Cât de Atlantică ar putea fi România. Şi cu cine să jucăm în Europa după Brexit – o nouă ediţie FP-România

Cât de Atlantică ar putea fi România. Şi cu cine să jucăm în Europa după Brexit – o nouă ediţie FP-România

FP-România nr. 53 (ianuarie/ martie 2017) – prima ediţie dintr-o serie nouă, ca publicaţie independentă şi forum & think tank – are în prim-plan un foarte curajos eseu, care recomandă o drastică turnură strategică a Bucureştiului: de la Paris şi Berlin la Londra şi Washington. Desigur, am întrebat şi dacă, după Brexit şi Trump, România mai poate să rămână ţara ultra-atlantistă care s-ar putea dori.

PLUS: Suplimentul editorial EasternFocus - un focus dinspre şi asupra Europei Centrale, de Est, de Sud-Est şamd.

  • Notă: În perioada 1-8 martie puteţi dobândi noua ediţie FP-România – gratis... – împreună cu ziarul Adevărul

  
sumarul ediţiei

perspective

apertura

Lumea subterană
Din 2014, fotograful venezuelean Oscar B. Castillo documentează viaţa dintr-o închisoare controlată de deţinuţi, aflată în San Juan de los Morros. Membrii bandelor, nu gardienii, impun regulile de facto.

declaraţie vizuală

Bestia misoginiei
de Rick Sealock


dialog

Chigozie Obioma şi Taiye Selasi, despre mitul statului-naţiune

Fiindcă am crescut într-un oraş mic din Nigeria, pot înţelege mai bine acel simţ de proprietate faţă de o provincie, de o origine. Eu sunt Igbo şi am crescut într-un loc unde se vorbea Yoruba; am început să vorbesc limba altora înainte de a celor din neamul meu. Cred cu tărie că, mai ales în Africa, statul-naţiune, ca un concept vestic, e o problemă. Avem nevoie de naţiuni tribale, care să poată forma naţiuni organice proprii, iar dacă doresc să se alăture altora pentru a forma state să poată face asta. Cultura vestică este foarte străină, iar noi nu am descoperit modalitatea de a forma naţiuni coerente din ceea ce avem, aşa că trebuie să reinventăm ceva. Eu mă văd ca un bărbat Igbo, ca un vest-african. Nu ştiu dacă cred în Nigeria, dar am un paşaport nigerian, deci nu am de ales decât să mă văd şi ca un nigerian.

decodor

Universul speaker-ilor

Înainte de a se lupta în campanie, Hillary Clinton şi Donald Trump au avut ceva în comun, pe un circuit diferit: speech-uri foarte bine plătite. Clinton a câştigat peste 200.000 $ pe discurs, în timp ce despre Trump se spune că a cerut până la 1,5 milioane $.
de Katie Peek

inovaţii

Un mega-telescop chinez, submarine de super-viteză şi altele
de Eliza Stricklan


features

România Atlantică
O nouă dimensiune de identitate naţională, un nou proiect de ţară.
de Gabriel Elefteriu

E drept că aceasta ar fi o iniţiativă fără precedent pentru politica României: această ţară a gândit foarte rar, strategic vorbind, în afara cutiei sale est-europene, şi niciodată dincolo de Paris şi Berlin. Dezvoltarea unei astfel de relaţii apropiate – cu mult dincolo de prezentul „parteneriat” – cu o Americă (şi o Mare Britanie) aflată în afara continentului european nu ar fi doar o ruptură în tradiţia românească, ci şi un salt major de imaginaţie. Este vorba despre adăugarea unei întregi noi dimensiuni atlantice la identitatea strategică a României – o schimbare structurală, o nouă paradigmă.

Deasupra şi Dedesubt
Comentarii vizuale asupra resurselor Pământului, de la trei artişti.
de Benjamin Grant, Bernhard Edmaier şi Alex Maclean
eseu de Bina Venkataraman


Orice mişcare faci
De-a lungul a opt ani, preşedintele SUA, Barack Obama, a creat cel mai intruziv aparat de supraveghere din lume. Cu ce efect?
de James Bamford

Până în 2015, agenţia britanică spera să fi reuşit să spargă criptarea a 15 companii majore de internet. Privind mai departe în viitor, NSA-ul lui Obama a explorat şi procesarea cuantică – tehnologie care, teoretic, ar putea învinge definitiv criptarea. Ştiinţa folosită sparge toate regulile. Astăzi, datele sunt înregistrate în biţi binari – zero sau unu –, însă în procesarea cuantică, aşa-numiţii cubiţi pot fi ori zero ori unu ori amândouă simultan. Asta ar permite viteze de operare aproape inimaginabile. Conform unor documente făcute publice de Snowden, NSA lucra la un „computer cuantic care să poată fi folosit în criptologie”, în cadrul unui program cunoscut în sens larg sub numele Penetrarea Ţintelor Dificile. Procesarea ultra-rapidă ar schimba jocul pentru agenţiile americane. Ar sparge ultima linie de apărare împotriva intruziunilor guvernului. Deşi asta nu garantează că ameninţările de securitate vor fi identificate, ar permite regimului de supraveghere să folosească fiecare picătură de putere pe care susţinătorii săi au intenţionat să i-o ofere, incluzându-l pe Obama.

observator

mappa mundi

Cum să nu fii o civilizaţie
de David Rothkopf

Cinicii ar putea spune că explicaţia pentru asta nu constă în obişnuinţă, ci mai degrabă în selecţia naturală. Una e să râzi de idioţii care fac în fiecare an Premiile Darwin atât de amuzante; schimbările climatice însă ar putea schimba viaţa pe planetă aşa cum o cunoaştem. Ar putea selecţia naturală să fi fost concepută de către inteligenţa inefabilă care animă Universul pentru a elimina o întreagă formă superioară de viaţă şi planeta pe care a avut privilegiul efemer de a locui? Dacă da, atunci aceasta ar putea fi considerată metoda naturii de a curăţa locul de propriile greşeli, aşa cum se face cu erorile cu erorile, precum păsările dodo şi, ei bine, cam orice e lăsat lângă o gaură neagră? Sau există aici altceva care lucrează?

economice

Dobânzi văzute cu lupa
de Gillian Tett

cărţi & cultură

Omul Lumii
de Adam Kirsch

Văzut din această perspectivă, Shakespeare pare, într-adevăr, doar o efigie a superiorităţii vestice. Examinaţi-i însă cu atenţie limbajul, are peste tot impulsuri şi indicii subversive. Luaţi orice critică a condiţiei umane care apare în societatea modernă şi probabil veţi descoperi că Shakespeare a vorbit despre ea mai întâi. Gândiţi-vă la piese precum Othello, cu privirea sa frustă asupra rasismului şi a sexualităţii, şi mai ales la Furtuna. În acea piesă, Caliban este luat sclav de către colonistul Prospero şi învaţă cum să întoarcă limba stăpânului împotriva sa. În secolul 20, Caliban a devenit simbolul favorit al criticilor literari pentru rezistenţa faţă de imperialism, iar Furtuna este studiată drept strămoş al literaturii post-coloniale.

ghidul

Prin şi despre Ljubljana
interviu de Valerie Hopkins

+

EasternFocus – supliment editorial dedicat regiunii, realizat la Bucureşti

agenda

Chişinău: Alegeri după alegeri
de Victor Chirilă

Atlantismul, după Brexit & Trump
analize de Gabriel Elefteriu, Alina Inayeh şi Cornel Ban

Vara trecută discutam despre o adâncire a atlantismului în România, ca pliere pe modelul anglo-saxon. Cum pot afecta, însă, schimbările din Marea Britanie şi Statele Unite ancorarea atlantistă a României? În acest nou context, poate România rămâne mai departe ţara ultra-atlantistă care se vrea/ se descrie?

Ce putem specula legat de însemnătatea acestui 9 noiembrie 2016 pentru cele două feluri de atlantism în Europa de Est? SUA vor rămâne încă o ţară care prin poziţia ei dominantă în economia globală va da tonul cu privire la marile provocări ale vieţii contemporane. Până în 2020, opiniile progresiştilor americani despre inegalitate, austeritate şi încălzirea globală, opinii care aveau când şi când ceva rezonanţă în Casa Albă, vor fi înlocuite de poziţii care vor fi mai degrabă opusul lor. Dacă cei aflaţi la putere în Est vor fi inspiraţi de America noii administraţii, vom vedea şi mai multe reduceri de impozite pentru cei cât de cât aranjaţi, mai multe atacuri împotriva a ceea ce a mai ramas din sindicate, mai mulţi bani daţi uşor sectorului privat autohton prin contractele cu statul, mai multă agitaţie faţă de anumite sectoare ale capitalului străin. Va fi şi ceva gesticulaţie socială, aşa cum face deja guvernul PiS în Polonia, dar probabil fără efecte semnificative asupra dramei sociale din regiune. Mişcările din regiune pentru drepturile LGBT sau ale femeilor nu vor mai  avea susţinerea Ambasadelor SUA din ţările regiunii. - Cornel Ban

