Transnistria poate forţa izbucnirea unui război deschis în Ucraina

Refuzul Kievului de a mai permite tranzitul trupelor ruseşti din şi către Transnistria pe teritoriul Ucrainei, dar şi restricţiile aplicate de Republica Moldoba personalului militar rus ar putea oferi Rusiei casus belli atât de aşteptat pentru a porni o ofensivă militară totală în estul Ucrainei, după modelul din 2008, din Georgia.

Accesul Rusiei la trupele şi armamentul pe care le are mobilizate în regiunea separatistă Transnistria din Republica Moldova devine tot mai dificil: ucrainenii au rupt acordul prin care le permiteau ruşilor să le folosească liniile ferate pentru a transporta soldaţii şi echipamente din şi spre Transnistria, iar Chişinăul a înăsprit drastic regulile privind tranzitul personalului militar rus pe teritoriul Republicii Moldova. 

Pe 21 mai, Parlamentul de la Kiev a votat pentru încetarea acordului de cooperare militară din 1998 care permitea tranzitul trupelor ruseşti din şi către Transnistria. În acelaşi timp, Republica Moldova a început să aplice restricţii considerabile tranzitului personalului militar rusesc care foloseşte Aeroportul din Chişinău. 

Operaţiunile de rotire a cadrelor şi alimentarea unităţilor din Transnistria, care au rămas în regiune cu mandat de menţinere a păcii după războiul din 1992, sunt astfel din ce în ce mai grele pentru Federaţia Rusă. În plus, dificultăţile vin într-un moment în care, pentru prima dată de la apariţia conflictului, populaţia locală a protestat în stradă faţă de regimul separatist, exprimându-şi totodată nemulţumirea faţă de întârzierea „subvenţiilor” şi a celorlalte forme de ajutor financiar pe care regimul prorus le primeşte în fiecare an de la ruşi. 

„Chişinăul a blocat şi expulzat periodic soldaţii ruşi care nu erau identificaţi clar ca trupe internaţionale de menţinere a păcii sau care nu au reuşit să anunţe cu suficient timp înainte că vor călători”, scrie portalul SputnikNews, serviciul de limba engleză al agenţiei de stat RIA Novosti. 

„Deşi o mare parte a cooperării (cu Ucraina - n.r.) fusese deja suspendată, Rusia încă putea folosi de la izbucnirea acestei crize teritoriul Ucrainei pentru a-şi alimenta contingentul de menţinere a păcii din Transnistria, o fâşia îngustă de pământ de-a lungul Ucrainei. Până acum”, continuă agenţia aservită Kremlinului într-un articol cu titlul „Blocada Kievului asupra Transnistriei, încărcată de un nou război”. 

„Având în vedere năzbâtiile făcute de Rusia în Crimeea şi Donbass, decizia Ucrainei este lesne de înţeles, însă poate oferi totodată casus belli legitim Moscovei pentru a lansa o ofensivă militară totală, pe scară mai largă decât în 2008, în războiul cu Georgia”, scrie Vladimir Frolov, preşedintele LEFF Group, o firmă de consultanţă politică şi PR din Rusia, într-un editorial publicat în „The Moscow Times”. 

În faţa restricţiilor, Moscova a anunţat că va continua alimentarea trupelor din Transnistria în orice condiţii, chiar şi pe cale aeriană. Având în vedere problemele pe care le-au tot întâmpinat soldaţii şi unii politicieni ruşi pe aeroportul din Chişinău, cea mai probabilă destinaţie ar fi proaspăt-renovatul aeroport din Tiraspol, capitala regimului separatist din Transnistria. 

Rămâne apoi problema permisiunii de tranzit al spaţiului aerian ucrainean, pe care avioanele ruse cel mai probabil nu o vor primi - Kievul nu-şi poate asuma riscul ca aceste aeronave să aducă „omuleţi verzi” la Tiraspol, unde are deja soldaţi, armament şi cale liberă către portul Odessa, de importanţă strategică, aflat la aproximativ 100 de kilometri. 

Aşa cum s-a întâmplat cu convoaiele pe care le-a trimis în Ucraina fără nicio permisiune din partea autorităţilor ucrainene, Rusia cel mai probabil va proceda în acelaşi fel şi cu avioanele: le va trimite către Transnistria pe deasupra Ucrainei. Însă orice tentativă din partea forţelor ucrainene de a intercepta aceste avioane ar da Moscovei pretext pentru ofensivă militară. 

Vicepreşedintele Dumei de Stat, Serghei Zelezniak, a avertizat deja că orice atac asupra forţelor ruseşti din Transnistria ar însemna război cu Ucraina şi „un marş rusesc spre Kiev”. Următorul obiectiv, arată Frolov, ar fi extinderea ariei aflată sub controlul separatiştilor în Ucraina, apoi recunoaşterea rând pe rând a regiunilor separatiste drept state suverane, oferind Rusiei mult-dorita zonă-tampon între ea şi Ucraina aliată cu Vestul. 

„Pentru a întârzia toate acestea, Vestul trebuie să colaboreze cu Moldova pentru ca aceasta să permită alimentarea forţelor ruse din Transnistria prin aeroportul din Chişinău, sub monitorizarea OSCE pentru a se asigura că nivelul de mobilizare nu creşte. Dar trebuie să se mişte rapid”, conchide Frolov. 

Pacificatorii ruşi din Transnistria

Războiul din Transnistria a izbucnit oficial pe 2 martie 1992, însă provocările din regiune se petreceau de câţiva ani, pe fondul concentrării populaţiei ruse şi ucrainene din zonă. În jur de 2.000 de persoane au murit, dintre care până la jumătate erau civili. La 21 iulie, preşedintele moldovean Mircea Snegur şi omologul său rus, Boris Elţîn, au semnat un armistiţiu catalogat drept catastrofal: moldovenii au eliberat toţi prizonierii, transnistrenii niciunul, misiunea militară cu mandat de menţinere a păcii a fost formată exclusiv din soldaţi ruşi iar clauza privind retragerea rămăşiţelor Armatei a XIV-a din regiune nu a fost niciodată respectată. 

După războiul din 1992, soldaţii ruşi au rămas în Transnistria drept „forţe pacificatoare”. În Transnistria sunt mobilizaţi câteva mii de soldaţi care acţionează drept „forţe pacificatoare” şi există mai multe depozite de armament, folosite de Armata a XIV-a în perioada sovietică. Totodată, în regiunea cu aproximativ 500.000 de locuitori, dintre care în jur de 35% sunt moldo-români, funcţionează cel puţin o fabrică de armament. 

În depozitele controlate de armata rusă în Transnistria se află peste 21.000 de tone de armament din perioada sovietică. Cel puţin o fabrică de armament funcţionează şi astăzi în regiune. În anii 1980, cartierul general al Armatei a 14-a a Rusiei a fost mutat din Chişinău în oraşul Tiraspol din Transnistria - transformat între timp în capitală de liderii separatişti. 

Până în 1991, Armata a XIV-a era formată din patru divizii motorizate de puşcaşi şi alte unităţi mai mici. Numai Divizia motorizată a 59-a de puşcaşi şi alte unităţi mai mici, inclusiv Regimentul al 1162-lea de rachete antiaeriene au rămas pe malul stâng al Nistrului în regiunea transnistreană. Alte formaţiuni, inclusiv diviziile a 28-a, a 86-a de gardă, a 180-a motorizată de puşcaşi, se găseau peste graniţă în Ucraina şi au devenit parte a Forţelor Terestre Ucrainene.  

Armata a XIV-a a fost retrasă oficial de pe teritoriul Republicii Moldova în 1991, atunci când Chişinău şi-a declarat independenţa. Câteva divizii au rămas însă în Transnistria pentru a proteja depozitele de armament. Atunci când a izbuncit conflictul, forţele separatiste au folosit aceste arme, cu sprijinul Rusiei, asupra luptătorilor moldoveni. 

Acum, în Transnistria se mai află oficial în jur de 2.000 de soldaţi ruşi. Estimările neoficiale anunţă însă cu câteva mii mai mulţi. 

Contrabanda, traficul de droguri şi de persoane care se desfăşoară prin Transnistria, o ţară nerecunoscută şi care oficial nu există, sunt de notorietate.

Moldovenii n-au vamă spre Transnistria – ar însemna să recunoască Republica Moldovenească Nistreană, o fâşie de pământ de 4.000 de kilometri pătraţi pentru care, la 2 martie 1992, au pus mâna pe arme. De cealaltă parte, spre Ucraina, punctul de frontieră are două seturi de vameşi: separatişti transnistreni şi ucraineni. Nici aici moldovenii nu mai deţin controlul.

[<a href="//storify.com/elenadumitru/regiunea-separatist-transnistria" target="_blank">View the story "Regiunea separatistă Transnistria" on Storify</a>]