Bombardamente în Fâşia Gaza FOTO Reuters

De la începutul conflictului militar dintre Israel şi gruparea palestiană Hamas, la 8 iulie, bilanţul total al conflictului din Gaza a ajuns la 1.296 de palestinieni ucişi şi 7.200 răniţi, iar situaţia de pe teren rămâne dramatică. Statul israelian a pierdut 53 de soldaţi şi trei civili, în timp ce 106 militari primesc îngrijiri militare în spitalele din Israel.

 Între timp, opinia publică mondială a fost fost supusă unui şir de informaţii contradictorii despre cauzele, motivaţiile şi soluţiile crizei din zonă. În acest sens, ziarul „Adevărul“ vă prezintă în exclusivitate o paralelă a punctelor de vedere expuse de reprezentanţi ai celor două entităţi implicate direct în conflict, şefii misiunilor diplomatice ale Israelului şi Palestinei în România. 

<b>E.S. Dan Ben-Eliezer, Ambasadorul Israelului în România</b>

Dilema războiului din Gaza: moralitatea în funcţie de numere?

„Dacă dreptatea ar sta de partea părţii cu pierderile cele mai mari, atunci statul german nazist ar fi trebuit să fie declarat „băiatul bun“ în cel de-al Doilea Război Mondial. Unele rapoarte estimează că în acel război au murit de 16 ori mai mulţi germani decât britanici, în timp ce de 2000 de ori mai mulţi civili germani şi-au pierdut viaţa în comparaţie cu americanii. În ciuda acestor numere clar disproporţionate, nici o persoană nu ar putea spune astăzi că naziştii nu ar fost agresorii în 1939. 

Şi totuşi, când e vorba despre Israel, statisticile au înlocuit moralitatea şi emoţiile au luat locul faptelor. 

Numărul victimelor din Gaza este într-adevăr teribil de trist şi regretabil. Alături de sute de terorişti, sunt prea multe victime din rândul civililor. Dar statisticile de bază asupra ostilităţilor din prezent nu reflectă care parte este responsabilă pentru victime. 

Având în vedere asimetria dintre victime civile în ultimele zile, este uşor să empatizezi cu oamenii din Gaza. Nimeni nu vrea să vadă civili nevinovaţi expuşi pericolului. Aceasta este, de asemenea, poziţia Israelului şi în acest sens există un consens internaţional. Aproape.

O voce neaşteptată face notă discordantă la acest consens: Hamas. 

Rezidenţii Fâşiei Gaza suferă pentru că Hamas a ales zonele cu populaţie densă pentru a servi drept puncte centrale pentru atacurile teroriste comise de membrii săi. Ascunse în şcoli (aşa cum a dezvăluit şi a condamnat ONU săptămâna trecută), spitale şi moschei, aceste locuri au devenit centre pentru depozitarea unui adevărat arsenal de arme, dar şi pentru producerea lor, ascunzând şi o reţea de tuneluri care duc direct pe teritoriul israelian cu un singur scop: comiterea unor atacuri la scară largă asupra poporului israelian. Hamas le-a ordonat civililor din Gaza să nu evacueze zonele periculoase, astfel ţinându-şi ostatici proprii oameni în locuri de unde ei pot să contraatace. Aceste acţiuni nu sunt departe de crimele de război. 

Nu e nicio coincidenţă. Bombardarea civililor palestinieni este unul dintre obiectivele Hamasului. Îi foloseşte drept scuturi umane şi creşte numărul de victime printre civili în mod intenţionat, pentru a câştiga empatia lumii. Hamas ştie că nu poate înfrânge Israelul militar, dar speră că presiunea internaţională asupra Israelului îi va servi la obţinerea scopului e termen lung, care este distrugerea Israelului. 

Acestei organizaţii teroriste extremiste de factură islamistă nu îi pasă decât de obiectivele ei fundamentaliste şi ideologice. Nu îi pasă deloc de civili. Pentru Hamas, civilii israelieni sunt ţinte şi civilii palestinieni sunt uneltele. Moartea lor serveşte mai mult Hamasului decât viaţa lor. În această realitate absurdă, fiecare moarte inevitabilă a unui civil din Gaza este privită de Israel drept o tragedie, în timp ce pentru Hamas este o victorie pe tabela lor de scoruri ale morţii. 

Israelul preţuieşte viaţa – toate vieţile – iar aici se află probabil cea mai mare şi tragic asimetrie posibilă. 

Angajamentul Israelului de a proteja atât cetăţenii săi, dar şi populaţia civilă din Gaza, chiar dacă a fost atrasă într-o campanie pe care nu şi-o doreşte, se dovedeşte a fi în profundă contradicţie cu acţiunile Hamasului. 

Înainte de operaţiunile sale, Israelul îi avertizează pe cetăţenii din Gaza să evacueze zonele vizate printr-un număr mare de broşuri, apeluri telefonice, mesaje sms şi anunţuri lansate în mass media arabă, oferind de multe ori instrucţiuni detaliate ale rutelor către zonele sigure. Mai mult, Israelul menţine punctele de trecere de la frontieră, deschise, şi continuă să ofere electricitate, apă şi ajutor umanitar pentru Gaza, cu sute de camioane cu hrană, echipamente medicale şi bunuri, precum şi tone de carburant pe zi. 

În acelaşi timp, cum s-ar simţi cetăţenii români dacă peste 2500 de rachete ar fi lansate înspre România, obligând ca milioane de oameni să fugă în adăposturi pentru a-şi salva viaţa, de mai multe ori pe zi? Aceste atacuri cu rachetă, care vizează în mod special maximum de pierderi de vieţi, ar fi putut să crească dramatic numărul de morţi în rândul israelienilor până la câteva mii. 

Din fericire, aceste obiective nu pot fi atinse mulţumită importanţei pe care Israelul o acordă protejării poporului său prin sistemele de avertizare, adăposturi şi scutul antirachetă Iron Dome (n.r. Cupola de Fier). Faptul că nu avem un măcel la scară largă în rândul israelienilor nu trebuie să ne distragă atenţia de la intenţiile mortale ale Hamasului prin atacurile lor cu rachetă neîncetate. 

Iar oamenii din Israel şi Gaza continuă să se afle în pericol pentru că Hamas a decis să prelungească luptele. La 15 iulie, la o săptămână după demararea operaţiunii, Israelul a acceptat propunerea de încetare a focului susţinută de Egipt şi alte trei armistiţii umanitare de atunci, încetându-şi operaţiunile militare. Cu toate acestea, Hamas le-a respins direct, răspunzând în schimb numai cu tiruri de rachete. Astfel, o linişte pe termen lung între Fâşia Gaza şi Israel nu poate fi obţinută decât prin dezarmarea grupărilor teroriste din Gaza, în primul rând şi înainte de toate Hamas şi Jihadul Islamic. 

Nu vă lăsaţi manipulaţi de Hamas. Numai prin plasarea vinovăţiei în cârca celui care poartă cu adevărat vina – în acest caz, Hamas - această organizaţie teroristă va înceta să mai provoace intenţionat decese în rândul palestinienilor şi israelienilor.“

<strong>E.S. Ahmad Bader Ibrahim Aqel, Ambasadorul Palestinei la Bucureşti </strong>

Palestinienii nu vor capitula niciodată în faţa ocupaţiei

„Este a 24-a zi de atac continuu al armatei israeliene, care cu, armament foarte sofisticat şi performant, bombardează din aer, de pe mare sau terestru, fiecare centimetru din Gaza, cu mii de tone de material exploziv, ceea ce are drept consecinţe uciderea a mii de nevinovaţi civili, majoritatea lor fiind copii, femei şi bătrâni, deşi aşa cum bine se ştie în Fâşia Gaza există cea mai mare concentrare de populaţie din lume,  într-un oraş. Cu toate acestea, Guvernul israelian încearcă să spună lumii că se apără de rachete, deşi lansarea acestor rachete nu s-a soldat cu nici un israelian ucis, aceste rachete rănind 2 persoane ce au fost internate în spital, restul fiind speriate. Trebuie să punem punctul pe „I“ şi trebuie să explicăm anumite lucruri: 

1. Ocupaţia israeliană asupra teritoriilor palestiniene şi asupra poporului palestinian ce datează din anul 1967 şi refuzul Israelului de a se retrage din aceste teritorii, refuzul lor de a permite poporului palestinian să-şi construiască propriul stat, ignorând astfel foarte multe hotărâri internaţionale care acordă acest drept poporului palestinian, sunt motivele principale pentru care aceasta luptă continuă şi ţinem să menţionăm că această ocupaţie este cea mai mare crimă care poate avea loc împotriva poporului palestinian. 

2. Toate popoarele ocupate au dreptul de a se împotrivi, de a lupta împotriva ocupaţiei, prin orice mijloace pentru a obliga forţa ocupaţională de a elibera teritoriile ocupate. Israelul este o forţă de ocupaţie, iar ,de aici decurge dreptul palestinienilor de a lupta şi de a se apăra de această forţă de ocupaţie. 

3. Israelul are dreptul de a se apăra la fel ca oricare stat numai atunci când îşi anunţă teritoriul şi graniţele acestuia şi se retrage din teritoriile palestiniene (e bine ştiut că Israelul e singurul stat din lume care nu şi-a fixat şi declarat graniţele până acum), numai  atunci are dreptul de a se apăra în cazul în care îi sunt atacate graniţele. 

4. După 9 luni de negocieri, purtate sub egida SUA, Israelul nu a dat nici un răspuns la nici un punct discutat în cadrul acestor negocieri, care au stagnat din acest motiv. Este cunoscut că SUA a confirmat faptul că aceste negocieri au eşuat exclusiv din cauza părţii israeliene. 

5. Dupa formarea Guvernului Uniunii Naţionale între Cisiordania şi Gaza, acest Guvern cât şi componenţa acestuia au fost aprobate şi încurajate de toate statele lumii, cu excepţia Guvernului israelian, care a luat o poziţie agresivă împotriva acestui Guvern, manifestându-se prin decizii foarte dure împotriva poporului palestinian şi Autorităţii Palestiniene, deşi acest Guvern reprezintă toţi reprezentanţii palestinieni la un loc, premierul israelian Netanyahu declara totdeauna că palestinienii nu au reprezentanţi!!! Acum, când palestinienii au convenit că E.S. dl. Preşedinte Mahmoud Abbas este singurul reprezentant al poporului palestinian, israelienii au declarat despre E.S. Dl. Preşedinte Mahmoud Abbas că este un terorist politic (declaratia dlui Lieberman - Ministru al Afacerilor Externe al Israelului). 

6. Guvernul israelian, din cauza faptului că au dispărut 3 colonişti, a recurs la represiuni dure împotriva Cisiordaniei, prin izolarea oraşului Hebron, uciderea a 16 palestinieni şi încarcerarea a mai mult de 600 de cetăţeni, dărâmarea a foarte multor case, ferme şi instituţii. Premierul Netanyahu a acuzat imediat Hamasul că e responsabil de moartea celor 3, (deşi şeful Poliţiei israeliene a declarat marţi că Hamasul nu are nici o legătură cu această faptă), toate datele existente arătând că este o crimă ce are la bază neînţelegeri financiare. 

7. Israelul a început imediat bombardamentul aerian împotriva mai multor locaţii din Gaza şi a început să instige la ură, fapt ce a condus la răpirea de către colonişti a unui tânăr palestinian din Ierusalim care a fost incendiat de viu. 

8. Israelul, ca să scape de presiunea tratativelor politice, pentru subminarea Guvernului Uniunii Naţionale şi ca urmare a multor alte cauze interne israeliene, a început acest atac barbar împotriva poporului palestinian din Gaza, sperând că astfel palestinienii vor fi obligate să accepte orice formă de acord care îi este pusă la dispoziţie. 

9. Nu cred că trebuie să vă spun ce distrugeri au fost în Gaza atât materiale cât şi umane, dar pot spune că nu există un loc ferit de bombardamente în Fâşia Gaza, ca multe familii au fost şterse din Registrul Stării Civile pentru că întregi familii (tata, mama, copii) au fost ucise în locuinţele lor bombardate, unele fiind îngropate sub dărâmăturile caselor lor. Puteţi vedea în presa internaţională cât şi pe internet crimele ce au loc zilnic ca urmare a acţiunilor Israelului împotriva poporului palestinian din Gaza. 

10. Dacă Israelul crede că prin folosirea forţei, a distrugerii şi a crimelor poate obliga partea palestiniană să accepte ocupaţia, acesta este un lucru irealizabil. Într-adevăr, Israelul are toate mijloacele pentru înfăptuirea crimelor prin bombardamente şi prin deţinerea ultimelor noutăţi în materie de tehnologie de război, dar palestinienii au voinţa de rezistenţă şi sunt determinaţi să îşi apere dreptatea lor şi nu vor capitula niciodata în fata ocupaţiei, singura soluţie fiind pacea şi a da palestinienilor dreptul lor de a clădi Statul Palestina cu capitala la Ierusalim, pe pământul lor ce a fost ocupat din anul 1967.“

[&lt;a href="//storify.com/Alinavasile123/fa-ia-gaza" target="_blank"&gt;View the story "Fâşia Gaza " on Storify&lt;/a&gt;]