
Romii: similitudini şi diferenţe faţă de alte grupuri etnice sau rasiale
0
Am să încerc în acest articol să combat câteva din apropierile care se fac între romi şi alte grupuri etnice sau rasiale.
Este cunoscut că plasarea originilor romilor în teritoriile ce actualmente sunt parte a Indiei s-a realizat prin interpretarea unor similitudini lingvistice între un fond comun de cuvinte din dialecte rome cu sanscrita veche. Din păcate, nu există izvoare istorice sau arheologice care să confirme acest lucru. Spaţiul virtual este însă plin de comentarii xenofobe şi care fac apel la trimiterea romilor „înapoi în India”. Cei aproape o mie de ani de migraţie au făcut însă să existe mult mai multe diferenţe decât apropieri între romi şi India.
Romii şi India
Sub-continentul indian este caracterizat printr-o imensă diversitate a grupurilor etnice, a dialectelor şi sub-dialectelor vorbite, a grupurilor religioase şi a castelor. Aici există similitudini, păstrând proporţiile, ţinând cont că şi la romi se poate vorbi de mai multe neamuri de romi, denumiţi de obicei după meseria tradiţională practicată în trecut, numeroase dialecte, precum şi diferite apartenenţe religioase. Cam aici însă se opresc similitudinile.
Unitatea politică a Indiei ca naţiune a fost însă favorizată în mod ironic de cei 200 de ani de administraţie britanică şi de cunoaşterea şi folosirea pe scară largă în toate domeniile vieţii sociale şi economice a limbii engleze.
La romi nu se poate vorbi de o limbă comună, existând numeroase dialecte foarte similare, însă încercările relativ recente din punct de vedere istoric (începând cu anii ’70) pentru definirea unei limbi standardizate comune nu pot fi considerate de succes, marea majoritate a romilor din ţările europene necunoscând-o. Un fapt şi mai important, conştientizarea politică a indienilor ca şi naţiune caracterizată prin maturitate şi coeziune s-a realizat în procesul de obţinere a statutului de independenţă faţă de Imperiul Britanic.
Dinamica procesului a unit indienii în jurul familiei Gandhi-Nehru, dezvoltându-se un sentiment de solidaritate în care a făcut ca partidul Congresului să fie relevant şi astăzi, la mai mult de jumătate de secol de la obţinerea independenţei.
La romi, nu se poate vorbi de o figură atât de marcantă care să trezească sau să contribuie decisiv la cristalizarea unei conştiinţe comune, politice. În 1997 Gheorghe şi Mirga vorbeau în articolul „Romii în secolul 21: un document de politici” despre romi ca o naţiune pan-europeană, însă următorii 15 ani nu au condus la o cristalizare decisivă a unei astfel de conştiinţe politice pe baze largi în rândul romilor.
Romii şi Afro-americanii
Există similitudini între romi şi afro-americani, probabil mai multe decât raportările la India ca ţară de origine. În ţările române, romii au fost robi până la jumătatea secolului al XIX-lea, iar pe continentul nord-american, afro-americanii au fost eliberaţi din sclavie aproximativ în aceeaşi perioadă, ultimul val în urma războiului civil încheiat în 1865. Dacă în ţările române dezrobirea romilor nu a fost urmată de politici sociale care să permită emanciparea economică şi socială a acestui grup, în mod similar, în SUA pentru aproximativ un secol doctrina „separaţi dar egali” a fost cea care a determinat relaţiile sociale şi politicile publice statale. Astfel, nu se putea vorbi de o emancipare socială şi economică sistematică nici pe teritoriul nord-american.
Afro-americanii învăţau în şcoli separate, erau plasaţi pe locurile din spate în autobuze sau trebuiau să meargă la baruri şi restaurante separate faţă de cele frecventate de albi. La sfârşitul secolului al XX-lea şi începutul secolului al XXI-lea, în România şi alte ţări europene, există afişe care cu „nu primim romi/ţigani”, anunţuri de mică publicitate de vânzare sau închiriere cu specificaţia „exclus ţigani”. Copii romi învaţă de multe ori în clase sau şcoli separate/segregate de copii de altă origine etnică.
Respingerea şi discriminarea faţă de afro-americani a caracterizat timp de secole relaţiile sociale din SUA, existând manifestări diverse duse până la violenţă şi crime din partea unor indivizi sau grupări precum Ku-Klux-Klan.
