată în patul ei sub pretext de migrenă: pe cap purta o bonetă din cele mai cochete, era îmbrăcată cu o camisolă brodată, împodobită cu dantele superbe, şi cu funde de o culoare trandafirie din cele mai strălucitoare; un şal de caşmir, de mare preţ, era aşternut pe pat, splendide vase de porţelan, încărcate cu florile cele mai rare, împodobeau toate colţurile încăperei, o lumină slabă, meşteşugit dozată, întregea acest decor care ne amintea budoarele femeilor elegante din patria noastră”, preciza francezul. 

Ţărăncile mai frumoase şi mai oneste

Dacă în mahala şi la curţile boiereşti armatele străine provocau drame conjugale, în satele româneşti, asemenea păţanii aveau loc mai rar. De altfel ţărăncile sunt descrise în termeni elogioşi de aceşti călători străini. Francezul Felix Colson, care vizitase Principatele Române la începutul secolului XIX, spune că sunt frumoase şi virtuoase. ” Soţii virtuoase, mame bune, la care se întâlnesc acele principii de cuminţenie şi acele sentimente afectuoase, care fac gloria femeilor din Occident”, preciza Colson. Totodată Francois Recordon făcea la rândul său un elogiu ţărăncii românce. Era impresionat de gingăşia şi frumuseţea acestor femei care de fapt munceau mult. Le considera mame foarte bune cu o iubire sănătoasă pentru soţi. Pentru Recordon modelul de educaţie oferit de aceste ţărănci era considerat superior celui din Occident. 

Vă recomandăm să citiţi şi următoarele ştiri:


 
citeste totul despre: