Poveştile femeilor cu soţi bogaţi care refuză să fie casnice: „Soţul a încercat să mă convingă să stau acasă“
0
Poveştile a trei femei din SUA ai căror soţi câştigă suficient de mult cât să le permită să stea acasă au ajuns în presă. Acestea nu au acceptat statutul de femei casnice, reuşind să îmbine viaţa de familie cu activităţi care le-au crescut atât stima de sine cât şi veniturile.
Are o casă decomandată cu patru camere, plină cu cele mai recente gadget-uri pentru cei doi copii ai săi, două maşini de lux şi se bucură de vacanţe în străinătate de mai multe ori pe an. Sue Pearson este o norocoasă. Soţui ei, Dave, câştigă suficient în meseria sa de manager IT pentru a oferi familiei mai mult decât are nevoie.
Sue este în poziţia extrem de privilegiată de a nu fi nevoită să lucreze. Totuşi, femeia de 50 de ani nu se mulţumeşte cu rolul de casnică. Lucrează 40 de ore pe săptămână, scriind pentru reviste ştiinţifice.
Femeia a povestit că soţul ei şi-ar fi dorit să fie casnică, încercând să o convingă să rămână acasă, însă niciodată nu a acceptat să-şi abandoneze talentul şi priceperea în ceea ce face. „Apreciez că suntem foarte norocoşi, dar statul degeaba este ceva ce mi se pare dificil de făcut“, a explicat femeia.
Ca Sue Pearson sunt multe femei. Acestea nu acceptă să devină casnice, deşi situaţia financiară nu le obligă să lucreze. Un studiu britanic al British Social Attitudes Survey a scos la iveală că 62% dintre femei ar merge la job, chiar dacă nu ar avea nevoie de bani. Cercetătorii pun rezultatul pe seama mişcărilor feministe, care promovează bucuria de a merge la muncă, în detrimental vieţii de femeie casnică, scrie „Daily Mail“.
Mamele din clasa de mijloc nu sunt neapărat interesate să câştige sume impresionante de bani. Acestea au recunoscut că îşi doresc să se simtă utile. Chiar dacă sunt mai stresate, este un impuls foarte eficient care le ajută la creşterea stimei de sineSandi Mann, profesor de psihologie la Universitatea Central Lancashire
„Am transformat garajul ca să pot avea propriul meu birou. Este luminos şi aerisit, cu vedere spre grădină. E oaza mea de linişte şi partea cea mai iubită a casei. A costat mai mult de 10.000 de lire, dar a meritat fiecare bănuţ“, a spus Sue.
Femeia lucrează de obicei până la 40 de ore pe săptămână, iar în fiecare seară îşi petrece timpul alături de soţul şi copiii ei. La treburile casnice participă toţi membrii familiei: copiii tund peluza, iar soţul găteşte la fiecare sfârşit de săptămână.
La fel ca şi Sue, Heidi Reid, în vârstă de 46 de ani, şi-ar putea permite să fie o femie casnică fără griji. Totuşi, nu s-a mulţumit cu acest statut, iar în urmă cu trei ani şi-a lansat propria afacere cu accesorii de nuntă.
Salriul soţului ei, Tim, care este un producător de televiziune de succes, permite familiei să trăiască într-o casă cu trei
camere, în Bollington, Heidi conduce un Mercedes, iar garderoba ei este plină de haine cu etichete ale unor designer foarte cunoscuţi.
Aceştia au doi copii, Archie (16 ani) şi Ava (13 ani). După ce Ava, care are sindromul Down, a început şcoala secundară, Heidi a decis că are nevoie de o nouă provocare, gândindu-se la un loc de muncă.
Deşi înainte fusese angajată, Heidi recunoaşte că viaţa de familie a fost compromisă. „Toţi membrii familiei au trebuit să se obişnuiască cu faptul că de multe ori nu eram acolo pentru ei. Am ratat meciuri de fotbal sau evenimente şcolară“, a spus femeia. Aşa că a decis să îşi facă propria afacere, care să-i permită să fie aproape de familie, dar şi să lucreze.
Afacerea mea este un alt subiect de dicuţie pe care pot să îl dezbat cu soţul meu, în afară de activităţile care îi privesc pe copiii noştri. Începusem să devin frustrată pentru că oamenii nu înţelegeau că am nevoie de jobul meu pentru a mă bucura de o viaţă minunată, şi nu este vorba de bani, este vorba despre stima de sine, care creşte atunci când faci lucrurile de care eşti pasionată
O poveste de viaţă asemănătoare are şi Lizzie Falconer, o femeie de 51 de ani, care refuză să se alăture doamnelor casnice din Suffolk, Woodbridge: „Am încercat, dar fără succes, să mă alătur mamelor care nu muncesc. Există mai multe dintre acestea care frecventează cafenelele locale pe tot parcursul zilei. Singurul lucru care ne leagă este faptul că soţii noştri lucrează în timpul săptămânii în Londra.“
Mike este partener într-o firmă de consultanţă media şi lucrează în Londra două, până la trei nopţi pe săptămână.
Lizzie, care lucrează ca hipnoterapeut şi ajută persoanele cu dependenţe şi fobii, este căsătorită cu Mike de 20 de ani şi au trei copii: Alex (27 ani), Sam (19 ani) şi Louisa (15 ani). „Îmi iubesc copiii şi îmi ador soţul, dar trebuie să am independenţă financiară. Eu văd venitul meu ca pe un răsfăţ“, a spus Lizzie.
Are biroul la al treilea etaj al casei lor şi nu este un lucru deloc ieşit din comun când lucrează şapte zile pe săptămână. Are cel puţin patru clienţi pe zi, o oră de consultaţie aducându-i un venit de 40 de lire.
Uneori, în timpul săptămânii nu sunt decât eu şi fiica mea acasă. Dacă nu existau clienţii mei ce aş fi făcut? Există momente stresante în munca mea, dar e incredibil de plină de satisfacţii. Eu ajut oamenii să-şi schimbe viaţa în bine. Fac acest lucru de plăcere, nu pentru bani
Lizzie susţine că nu ştie cât câştigă soţul ei, dar salariul lui acoperă ipoteca casei de cinci camere şi toate facturile familiei. De câte ori vine acasă, acesta îi aduce un cadou scump.
Se încarcă comentariile...
