Nemulţumirile saudiţilor faţă de administraţia Obama au venit ca urmare a politicii regionale duse de fostul preşedinte american în contextul Primăverii Arabe, dar mai ales ca urmare a deschiderii faţă de Iran, toate acestea făcând Riadul să înţeleagă că o posibilă schimbare a status quo-ului din Orientul Mijlociu nu va fi în favoarea sa.

Spre deosebire de predecesorul său, a cărui viziune asupra Orientului Mijlociu a fost cu precădere idealistă, Trump se axează pe o politică mult mai pragmatică şi realistă, motiv pentru care drepturile omului sau democraţia nu sunt parte a discursului său privind relaţia cu Arabia Saudită şi ceilalţi parteneri ai Riadului.

Totodată, Trump a înţeles că doar pragmatismul poate face sustenabilă o alianţă strategică între cel mai democratic şi cel mai conservator stat al lumii, ceea ce le oferă încredere şi o altă perspectivă saudiţilor care l-au primit cu un imens covor roşu pe liderul american când a aterizat, sâmbătă, pe aeroportul din Capitală. Însăşi Regele Salman, înconjurat de elita politică şi militară, l-a întâmpinat pe Trump cum de uşa Air Force One s-a deschis, spre comparaţie cu modesta primire pe care Obama a avut-o în timpul vizitei de anul trecut, când a fost primit pe aeroport doar de către guvernatorul Riadului .

Având numeroase provocări pe plan intern, dintre care cea mai recentă cauzată de demiterea fostului director al FBI, Comey, şi scandalul privind scurgerea de informaţii către Federaţia Rusă, Trump se vede nevoit să obţină un succes major pe plan extern pentru a nu-şi compromite începutul de mandat.

Astfel, în primul său turneu extern ce se va desfăşura pe o perioadă de nouă zile, preşedintele american acordă o atenţie deosebită situaţiei din Orientul Mijlociu, acolo unde va mai vizita şi statul Israel, în timp ce la Riad urmează a se mai întâlni cu reprezentanţii statelor membre ale Consiliului de Securitate al Golfului şi alţi lideri arabi. Două aspecte relevante trebuie menţionate: În primul rând, premierul irakian, reprezentant al comunităţii şiite, Haider al-Abadi nu a fost invitat, Bagdadul fiind reprezentat de către preşedintele Fuad Masum, kurd sunnit cu o putere politică mult mai redusă, ceea ce reprezintă un semn clar al adâncirii clivajului sectar, de altfel o caracteristică a politicii externe saudite din ultimii ani, precum şi un mesaj ferm la adresa Iranului. Nu în ultimul rând, aliatul saudiţilor, preşedintele sudanez Omar al-Bashr, cel care cu sprijinul Riadului a reuşit recent ridicarea de către SUA a sancţiunilor economice impuse Sudanului, nu participă la eveniment din “motive personale”, evitând astfel asocierea directă a lui Trump cu liderul african acuzat de crime de război.

Pentru Trump, relaţia cu Israel şi combaterea Daesh rămân una dintre priorităţile politicii sale externe, iar în ambele cazuri Arabia Saudită joacă un rol determinant, ceea ce creşte relevanţa acestei ţări pentru Casa Albă.

Dacă Obama a văzut în Arabia Saudită un generator de probleme, Trump vede o oportunitate

În final, petro-dolarii saudiţi sunt extrem de importanţi pentru economia americană, iar noul contract militar semnat între SUA şi Arabia Saudită, de ordinul sutelor de miliarde USD, se traduce prin noi locuri de muncă pentru americani. Tancuri, nave de luptă, sisteme de apărare antirachetă, radare sau aparate pentru comunicaţii vor fi livrate saudiţilor urmând a fi folosite cu precădere în conflictul din Yemen, acolo unde o implicare mult mai activă a Washingtonului este aşteptată, iar stabilizarea sudului Peninsulei Arabe ar putea fi unul dintre succesele căutate de administraţia de la Casa Albă.

Şi pentru acestea, Trump va avea nevoie de Arabia Saudită.