În România şi alte ţări europene, distanţa socială şi discriminarea faţă de romi se menţin, existând incidente caracterizate de violenţe cu caracter etnic (în Ungaria, Bulgaria). Grupări cu o platformă anti-romi au fost create şi au câştigat capital politic relativ (Garda Maghiară în Ungaria, Jobbik în Ungaria, Ataka în Bulgaria). Decalajele educaţionale şi sociale au existat şi există între afro-americani şi populaţia majoritară în SUA, precum şi între romi şi populaţia majoritară în România şi alte ţări europene.
Diferenţele încep prin sistemele de guvernare şi importanţa şi soliditatea sistemului judiciar între puterile în stat în SUA faţă de România şi alte ţări europene cu populaţie semnificativă de romi. În SUA, precedentul judiciar poate duce la schimbarea obligatorie a abordărilor politicilor publice federale şi statale în anumite domenii. Astfel, cazul Brown vs. Board of Education I şi II a condus la modificarea doctrinei menţionate anterior „separaţi dar egali” astfel încât separarea pe criteriu rasial nu a mai fost justificabilă. Astfel politicile publice au fost modificate ca urmare a unei decizii a Curţii Supreme Americane. Sistemul de drept din România ca şi din celelalte ţări ale Europei continentale nu se bazează pe precedentul judiciar, deciziile curţii ne-având caracter obligatoriu pentru elaborarea şi implementarea de politici publice. Astfel, o decizie din România a Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării (www.cncd.org.ro) care sancţionează o şcoală pentru plasarea copiilor romi în clase separate faţă de ceilalţi copii ne-romi nu conduce automat la o politică publică a Ministerului Educaţiei care se anihileze astfel de practici.
În SUA, situaţia minorităţii afro-americane a fost influenţată de activitatea National Association for the Advancement of Coloured People – NAACP (Asociaţia Naţională pentru Promovarea Persoanelor de Culoare). Aceasta, înfiinţată în 1896 a contribuit la promovarea drepturilor afro-americanilor şi în cele din urmă la consolidarea unei clase mijlocii relevante în rândul acestei minorităţi. În România şi alte state europene cu populaţie relevantă de etnie romă (majoritatea statelor central şi est europene), ieşirea din comunism a condus la emergenţa unei societăţi civile rome care a contribuit la punerea pe agenda guvernelor şi instituţiilor inter-guvernamentale a problematicii rome, însă impactul este diferit, şi pentru motive şi contexte diferite (voi aborda această problemă mai pe larg într-un articol viitor). În SUA, politicile publice afirmative şi de promovare a unei clase mijlocii afro-americane a condus la alegerea unei preşedinte provenind din rândurile acestei minorităţi. În România, nici un politician nu a reuşit pe scena politică prin afirmarea identităţii etnice rome. Singurele exemple de politicieni din partidele sau coaliţiile politice relevante asumaţi ca romi fie au intrat în viaţa politică pe o altă filieră decât una etnică, fie îşi asumă o cu totul altă agendă politică decât una de promovare a intereselor comunităţii rome.
În SUA, un număr important de soldaţi afro-americani au luptat în cel de-Al Doilea Război Mondial. Aceasta a dus la atenuarea şi îmbunătăţirea relaţiilor inter-etnice şi ulterior la promovarea unei agende a drepturilor omului, inclusiv a minorităţilor etnice şi rasiale şi a egalităţii de facto în drepturi. În România şi alte state europene, deşi soldaţi de etnie romă au luptat în cele 2 războaie mondiale, aceasta nu a condus la modificări dramatice ale cursului politicilor publice statale sau a relaţiilor inter-etnice.
O diferenţă semnificativă între afro-americani şi romi este dată de asumarea identităţii, diferită la cele două grupuri. În mod cinic, culoarea pielii afro-americanilor face să nu existe nici un dubiu cu privire la modul în care aceştia sunt percepuţi. Pe cale de consecinţă, aceasta a condus la o coeziune, solidaritate şi la o stimă de sine mai puternică în rândul acestui grup. În contrast, la romi situaţia este diferită. Culoarea pielii nu este definitorie în multe cazuri, la fel nici alte trăsături fizice (contrar multor percepţii, există mulţi romi blonzi, cu ochi albaştri sau verzi, cu pielea deschisă la culoare, etc.). Aceasta, în contextul respingerii, distanţei sociale şi discriminării etnice a condus la ne-asumarea sau ascunderea identităţii etnice pentru mulţi romi, la un grad ridicat de stigmă asociată apartenenţei etnice. Pe cale de consecinţă, au fost afectate nivelul de coeziune şi solidaritate a grupului etnic, şi de aici (ca şi una dintre cauze, existând bineînţeles şi altele) şi nivelul scăzut al conştiinţei politice etnice.
Romii şi Evreii
Există similitudini şi între romi şi evrei. Două minorităţi etnice non-teritoriale ce s-au suprapus vreme de secole pe teritoriul european şi îndeosebi în spaţiul central şi est european, atât împotriva romilor cât şi a evreilor s-a dezvoltat sentimente de respingere şi ură din partea populaţiilor majoritare. Atât pe fondul dezvoltării ideologiilor şi curentelor naţionaliste în Europa şi în contextul re-aşezărilor geopolitice de la sfârşitul secolului al XIX-lea şi primei jumătăţi a secolului al XX-lea, anti-semitismul şi anti-gypsism-ul (re-conceptualizat aşa în ultimele decade, cunoscut şi ca anti-ţigănism), au evoluat în paralel în spaţiul european. Vârtejul geopolitic şi conflictual care a culminat cu expansiunea nazismului şi cel de-al II-lea război mondial au rezultat în Holocaustul împotriva evreilor, a romilor şi a altor grupuri defavorizate.
Diferenţele apar însă în mai multe puncte. Deşi lipsiţi de coeziune teritoriale pentru mii de ani, evreii au avut în religie un punct de susţinere pentru cultura scrisă şi în lăcaşele religioase locuri esenţiale pentru promovarea educaţiei sistematizate. Romii în schimb nu au o religie comună, ci apartenenţe confesionale diferite, în funcţie de aria geografică în care s-au găsit. În acelaşi timp, nu a existat o limbă scrisă ca li vehicul principal de transmisie şi dezvoltare a unor forme culturale. Robia şi marginalizarea socială a constituit o barieră principală pentru accesul la educaţie, şi în acelaşi timp, pentru valorizarea acesteia.
Apartenenţa religioasă comună, accesul sistematic la educaţie şi cultură au făcut ca evreii să devină un popor politic non-teritorial simultan cu cristalizarea ideilor de naţionalitate ca şi stare politică şi stat în Europa secolului al XIX-lea (post revoluţia franceză). Sionismul a consolidat solidaritatea de grup, etnică a cel puţin unei părţi importante a comunităţii evreieşti. Acesta s-a dezvoltat însă pe baze naturale, solide, în rândul unei minorităţi etnice non-teritoriale cu o conştiinţă politică ridicată, educată. O bună parte a acestui grup era format din elite sociale sau economice în ţările în care vieţuiau. La romi, pe fondul lipsei accesului la educaţie sau mijloace de dezvoltare economică, nu s-au putut forma elite sau o masă critică a clasei mijlocii. Aceste ingrediente există în stare incipientă acum, la începutul secolului al XXI-lea, dar majoritatea celor în cauză formează mai degrabă un grup implicat în activităţi sociale. Marea masă a populaţiei rome din România şi celelalte ţări central şi este europene cu populaţie semnificativă de romi fac parte din diferite neamuri, aparţin de diferite confesiuni religioase, sunt vorbitori ai unor dialecte diferite ale limbii romani sau vorbesc exclusiv limba ţării ai cărei cetăţeni sunt. Există o multitudine de motive pentru care populaţia romă este foarte eterogenă şi caracterizată prin lipsă de solidaritate etnică şi de conştiinţă politică ca şi grup etnic.
E important de învăţat din lecţiile istorice ale altor minorităţi etnice sau rasiale, atât în ce priveşte lucrurile pozitive, cât şi în direcţia nerepetării aceloraşi greşeli, atât pentru romi, cât şi pentru populaţiile majoritare şi decidenţii politici/ guvernanţi. Dar a compara mere cu stilouri, şi frunze cu creioane ar fi o greşeală poate insurmontabilă. Importul unor practici sau experienţe ne-adaptate particularităţilor situaţiei în cauză poate face mai mult rău decât bine de cele mai multe ori.