„Plăcerile“ şcolii în comunism. Cum era viaţa cu manuale unice, uniformă obligatorie şi muncă patriotică pe câmp

„Plăcerile“ şcolii în comunism. Cum era viaţa cu manuale unice, uniformă obligatorie şi muncă patriotică pe câmp

Pentru elevii din vremea regimului comunist, şcoala însemna nu numai ore de curs, ci şi atelier, muncă la strung, muncă patriotică, apartenenţa la organizaţii precum Pionierii sau Uniunea Tineretului Comunist. Uniformele erau obligatorii, manualele erau unice, iar carnetul de note cuprindea nu mai puţin de 15 îndatoriri.

Ştiri pe aceeaşi temă

Elevi în uniforme, săli de clasă cu poza tovarăşului deasupra catedrei, manuale unice, abecedare cu texte patriotice, sesiuni de muncă pe câmp, îndatoriri şi obligaţii pentru copii, încă de la intrarea în grădiniţă. Aşa arăta sisemul de învăţământ românesc în vremea regimului comunist. Anul şcolar era împărţit pe vremea lui Ceauşescu în trei trimestre. Învăţământul era structurat în ciclu primar (clasele I-IV), gimanziu (clasele V-VIII), treapta I de liceu (IX-X) şi treapta a doua de liceu (clasele (XI-XII). După clasa a VIII-a elevii susţineau examen de admitere la liceu. Pentru a accede în clasa a XI-a de liceu, elevii susţineau un nou examen: treapta I. Cine nu trecea ”treapta”, nu putea continua cursurile la zi la liceu. Anii de studiu în liceu se încheiau cu examenul de Bacalaureat.
 
Nicolae Ceauşescu a militarizat învăţământul, luând model de la chinezi şi coreeni. Copiii erau înregimentaţi în sistemul de învăţământ şi organizaţiile comuniste încă de la vârsta de 4 ani. ”Şoimii patriei”, ”Pionierii” şi ”UTC-iştii” au fost create de comuniştii care doreau o societate ideală, supusă regulilor şi îndatoririlor. Menirea organizaţiilor era de a creşte copiii ”croiţi” pe măsura omului nou. 
 
Învăţământ militarizat
 
La 4 ani, un copil care intra în grădiniţă învaţă ce înseamnă comunismul. ”Şoimii Patriei”, organizaţie comunistă a copiilor preşcolari şi şcolari, în vârstă de 4 - 7 ani, a fost înfiinţată în 1976. Scopul organizaţiei era: "educarea moral-civică a copiilor, în spiritul umanismului, al dragostei şi respectului faţă de patrie şi popor, faţă de "Partidul Comunist Român".  
 
Şoimii aveau uniformă şi multe îndatoriri. Fetiţele purtau fustiţă albastră (pantalon albastru), bluză portocalie cu epoleţi, fundă roşie cu tricolor, pălărie albastră, ciorapi albi, ecuson. Băieţeii de grădiniţă erau îmbrăcaţi cu pantaloni albaştri (lungi si scurţi, în funcţie de anotimp), bluză portocalie cu epoleţi, fundă roşie cu tricolor, şapcă albastră, ciorapi albi şi ecuson. Îndatoririle copiilor îi vizau pe mai marii ţării: ”cunoaşterea Drapelului PCR, recunoaşterea portretului tovarăşului Nicolae Ceauşescu şi al tovarăşei Elena Ceauşescu”.
 
După grădiniţă, până la 14 ani, elevii intrau în altă organizaţie, ”Pionerii”. Intrarea în rândurile pionierilor se făcea în clasa a II-a. Cei mici erau primiţi în rândurile organizaţiei de colegii lor mai mari, din clasa a IV-a, iar intrarea se făcea sub jurământ: "Eu, ...(numele si prenumele), intrând în rândurile Organizaţiei Pionierilor, mă angajez să-mi iubesc patria, să învaţ bine, să fiu harnic si disciplinat, să cinstesc cravata rosie cu tricolor". Pionerii aveau şi eu uniformă: nelipsita cravată roşie cu inel, cămaşă albă, fustă sau pantaloni negri.


Odată cu intrarea la liceu, copiii deveniţi adolescenţi intrau în Uniunea Tineretului Comunist. Nu orice elev de liceu ajungea însă în UTC. Puteau deveni membrii elevi din clasa a VIII-a, cu merite deosebite la învăţătură, iar în clasa a IX-a şi a X-a puteau fi primiţi şi cei mai slabi la învăţătură. Odată admis în UTC, un elev trebuia să accepte regulile şi îndatoririle ce i se cuveneanu. Cei care nu se comportau conform cerinţei de partid riscau excluderea. Pentru un licean din vremea lui Ceauşescu, excluderea din UTC însemna excluderea de la viaţa socială, marginalizarea şi monitorizarea intensă de către informatori. Excluderea din UTC se făcea, de cele mai multe ori, printr-un proces la nivelul organizaţie şi era consecinţă a unei fapte grave.
 
Uniforma obligatorie
 
În toţi anii de şcoală, regimul impunea uniforma obligatorie. La gradiniţă, copiii purtau şorţulet bleu cu fundiţă albă, iar în ciclul primar şorţuleţ pepit alb-albastru. La clasele V-VIII uniforma consta în sarafan albastru şi cămaşă bleu pentru fete, sacou, pantaloni negri şi cămaşă bleu pentru băieţi.

Fetele purtau obligatoriu bentiţă albă, iar băieţii şapcă. Nimeni nu intra în şcoală fără matricolă, o bucată de pânză pe care erau trecute şcoala la care era înscris elevul si numarul de înmatriculare al acestuia. Cravata roşie şi inelul de plastic erau alte elemente fără de care elevii nu intrau la ore. 
 
Carnetul de elev
 
Carnetul de elev, în care erau trecute notele de la şcoală, conţinea şi îndatoririle fundamentale ale elevului. “Carnetul de elev este oglinda activităţii şcolare şi a conduitei elevului. Calitatea de elev trebuie să se reflecte în atitudinea perseverentă şi entuziastă faţă de învăţătură şi muncă, în comportarea corectă şi demnă în şcoală şi societate”, se menţiona în carnetul de elev care avea pe copertă stema Republicii Socialiste România. Elevii comunişti aveau trecute în carnetul de note nu mai puţin de 15 îndatoriri, cea fundamentală fiind iubirea de ţară. “Elevul are îndatorirea fundamentală să iubească patria noastră, Republica Socialistă România, să dovedească dragoste şi devotament faţă de partid, pentru cauza socialismului şi comunismului, prin atitudinea lui faţă de învăţătură şi muncă, prin întreaga sa comportare în şcoală şi în afara şcolii, prin preţuirea tradiţiilor glorioase de luptă ale poporului pentru eliberarea naţională şi socială, prin participarea la acţiunile patriotice.”Carnetul de elev trebuia semnat de părinţi şi păstrat cu mare grijă.

 
Abecedar şi manuale unice
 
Abecedarele şi manualele din vremea comunistă aveau format unic. Manualele erau gratuite pe toata durata studiilor si erau publicate în tiraje mari. Prima carte pe care o primeau elevii intraţi în sistemul de învăţământ se deschidea cu fotografia mult iubitului conducător, Nicolae Ceauşescu. Prima poezie era imnul Republicii Socialiste România "Trei culori”. Mai toate manualele conţineau texte menite să influenţeze elevul. Ţara era descrisă în termeni feerici, iar societatea, prezentată la superlativ. Cetăţeni săritori, mame eroine, muncitori harnici, taţi grijulii, ostaşi curajoşi, toţi erau personajele după care elevii învăţau literele la clasa I.
 
Manualul de clasa I conţinea, de asemenea, poezii patriotice menite să insufle copiilor, de la cele mai mici vârste, respectul pentru patrie şi conducători. ”Oriunde merg/ în tot ce simt/Alături eşti/Iubit partid/Eşti şcoala nouă/Cartea frumoasă/Eşti pâinea caldă/Ce-o avem pe masă/Eşti câmpul verde/Ziua senină/Hidrocentrala/Ce dă lumină”, scria în Abecedarul din 1982.
 
Ateliere şi muncă patriotică
 
Pentru elevii din vremea lui Ceauşescu, şcoala nu însemna doar orele de curs, ci şi ateliere sau munca patriotică. La orele de atelier care nu lipseau din programa şcolară, elevii învăţau să lucreze la strung şi traforaj. 
 
Toţi elevii făceau muncă patriotică. „La munci” era termenul consacrat în şcoli pentru zilele de sâmbătă în care, încărcaţi în autobuze, elevii de şcoală generală erau duşi la cules de struguri, fructe, cartofi, porumb sau bumbac. Fiecărui elev îi era dat un sac de rafie pe care trebuia să îl umple, după caz, cu struguri, porumb, fructe sau bumbac. Zilele de muncă începeau dimineaţa şi sfârşeau după apusul soarelui. De-a lungul zilei, ”la munci”, elevii erau supravegheaţi de cadre didactice, puse şi ele la treabă.  
 
Munca patriotică a elevilor era prezentată în jurnalele de ştiri în stil propagandistic: ”În livadă, dragi copii/Strângeţi prune brumării, coşuri pline/ Iară mâine veţi avea magiun pe pâine”. Cei mici, nu numai că erau puşi la muncă, dar erau puşi să şi zâmbească şi în faţa camerelor de luat vederi şi, eventual, să recite versuri cu entuziasm: ”După ce am strâns prunele, am pus la uscat fânul mirositor şi parfumat. Fân mult şi bun pentru vite înseamnă lapte din belşug la iarnă!”. 
 
Cu cât elevii erau mai mari, cu atât li se repartizau munci mai grele. Dacă cei din gimnaziu mergeau la cules de struguri, cei de liceu erau duşi la plivitul buruienilor pe câmpurile patriei. Potrivit jurnalelor de ştiri ale vremii, totul se făcea cu pricepere şi entuzism: ”Elevii de liceu au venit să ajute la strângerea recoltei în cea mai bună tradiţie a a muncii voluntar patriotice a tineretului nostru. 66.00 de mii de tineri dovedind entuziasm şi pricepere...”. 
 
citeste totul despre: