FOTO Povestea călătorului bistriţean care şi-a pus în cap să ia la rând continentele lumii pe două roţi
0
Victor Perdevară este un tânăr de 26 de ani din Bistriţa care este pe drumuri de mai bine de 10 luni. În aprilie anul trecut a pornit cu doar 270 de lei în buzunare în ceea ce avea să devină călătoria vieţii sale în jurul lumii. Speră să termine anul acesta de colindat Europa, urmând ca anul viitor să pornească spre Asia.
A terminat Facultatea de Studii Europene, are doar 26 de ani şi un nume parcă predestinat „Perdevară”. Victor şi-a descoperit pasiunea pentru drumeţii în anul 2007, când s-a alăturat unui grup de cicoturişti din Cluj.
După ce a luat la rând dealurile din jurul oraşului Cluj-Napoca, în anul 2009 a pornit în prima călătorie care avea să-l poarte în afara graniţelor ţării, în condiţiile în care până atunci nu părăsise niciodată România şi nici nu avusese ocazia să vadă Marea Neagră.
În 2009 a mers cu bicicleta până la Viena şi s-a întors acasă pe malul Dunării. În acelaşi an a participat la o tură europeană, sprijinită de Comisia Europeană, pe malul Dunării, de la Bucureşti la Belgrad. Doar în anul 2009 bistriţeanul a parcurs în jur de 4500 de kilometri, cheltuind pe toate călătoriile care s-au întins pe 85 de zile sub 1000 de euro.
În perioada 2009-2013 Victor a mai fost în câteva călătorii scurte în Slovenia sau Polonia, cu ajutorul mai multor proiecte internationale, dar a făcut şi un scurt tur al Transilvaniei ce s-a întins pe o săptămână.
Cea mai recentă şi cea mai lungă călătorie a început-o în data de 1 aprilie 2013, iar până acum a cheltuit în jur de 900 de euro în cele 10 luni de drumeţii. A plecat de acasă cu 270 de lei şi o sponsorizare de la nişte prieteni din Satu Mare în valoare de 150 de euro.
Foto: Victor Perdevară
Tocmai încrederea şi speranţa prietenilor săi care i-au dat 150 de euro l-au impulsionat pe bistriţean să pornească în turul lumii. Bagajul său este compus din câteva cărţi în limba engleză, câteva haine, lucruri ce ţin de igiena personală, o pompă de bicicletă şi un cort pe care călătorul îl foloseşte în situaţii de forţă majoră.
„Am început cu idea de a merge de acasă câteva zile, dar mi-a trecut prin cap şi gândul de a face turul lumii, dar nu eram foarte sigur, pentru că nu aveam nici bani, nici echipament. În 2013 anul trecut, nişte prieteni din Satu Mare mi-au dat 150 de euro şi cu ei impulsul necesar să merg mai departe şi să trec peste toate provocările”, povesteşte Victor.
A parcurs până în prezent mii de kilometri, trecând prin Ungaria, Croaţia, Bosnia şi Herţegovina, Grecia sau Turcia, însă pentru bistriţean nu contează numărul de kilometri, ci mai degrabă cunoaşterea acelor locuri în care poposeşte. Nu se grăbeşte să termine călătoria, stă în fiecare locaţie cât se simte bine.
„Pe drum m-am întâlnit cu oameni care au fost impresionaţi de povestea mea care mi-au dat mici sponsorizări. Toţi oamenii cred la început că sunt foarte bogat pentru că-mi permit să merg în staţiuni în care unii nu ajung, cum este Coasta Dalmaţiei sau Antalia. Eu nu sunt un turist, nu sunt un ciclist, sunt un simplu călător”, explică bistriţeanul.
Pe drum bistriţeanul a prestat diverse munci pentru a putea să meargă mai departe, de la îngrijit grădini, până la ajutor în bucătărie sau şters mese. Cel mai mult a stat în Grecia, unde, timp de 3 luni, a văzut toată zona de continent. Momentan e în Cipru, într-o comunitate de hipioţi, pe care îi ajută cu diverse treburi în grădină şi în livada lor de avocado.
„Am lucrat în Croaţia la o familie de olandezi unde am dat cu sapa şi am ajutat la construcţia coteţului de găini. Am poposit la un fost soldat, am lucrat în grădina sa din Sarajevo, se vedea întreg oraşul de acolo. Am mai lucrat într-un castel construit de români pentru o femeie din Canada. Tot timpul mi-am spus ca nu pot să primesc ceva pe gratis şi mă simţeam obligat să dau ceva înapoi. În Grecia am nimerit la adunarea internaţională a hipioţilor şi acolo am lucrat în bucătărie”, povesteşte Victor.
Printre locaţiile care l-au impresionat pe Victor se numără munţii pustii din Bosnia, unde cât vezi cu ochii sunt numai case distruse de război. Acesta a fost, de asemenea, foarte impresionat de oamenii săraci pe care i-a întâlnit pe drum şi care din puţinul lor i-au dat şi călătorului bistriţean.
Întrebat dacă s-a gândit vreodată că nu va termina călătoria în jurul lumii, Victor Perdevară spune:
„Mi-am spus de fiecare dată că dacă mâine se întâmplă ceva şi nu pot să termin călătoria nu e nicio problemă. Sunt bucuros că am avut determinarea să pornesc în această călătorie, iar dacă se va termina nu voi fi deloc dezamăgit”.
Dacă prietenii l-au sprijinit şi încurajat pe bistriţean din prima, părinţii încearcă încă să se obişnuiască cu ideea şi să înţeleagă întreg demersul. De asemenea, Victor spune că în călătoria sa a întâlnit mulţi oameni care au încercat să îl convingă să renunţe, crede el mânaţi de cursurile clasice ale vieţii: să ai un job, o familie şi o casă, tot ceea ce el nu are.
Foto: Victor Perdevară
„Peste tot absolut peste tot sunt oameni generoşi, oameni foarte faini care te pot ajuta cu orice, dacă leşi stereotipurile deoparte, atunci priveşti totul cu relaxare. Cel mai important e să priveşti cu încredere fiecare zi şi să trăieşti în prezent. Trebuie să ai o dorinţă aprinsă, să vrei să faci ceva, eu îl numesc „sentiment de gâdilire în talpă”, să te rupi de confortul de acasă nu e uşor. Nu ai nevoie de nimic special să te porneşti prin lume,” crede Victor.
Întrebat ce înseamnă pentru el acasă, Victor spune că acasă poate să fie oriunde, atâta timp cât sunt oameni cu care poate vorbi. Recunoaşte totuşi că uneori se gândeşte la patul său călduros de la Bistriţa.
„Sunt momente când e foarte frig şi poate toate hainele sunt ude şi îmi zic: acum vreau să mă duc acasă, să deschid frigiderul, să fac un duş şi să mă culc în patul meu curat. Sunt astfel de momente, dar îmi dau seama că confortul este o capcană”, explică bistriţeanul.
Dacă până în toamnă când a ajuns în Turcia călătoria în jurul lumii era o dorinţă personală, fără să fie legată de vreun obiectiv, din toamnă a decis să lege de „expediţia” sa şi un scop în care crede: stoparea exploatării gazelor de şist şi solidaritate cu protestatarii de la Pungeşti.
Anul viitor când va parcurge pe două roti Asia, bistriţeanul se gândeşte să se folosească de călătoria sa pentru a aduna fonduri pentru organizaţii non-guvernamentale româneşti.
Vă mai recomandăm:
FOTO Povestea fotografului român care a ajuns în cele mai periculoase locuri din lume
Vlad Petri are 33 de ani şi de câţiva ani este fotograf freelancer. Prima dată meseria, iar mai apoi curiozitatea l-au purtat în cele mai îndepărtate colţuri ale lumii, în ţări pe care turiştii mai degrabă le evită decât le vizitează. Deşi toate locaţiile în care a ajuns l-au impresionat, proiectul său de suflet rămâne un documentar despre protestele din Piaţa Universităţii.
Auguste de Gerando a fost un istoric francez care s-a căsătorit cu Emma, fata unui nobil maghiar din familia Teleki. Luna lor de miere a constat într-o călătorie în toate localităţile din Transilvania, care mai apoi s-a materializat în două volume publicate în 1845. Printre locurile vizitate şi descrise s-au numărat şi Bistriţa, şi Rodna.
Se încarcă comentariile...