securitate

Cine să apere Europa, UE sau NATO?
interviu cu Ioan Mircea Paşcu

Brexitul relansează speranţele celor care vor să adâncească integrarea Uniunii Europene în zona apărării comune. Tradiţional, Londra a condus mereu statele care s-au opus acestui proiect, oarecum de esenţă gaullistă, promovat activ de Franţa şi perceput ca aflându-se în competiţie cu NATO. Brexitul poate fi oportunitatea mult aşteptată. Adevărata miză nu este însă himera „armatei europene“, ci crearea unei mase critice la nivel european care să transforme cu adevărat UE într-o organizaţie operaţională de apărare colectivă – cu alte cuvinte, exact job description-ul NATO. Să ne amintim că momentul 11 septembrie a fost prima dată în istorie când a fost invocat Articolul 5 al NATO. La fel, atacurile de la Paris au marcat o premieră similară, când a fost activat „Articolul 5” al UE, clauza de „asistenţă mutuală“, care în litera sa este mai puternică decât garanţia NATO. Diferenţa fundamentală între cele două clauze este aceea că doar „NATO are un aparat militar care asigură şi organizează răspunsul colectiv în cazul unui atac“. Or, acum, când Cartierul General al Apărării Europene pare să fie deja agreat, operaţionalizarea sa ar fi un pas spre coordonarea de operaţiuni de „asistenţă mutuală“ – dublând, adică, ceva ce există deja la nivelul Alianţei, o clonare a NATO de către UE. Asta să fie urgenţa şi prioritatea momentului? De ce nu capabilităţile sau credibilizarea sistemului de descurajare al NATO în Est?

Global, însă, aduce Brexitul o fereastră de oportunitate pentru regândirea securităţii/ apărarii europene? Ar putea, consideră europarlamentarul Ioan Mircea Paşcu. – Octavian Manea

De la alianţe la comunitate
de Claudiu Degeratu

Trebuie să regândim transatlantismul, să asimilăm o cultură a cooperării absolut necesară unei comunităţi de securitate, să ne raportăm anticipativ faţă de potenţialii parteneri sau membri în coaliţii şi să nu ignorăm importanţa  unui principiu: valorile pot fi comune, dar politica este întotdeauna locală.

eurovisions

După Brexit
Ce s-a întâmplat cu Uniunea? Şi cine o poate împinge mai departe. Noi cu cine să jucăm?

analize de Adrian Cioroianu, Liliana Popescu, Nicu Popescu, Lucian Dîrdală, Ruxandra Ivan, Corina Rebegea, Timothy Less, Luis Simon

economix

Se schimbă, din nou, raportul stat-piaţă în Europa Centrală?
discuţii cu Jan Toporowski şi Piotr Kozarzewski

Diferenţa esenţială dintre politica economică a partidelor Lege şi Justiţie şi Platforma Civică este neîncrederea PiS în companiile străine, de unde determinarea noii administraţii de a se asigura că întreprinderile străine plătesc taxe în Polonia şi de a păstra afacerile rămase poloneze în proprietate poloneză. - Jan Toporowski

Atât în Ungaria, cât şi în Polonia, revenirea statului pare să nu fie un accident, ci mai curând o regularitate a dezvoltării post-comuniste. Şi în Slovacia există dovezi de creştere a capturării statului de către grupuri de interese private, care conduc la creşterea intervenţionismului de stat în această ţară. - Piotr Kozarzewski

Digitizarea muncii: venit universal sau job garantat?
dialog Victoria Stoiciu - Henning Meyer

Eventual, poţi avea o combinaţie între o schemă de garantare a locurilor de muncă şi venitul universal. Dar trebuie să lăsăm oamenilor posibilitatea ca munca să fie o alegere. Venitul universal creează o societate foarte individualistă, în care individul primeşte o sumă de bani şi face ce vrea – asta poate fi bine pentru el, poate fi bine pentru societate sau pentru nici una dintre părţi. În versiunea schemei publice de locuri de muncă, noi, ca societate, avem posibilitatea de a decide în ce direcţie vrem să transformăm societatea, cum vrem să arate. Cred în soluţii colective, nu în soluţii individuale.

Femeile se împacă mai bine cu Fiscul
de Clara Volintiru şi John D`Attoma

---

relansare

Revista Foreign Policy România - ediţia în limba română, consistent adăugită, a publicaţiei americane FP - se relansează ca parte a unui ‘open think tank’ independent.

elemente ale planului de dezvoltare

•    agregarea, în marja revistei, a unui amplu Forum Român pentru Relaţii Internaţionale, dedicat politicii şi relaţiilor internaţionale, economiei şi inovaţiei – cu funcţii de platformă pentru schimburi de idei, think tank şi program de formare pentru noi experţi şi lideri.

•    construirea, în marja ediţiei internaţionale, a unui format editorial local, EasternFocus, cu relevanţă regională – prin atragerea celor mai relevanţi jurnalişti, experţi şi lideri din ţară şi din regiune.

     •   difuzarea formatului EasternFocus şi în limba engleză, în mediul diplomatic, al instituţiilor europene, al centrelor de studii din regiune.

•    principiu: presă de calitate internaţională, în limba română.

•    cifre: 4 ediţii pe an, spre 150 de pagini – cu circa 50% conţinut local.

•    tiraj vizat: 10-25.000 de exemplare.

•   distribuţie “din oficiu” către instituţii publice şi companii relevante, centre de studii şi facultăţi (chiar licee), cu presă naţională şi în locuri publice adecvate – şi în Republica Moldova.

> următoarea ediţie FP-Ro apare în perioada 25 aprilie - 1 mai

citeste totul despre: