Analiză Bloomberg: Vladimir Putin, noul ţar al petrolului

Analiză Bloomberg: Vladimir Putin,
noul ţar al petrolului

Preşedintele rus Vladmir Putin FOTO EPA

În timp ce reuniunile OPEC continuă să influenţeze preţurile petrolului, vocea Arabiei Saudite a început să scadă, iar cea a Rusiei devine din ce în ce mai importantă.

Ştiri pe aceeaşi temă

Timp de mai mult de jumătate de secol, ministrul petrolului din Arabia Saudita a putut mişca pieţele cu câteva cuvinte bine alese despre măsurile pe care le-ar putea lua Organizaţia pentru Ţările Exportatoare de Petrol (OPEC) la urmatoarea întâlnire, generând profituri de milioane, dacă nu de miliarde de dolari, pentru insideri. Aceaste vremuri au trecut .  Deşi întrunirile OPEC încă influenţează pieţele, nu vocea Arabiei Saudite este cea care atârnă cel mai greu, ci a unui ne-membru al OPEC: a Rusiei, în special a liderului de la Kremlin, Vladimir Putin, scrie Bloomberg. 

De când a intrat în vigoare pactul Rusiei cu Organizaţia pentru Ţările Exportatoare de Petrol, Putin a apărut ca fiind cel mai influent jucător al grupului, lucru confirmat şi de un înalt oficial OPEC sub condiţia anonimatului.

Influenţa crescândă a Kremlinului reflectă o politică externă care este concepută pentru a contracara influenţa SUA în întreaga lume, printr-un amestec larg de măsuri economice, diplomatice, militare şi de informaţii. Strategia respectivă, care este întărită de vasta bogăţie a resurselor naturale ale Rusiei, pare să funcţioneze, scrie bloomberg. 

Putin este acum ţar al energiei pe plan mondial”, a declarat Helima Croft, fost analist al Agenţiei Centrale de Informaţii (CIA), care conduce strategia globală a RBC Capital Markets LLC din New York.

Puterea poziţiei lui Putin va fi în central atenţiei pe 30 noiembrie, când cei 14 membri OPEC, inclusive Iranul, Irakul, Nigeria şi Venezuela, vor fi gazde, la Viena, pentru producatori independenţi -cel puţin cu numele – precum Rusia şi Mexic, pentru a discuta dacă reducerile de producţie vor fi extinse şi după luna martie a anului viitor.  

În joc sunt starea economică şi politică a tuturor statelor implicate, inclusiv a Kazahstanului şi Azerbaidjanului, două foste republici sovietice aduse în pact de liderul de la Kremlin. Ţările parte a acestui acord reprezintă 60% din petrolul lumii.  

Putin a stimulat o creştere a preţurilor petrolului de scurtă durată înaintea primei vizite efectuate de un  un rege saudit în Rusia, ce a avut loc luna trecută, doar sugerând că reducerile de producţie ar putea fi prelungite până la sfârşitul lui 2018, deşi el a subliniat că nu a luat o decizie finală. 

Remarcile liderului de la Kremlin au declanşat o nouă rundă de discuţii între membrii OPEC şi non-OPEC pentru a se încerca să se ajungă la un acord. 

Sigur, este o alianţă neplăcută . Arabia Saudită, cel mai mare exportator din lume, nemulţumită  că duce greul reducerilor de producţie, se plânge că ceilalţi nu respectă total înţelegerea. Saudiţii sunt tot mai frustraţi din cauza reticenţei Rusiei în privinţa continuării acordului, potrivit unei persoana care cunoaşte punctul de vedere al saudiţilor.  

După declaraţia mai sus menţionată a lui Putin, Kremlinul a transmis mesaje amestecate, în parte pentru a-i linişti pe magnaţii ruşi ai petrolului, precum şeful companiei de stat Rosneft, Igor Secin, sau miliardarul Vagit Alekperov de la Lukoil. Dar, pe de altă parte, şeful statului rus încearcă să nu lase preţurile să urce atât de mult încât să determine companiile petroliere americane să extragă şi mai mul petrol de şist. 

Mai ales că producţia internă a SUA este preconizată să atingă anul viitor 10 milioane de barili pe zi, un nivel depăşit doar de Arabia Saudita şi Rusia.  

Putin, care s-a angrenat în această alianţă fără precedent cu OPEC când preţurile la petrol erau cu 20 de dolari pe baril mai mici decât acum, iar piaţa părea suprasaturată, are şi alt motiv să nu vrea ca ţiţeiul să se scumpească abrupt. Rusia beneficiază de rubla mai slaba, care ajută exportatorii, şi devine mai puţin dependentă de vânzările de energie pentru a-şi acoperi cheltuielile. 

 „Beneficiu mutual“

Pentru producătorii ruşi, reducerile devin din ce în ce mai dureroase. Ţinând cont că petrolul  Brent, referinţa mondiala, a ajuns la circa 63 de dolari pentru un baril, aproape cu 30% mai scump ca acum un an, sunt nerăbdători să majoreze producţia. Luna aceasta, Rosneft a spus chiar  că trebuie să fie gata să deschidă robinetele în decembrie, o dată surprinzătoare , cu trei luni înainte de expirarea actualului acord de reducere a furnizărilor.  


„Sunt trei scenarii pe care le luăm în considerare: că reducerile de producţie ale OPEC se vor încheia la sfârşitul anului, în martie anul viitor sau că vor continua şi în tot anul 2018“, a declarat  Eric Liron, prim-vicepreşedinte al companiei Rosneft.  

Cu toate acestea, preţurile curente şi realităţile geopolitice sugerează că acordul va fi prelungit, susţine Edward C. Chow, membru al Centrului pentru Studii Strategice şi Internationale de la Washington şi fost director executive la compania Chevron. 

„ Un astfel de accord aduce beneficii reciproce. Saudiţii au nevoie de un partener cu producţie mare pentru a influenţa eficient piaţa, iar şansa pe care o are Rusia de a obţine un rol geopolitic şi economic mai mare în Orientul Mijlociu face ca acceptarea reducerilor de producţie să fie o decizie favorabilă pentru Moscova”, a subliniat Chow.

Ministrul saudit al energiei, Khalid Al-Falih, a declarat că doreşte să anunţe, săptămâna viitoare, o prelungire a acordului pentru tot anul 2018 . Oficialii ruşi au ezitat să urmeze planul saudit, dar, recent, au acceptat, în linii mari, o întelegere cu Riadul pentru prelungirea reducerilor de producţie până la finalul anului viitor, potrivit unor surse Bloomberg familiarizaţi cu această problemă. 

Cu toate acestea, ambele părţi mai au de convenit asupra unor detalii cruciale, iar Moscova doreşte ca în textul acordului să se spună că acesta depinde de starea pieţei ţiţeiului, potrivit aceleaşi surse care au dorit să rămână anonime. 

Pentru Arabia Saudita, acceptarea faptului că trebuie să dea putere de decizie Rusiei, un aliat al inamicului său, Iranul, este o pilulă amară, greu de înghiţit. În trecut, saudiţii puteau să-şi impună voinţa asupra preţurilor şi să-şi pedepsească rivalii prin inundarea pieţei, asa cum au făcut-o împotriva altor membri OPEC: în 1985-1986, împotriva Venezuelei în 1998-1999 şi contra industrie de şist din SUA în 2014-2015. 

Dar, acum, economia saudită suferă, iar regatul are nevoie de preţuri mai mari ale petrolului – la fel de mult ca şi altii. După unele calcule, Arabia Saudita are nevoie de cotaţii mai mari decât Iranul şi Rusia, care îşi bazează bugetul pe anul viitor pe un preţ mediu al petrolului de 40 de dolari pe baril. 

 

citeste totul despre: